"de unde tot visam sa fug de nenoroc"
E absolut genial sa te intorci in copilarie...si sa iti aduci aminte visele din copilarie..mi-am dat seama ca in materie de vise am ramas la fel....diferenta este ca acum imi doresc ceva mai simplu fata de ce imi doream atunci...imi doresc liniste...o viata simpla..simpla...tampit de simpla..tampit de fericita...
Si merg acasa...si de fiecare data cand plec de acasa si imi iau la revedere..."servus tati"..sau "servus mami"..de fiecare data mi se rupe sufletul si as opri trenul si m-as opri acasa...acasa e liniste...inteapa sufletul, dar e liniste...
Si ce mi se mai pare genial...mi se pare genial cand regasesc parti din mine mostenite...imi regasesc ambii parinti amestecati in felul meu de-a fi..in pasiunile pe care le am...si am conectat acum aceste parti cu tata...e minunat...sa sapi intr-un suflet de parinte si sa il scoti din cotidian si sa ii aduci aminte: "uite asta iti place tie.." si raspunsul sa fie o privire plina de mandrie si melancolie...
Sunt asa copil...imi ghidez viata prin comparatie cu cea avuta de parinti...si amintirile cele mai de pret sunt in cele in care mi-am spus : "aici le-ar fi placut si lor sa fie..." si atunci imi dau seama ca am noroc....ca mi-au dat noroc...si m-au indrumat inspre noroc...
Oricat de multa iubire am cauta si am visa....nimic nu se poate compara vreodata cu aceasta legatura inexplicabila "de sange"...caci aceste iubiri fata de parinti si frate vor fi probabil depasite de iubirea pentru proprii copii..si cam aici e punctul in care nu mai am cuvinte ...caci atata suflet nu poate fi scris...
cel mai probabil am mai postat melodia asta de 100 de ori, dar e prea perfecta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu