Tu, frunza mea albastra

Vine toamna..imi amintesc toamna trecuta cand imi asterneam vise pe suflet...anul acesta voi fi ca orice alt copac muritor...nucul meu e inca frumos..dar ca si el..imi voi transforma visele din verde crud in galben..si apoi in culori ruginii si le voi lasa sa cada peste tot..in scrum de tigara...in lacrimi..in amintiri..
Cred ca viata nu este o lupta continua pentru indeplinirea viselor...mi se pare defapt o lupta continua in construirea unor vise noi si distrugerea celor vechi...viata asa e..visele le pastram in noi, le construim cu frica si stangacie si dintr-o data trebuie sa dispara..Cum facem sa distrugem vise? Cum facem sa uitam vise? Atatea vise..marete..mici..vise de o secunda..vise ce se prelungesc in ani de zile..vise cu liniste, muzica, nisip, zapada, valuri, furtuni, dimineti, seri, nopti, zile..Si pentru ca nu stim sa le facem realitate se intampla ceva si trebuie sa le scoatem din minte si suflet si sa le ignoram..sau sa le uitam..eu imi transform visele in amintiri..nu imi pot uita trairile, cum nu imi pot uita nici visele nascute de trairi...
Basmele, televizorul, filemel, cartile tampesc..eu asa cred..invatam de mici ca: iubirea invinge orice..iubirea schimba oameni si iubirea muta munti si linisteste furtunile pe mare..Nimeni nu ne invata ca iubirea e o lupta..o lupta nu cu alte persoane..ci cu noi..Eu nu stiu cum trebuie sa fie iubirea..si nici nu stiu daca stiu sa iubesc..eu simt iubirea..si cuvintele nu imi sunt de ajuns...Iubirea pentru mine e o combinatie intre culori, zambete, priviri, atingeri, muzica si un alt suflet..Si Nichita Stanescu stia el bine ce stia cand ii spunea: Leoaica...Iubirea zgarie si zgarie si daca nu esti atent incepe sa muste...Nu condamn iubirea, nu o reneg si nu o refuz...o accept, dar mi-ar placea nespus sa nu mai doara asa tare...
Am iubit si iubesc atat de tare...cum nu credeam vreodata...am iubit cum mi-a fost tot timpul frica sa iubesc..orbeste si irational...nu am reusit sa controlez tot ce era negativ..si dupa ignoranta indelungata aplicata fricii de suferinta..a rabufnit totul..iubirea si muscatura ei m-au impins intr-un haos..de ganduri..de sentimente..de nervi...si mi-am aruncat sufletul inainte fara pic de ratiune...mi-a fost frica...si ce simt acum imi justifica frica..
Povestea mea de dragoste a inceput cand eu nici macar nu stiam ca ce se intampla se va numi vreodata inceput..A inceput in priviri, in dans..in soapte si zambete strengare..a inceput ca un joc...Am fost atinsa de multe priviri, dar nici una atat de puternica ca cea de atunci..si apoi m-am strofocat indelung in a citi aceasta privire..in a descoperi ce se ascunde in spatele ei...mi-as fi dorit sa iti citesc sufletul prin ochii tai..dar dupa cum am scris de multe ori ma loveam de un zid..Si cand ti-am atins pielea sarata de mare am stiut ca o sa cad si nu o sa pot stapani niciun gand si nicio ratiune...si atunci mi-au inceput visele..."Your beautiful madness, my beautiful grief"....Ascult acum aceeasi melodie a inceputului si mi se strange stomacul de emotie..si ma intorc inapoi pe plaja si vad si aud si simt ce am vazut si am simtit atunci...si chiar nu era ieri..
Timpul a trecut peste noi si au fost momente in care ti-am vazut sufletul...si l-am iubit nebuneste...iubesc nebuneste tot ce se ascunde in spatele ratiunii date de timp si trecut...si am trecut de zidul privirii si am ajuns intr-un suflet minunat..si privirea rece de altadata se transformase in flacari...si mintea mea si toate gandurile s-au topit de atatea si atatea ori sub aceasta caldura a flacarilor..
Aceasta dragoste m-a plimbat de la nebunie la extaz cu viteze ametitoare..si din lacrimi, tunete si fulgere prelucram zambete, cuvinte frumoase si dor nebun...Stiu ca o sa uit tot raul pe care l-am simtit si pe care mi l-am facut si stiu ca voi retrai la nesfarsit linistea din weekenduri pline de rasfat si aroma de mere..nebunia noptilor  combinate cu alcool si  zapada sau nisip...fericirea zilelor folkiste...imbratisari tarzii in noapte, dimineti   cuminti si senine...
Nu mai am cuvinte...m-as intoarce in trecut si as ramane acolo..intr-o prima seara...ti-as adresa aceeasi intrebare la nesfarsit si m-as uita in privirea ta...si ti-as sopti repetat, obsesiv, pana cand as ramane fara glas si fara putere :"suflete, esti minunat..."



Frunza mea albastra - Mirabela Dauer si Marian Nistor
 Asculta  mai multe  audio   diverse


"Tristi vom cunoaste 
Ceasul lung dupa dezmierdari
Si intreband in stanga si in dreapta trecatorii,
Singuri si fara remuscari,
Ne vom ciocni in cosmos 
Doar uneori ca norii.

Linistea de-atunci 
N-o vom mai regasi, Singuri vom petrece 
Cele din urma clipoe 
In timp ce pescarusul iubirii va muri,
Batand inca o dara 
Din largile-i aripe."

"Si nici atunci nu-i sigur
C-am mai putea sa fim
Eu creanga ta de aur
Tu frunza mea albastra."

Maria si marea

"Nu stiu ca poate nu e prea tarziu
 Ca valul nu-i furtuna
 Gandul nu-i minciuna"


S-a apropiat timid de ea. O iubeste. Stia ca o iubeste si a uitat cat de pitite stau iubirile uneori. Si-a simtit talpile urland de fericire dupa nisipul cald si agale, incet, cu frica s-a apropiat de Ea. Auzea de peste tot acelasi sunet, acelasi cantec, aceleasi cuvinte.."Atat de gri va fi o zi/ Nisipul nu-ti va povesti".  Pielea ii era infiorata de fericire, vant, tristete, ganduri si a ajuns langa ea.
Si-a salutat din clipiri vechea si vesnica iubire. I-a povestit de toate. I-a povestit despre soare pe strazi prafuite si furtuni din camere tacut.e Si cum in Ea timpul sta in loc i-a raspuns firesc: "Ooff..voi...oamenii". A plans si Ea a cuprins-o in bratele ei calde si limpezi. I-a spalat sufletul cu apa placut sarata si i l-a invelit in nisip.
 - Ia-l inapoi si ai grija de el. Sa fii fericita si te astept sa vii.
 - Dar nu vreau sa plec. Vreau sa opresc timpul in loc. Aici. Cu tine. Vreau sa imi ramana sufletul in clipa si gandurile in cerul tau. Vreau sa ne jucam in fiecare zi. Vreau sa ma lovesti cu vantul tau si nisipul tau si sa ma invelesti cu valurile tale calde. Si atunci cand iti e bine sa fii limpede si eu sa ma bucur. Vreau sa ma asculti si sa imi raspunzi. Stii? Am uitat sa iti zic..am un suflet frumos..asa a zis..
 -Chiar asa?
 - Mi-a zis ca port in suflet o comoara. Si eu am zambit cu lacrimi. Si apoi am plutit. Ne-ai vazut si tu cum am plutit. Opreste-ma aici! Leaga-ma cu nisip de valurile tale si nu ma lasa sa plec. Nu mai vreau ganduri lumesti. Haide..opreste clipa!!
 - Oofff, voi, oamenii!!!


"Si nici vina 
  Nu-i lumina
  Apelor ce-ti spala mana"

The Child in Us

M-am tampit..nu imi gasesc cuvinte..asa ca as posta incontinuu melodii teribil de frumoase..pe care am amintiri si mai frumoase..aaaaa..si intru si pe google sa caut versuri si dau copy paste si gata postu'..:)





"Some day you came



And I knew you were the one


You were the rain, you were the sun


But I needed both, cause I needed you


You were the one


I was dreaming of all my life


When it is dark you are my light


But don't forget


Who's always our guide


It is the child in us "

M-am suparat pe tine

"Razboi de uitare albastra
 Peste tot ce-a fost drag candva
 Nimic nu mai am de la tine
 Hai uita-ma, te voi uita!!

 Voi iubi, vei iubi..doar uitari.."

Caleasca de vise

Atunci cand credem ca viata nu ne mai poate oferi surprize neplacute si cand simtim ca sufletul ni s-a oprit din alergatura disperata. Atunci cand sufletul se opreste in visare viata tinde sa ne loveasca si sa ne traga cate una dupa ceafa. Ne trezim din visare. Aterizam ca pisicile in picioare, caci de rani fizice nici nu poate fi vorba. Dar la asemenea cazaturi din nori cu vise sufletul se sparge in bucatele, bucatele, bucateke mici, mici, mici. Ma asez in genunchi si incep sa le adun. Inca adun.
Mi s-a rasturnat caleasca de vise.


Asculta mai multe audio Vedete


"Who knows?? Maybe I am the best.."

Si as mai pune 1000 de cantece. Dar sa incepem cu inceputul si cu cateva citate de pe blog:

"ma simt acum la fel ca la inceput..nu pot sa imi gasesc cuvintele cand vine vorba de tine si nu inteleg de ce si nu cred ca voi intelege vreodata de ce tocmai tu dintre toti ma faci sa nu ma simt bine cu mine...ci doar cu tine...a trecut mult timp de cand ma balbaiam si incercam sa gasesc cuvinte potrivite..si cu tine ma simt in permanenta asa..in cautare de cuvinte..."

"ma las in mainile tale..in soare si apa si nisip si soapte..si in doua zile sper sa ajung undeva in cer de fericire"

"despre tine nu mai pot sa zic nimic..stiu doar ca imi era dor de tine si tu erai langa mine..stiu doar ca aseara nu am vrut sa fac dush ca sa mai raman un pic cu amintirea pielii tale sarate..si stiu ca am adormit zambind"

"E ciudat sa iesi din weekend si sa traiesti incontinuu senzatii si sa ai pielea infiorata si tremuranda...sa ai buzele inclestate intr-un sarut la care doar visezi acum...si sa vezi si sa traiesti incontinuu starea de bine...si ti-am simtit marea in buze si nisipul in par..."

"Cand eram mica, trecea furtuna si eu ramaneam ca un vas plans ce sta sa se scufunde. Acum furtuna e dulce. E atat de dulce incat o vreau si o strig. Acum imi place furtuna pentru ca in zambetul tau, in pielea ta si in mainile tale gasesc piesele din puzzle.
Daca vineri statea sufletul sa imi rupa pieptul, acum imi zboara. E ceva in situatia asta care imi depaseste mintea saraca in cuvinte. Nu esti un colac de salvare pentru sufletul meu. Te vad si te simt ca pe soarele ce apare dupa furtuna."

"M-am oprit un pic din scris si zambesc tamp din cauza amintirilor din nopti nebune din cluburi cand dansam impreuna pana la epuizare si apoi imi continuam rabdatoare drumul pana acasa si adormeam de multe ori visand la el...inainte de luna iulie..chiar mi-am imaginat si am visat intr-una la mare si nisip si la cum are sa fie cand el o sa ma tina in brate si valurile or sa ne cante. A iesit totul cum am visat, chiar mai frumos si mai ireal."

"Privind in urma..in vremurile in care iti vedeam sufletul inchis si ma feream de tine..sau fugeam de tine...doar din frica si din dorinta de a evita ceva..si nici acum nu stiu ce..acum..acum e altfel..Acum nu ma chinui sa gasesc cuvinte potrivite pentru ca imi dau seama ca totul e foarte potrivit..noi suntem potriviti si cuvintele noastre...si pana si ce gatesti se potriveste perfect cu stomacul meu..:D"

"Suflete drag, te voi pastra in mine, no matter what, voi zambi atunci cand voi fi batrana si cu par alb si nepotii imi vor sari in cap. Ca si cadou pentru ziua ta, am decis sa te pastrez in sufletul meu orice s-ar intampla."



Si inca o melodie pe care am dansat doar cu tine, dar tu nu stii. E o melodie care imi aduce aminte de o stare de liniste combinata cu fericire, multa fericire.
 

Asculta mai multe audio Muzica

Acum un an

Acum un an pe vremea asta ma durea sufletul la fel de tare. Doar ca atunci era o durerea mai placuta, mai condimentata cu nisip si apa de mare. Acum o condimentez cu fluturi de noapte si scrum de tigara imprastiat peste tot. Am fost si la Folk You 2010 si am simtit aceeasi fericire ca cea de anul trecut. Doar ca fericirea de anul acesta a fost una nespus mai adanca, mai bine simtita. Mi s-a implinit un mare vis. Am ascultat Doru Stanculescu si Sorin Minghiat in timp ce ma jucam cu nisipul si priveam marea printre lacrimi. "Nisipul fin a oftat". Spre deosebire de anul trecut magia acestui Folk You a disparut la fel de rapid cum a si aparut. Anul asta e complicat si plin de ganduri utile..inutile cine le mai stie. 

Vreau la mare pe o plaja pustie nu plina de sandale aurii si curele argintii. Vreau la mare ca sa vorbesc cu marea fara sa imi fie frica ca primesc un cot in gura in timp ce inot sau si mai bine o minge in cap.

Anul asta nu imi e dor de mare la fel cum imi era anul trecut. Anul asta marea imi este cam indiferenta. Anul asta mi-as dori varfuri de munte si jnepeni. 

Nu mai pot sa scriu pe blog. Ma opresc. Am incercat macar sa scriu, dar sufletul meu l-am pus prea mult pe tava in fata altora si acum vreau sa ramana doar al meu. 

Imi e dor de mama. Imi e dor sa povestesc fara sa ma gandesc daca sunt criticata, acuzata. Imi e dor sa imi zica mama ca are un copil frumos si destept. Imi e dor de mama pentru ca e singurul om care nu ma minte. Mama e singurul om deloc egoist. Unicul om care stiu cu adevarat ca imi vrea binele.

Sunt iarasi singura in bucatarie in timp ce altii dorm, viseaza sau danseaza in nisip cu ganduri ascunse si iubiri neintelese. Sunt singura in bucatarie si imi alearga prin gand numai imagini neplacute, ganduri infioratoare si fluturi de noapte. .

Broken

Nu am scris de mult..si nici nu am de gand sa scriu...Vreau doar sa pun un cantecel si niste versuri si sa va rog sa asteptati sa imi dau si eu seama daca sunt asa sau daca sunt cum am fost..



si versurile aferente...



I wanted you to know I love the way you laugh



I wanna hold you high and steal your pain away


I keep your photograph; I know it serves me well


I wanna hold you high and steal your pain






‘cause I’m broken when I’m open


And I don’t feel like I am strong enough


‘cause I’m broken when I’m lonesome


And I don’t feel light when you’re gone away






The worst is over now and we can breathe again


I wanna hold you high, you steal my pain away


There’s so much left to learn, and no one left to fight


I wanna hold you high and steal your pain






‘cause I’m broken when I’m open


And I don’t feel like I am strong enough


‘cause I’m broken when I’m lonesome


And I don’t feel right when you’re gone away






‘cause I’m broken when I’m open


And I don’t feel like I am strong enough


‘cause I’m broken when I’m lonesome


And I don’t feel light when you’re gone away



Sau si mai bine..alt cantec...