Horoscop Varsator 2010

Sfarsit de an 2009. Povesteam la un moment dat cu Dan cum ca o sa fie cel mai minunat an ptr nativii zodiei Varsator: bani, cariera, dragoste...alt an ca asta va mai veni peste 10 ani..ete na..serios????
nu chiar..si nu a fost deloc asa...
prima jumatate a anului a fost intr-adevar precum s-a preconizat...dragutza...excursie la viena...dragoste..fluturi..etc etc..
a venit vara si s-a dus si frumusetea.
am luat o decizie..ce mi-a afectat tot restul anului..am distrus o prietenie..m-am indepartat de cele mai apropiate fiinte de sufletul meu..mi-am autoranit sufletul si am ajuns sa regret oarecum faptul ca am renuntat la mica mea familie feminina...:)..
anyhow..am distrus munti..am doborat soarele si s-a facut noapte..si noapte tot e..si ziua si lumina intarzie sa apara..
nu imi pun niciun fel de speranta in anul ce va veni...sper doar ca voi recladi muntii, ca va veni soarele...si ca voi zambi asa cum rar zambesc acum...
sper ca sufletul sa imi fie un folk you, sau o seara cu ducu bertzi...
"nu prea era ca visul meu..era mai rau"..cam asa a fost anul 2010
imi este dor de fetele mele..sa ajung acasa, sa vorbesc neincetat, sa fumez neincetat..sa ma plang intr-una ca a noastra casa e jegoasa...sa povestim pana noaptea tarziu...sa bem cafea...sa orice...sa nu tragem apa la baie..ca nu avem cum...
anul 2011 va fi un an fara vama si fara mare...voi renunta la Vama..la bronz..si la nisip...vara asta vreau sa cutreier muntii..sa imi recapat sufletul pe creste....
voi incheia cu doua melodii acest an..una care sa descrie ce simte sufletul si inca una..ptr ca este cea mai frumoasa melodie ce mi-a fost dedicata in acest an..



si multumesc Andre ptr dedicatie.. :) I really do feel like a Magical Mistake.. :)

Cel mai tare ma doare..ca noi ne-am iubit..doar de 1000 de ori

am ajuns din nou sa scriu...voi reincepe sa scriu probabil..ptr ca imi e mai bine sa imi stiu mintea si cuvintele retarde alb pe negru..mi-am dorit tot timpul sarbatori cum niciodata nu am avut..doar anul trecut visul mi s-a apropiat de realitate si atat..anul asta tot ce am simtit a fost o singuratate brutala..
nu m-am regasit niciunde..doar un zambet de copil inocent mi-a tresarit sufletul..si iata-ma in toata splendoarea intr-o alta bucatarie cu un alt pachet de tigari..si cu aceeasi singuratate vesnica...aceeasi fuga de realitate si aruncare in valuri si vise si dorinti...
viata si deciziile m-au lovit atat de tare incat nu stiu cum sa ma ridic, nu stiu cum sa ma adun, stiu nimic, fac nimic si incep sa visez nimic..macar pana acum mai era ceva de capul meu...mai stiam un suflet suferind, o lacrima isterica, amintiri, dureri, zambete..acum e totul atat de gol si nici o linie in orizont..chiar nimic...
"se prabusesc altarele iubirii"..pavel  corut stia ce stia...am mai scris chestia asta..acum nu se prabuseste doar iubirea..se prabuseste tot...iubire si ganduri si soapte..se evapora tot si ramane nimic...
am avut intr-o zi o revelatie: trebuie sa lupt..si atunci am inceput sa lupt..cu mintea, cu principiile, cu listele imaginare, cu sufletul...am iertat, am fost iertata, am iertat iarasi, iarasi am fost iertata...am ignorat defecte, mi s-au ignorat defecte, am distrus cuvinte prin cuvinte...poate lupta nu s-a vazuat si nu am aratat-o, dar ea a fost o lupta, a fost chiar un razboi...am ales sa iubesc si sa ma uit si sa iubesc si sa iert si sa fiu iertata..dar pana si sufletele se satura sa lupta si sa iubeasca...
am transformat frumusetea unei iubiri in chin, isterii, gelozii si durere..toate duse la extrem...si de aici incolo singuratate...am vrut de atatea ori sa ignor ce simt si sa dau cu piciorul si totusi am ramas..si am tot sperat..si speranta moare ultima..si daca speranta moare se pare ca ramane doar durere si singuratate si nimic..
sa vina cineva sa imi spuna ca de maine se schimba tot...si ca totul va fi bine..as da orice..dar nu vine nimeni..si maine tot in bucataria asta o sa fiu..cu aceleasi ganduri..aceleasi frustrari..aceleasi intrebari..
dar de ce? de ce trebuie sa se ajunga aici? de ce oamenii se iubesc...si mai apoi se despart..si mai apoi? cum trebuie sa fie? trebuie sa continuam ca si cum nimic nu ar fi fost? ca si cum nu am fi suferit? ca si cum totul e roz? pana cand sa se tot refaca sufletul din atatea si atatea dureri? si cum sa mai pot iubi cand stiu cat doare? si cum zice si melodia.."ne-ar trebui 1000 de ani sa recladim..ce-am sfaramat cu despartirea noastra"....
si iubirea e oarba...tot timpul e oarba..dar cand nu mai e oarba..asta nu inseamna ca nu mai e iubire...daca nu ar fi fost atata mare si atata magie si atata nisip mi-ar fi fost mai usor?
si incheiem cu o melodie care m-a facut sa plutesc in anul 2010...sa zbor...

"dar astrul noptii a asfintit..iar intre noi pustiu si gol"(pavel corut, again..)

Strange ways we love to suffer

"There ain't no way we're gonna find another
  The way we sleep all summer
  So why won't why you fall in back in love with me?"







Acestea sunt versurile unei melodii tare frumoase. Melodie care pana acum  ceva putin timp mi-era dat sa o ascult live cantata de o voce pur si simplu minunata, absolut divina, o voce blonda si delicata si suava. Not!!
Adevarul este ca ajunsesem la un punct in care simteam ca nu mai pot. Si atunci am dat repede fuga in alte parti, ce mi s-au parut a fi mai convenabile. Si pana sa plec m-am concentrat cat am putut de bine pe aspecte negative si parti negative si chestii urate si care nu imi placeau si care ma enervau. Cand am vazut casa goala si am stins ultima tigara fumata in bucatarie my soul crashed. Si de atunci tot plang cand apuc, cand mai primesc cate un mesaj, cand ascult o melodie. Mai gresesc drumul spre casa si stau de 10 ori sa ma gandesc daca trebuie sa merg inainte sau sa fac dreapta. Imi este dor sa fumez cu coatele pe o fata de masa alb-gri-galbena-neagra, sa beau un ceai fara zahar, sau cu zahar pus de ciuda ca sa nu raman fara ceai. Imi este atat de dor de jeg, de dezordine..imi este tare dor de perioadele in care vorbeam. Lately, am cam incetat sa vorbesc. Nu mai vorbesc despre mine. Nu mai vreau si nu mai pot sa vorbesc despre mine!
Au fost vreo 2 saptamani peste care am trecut si am supravietuit si nu am murit. 2 saptamani in care am alergat haotic de la disperare la chill si zen si iar la disperare si iar chill si iar zen si aceleasi ganduri over and over and over again. Au trecut saptamanile si nu am murit si iata-ma in casa noua, ma rog nou inchiriata, cu un laptop nou noutz si cu internet de mare viteza.
No si cine zicea totusi ca mutatul impreuna cu partenerul/partenera este un pas inainte si o complicatura si incurcatura de matze? No cine zicea asemenea balarii evident bause prea mult ori se lovise la bibilica. Deci mutatul impreuna nu face altceva decat sa te deporteze la acelasi inceput de acum x ani si n luni. Avem cele doua parti ale comuniunii sufletesti pe nume chirie.
1. Partenerul - partenerul poate simti tot felul de reactii ciudate in primele zile ale co-locuitului cu partenera fosta de weekend. Senzatiile pot fi : senzatii de sufocare, lipsa oxigen, disperare, transpiratie abundenta, nervi, draci, capete lovite de planeta etc etc etc. Urmeaza de altfel si perioada SPM in toata splendoarea ei. Vorbim aici de cazul nefericit in care partenera sufera de un SPM intens. Perioada de SPM la muieri privita prin ochii masculilor este o ambiguitate misterioasa, neclar nedefinita, ambigua, stupida, deplasata: "Femeie ti-or plecat mintile de acasa, femeie??"..in tot acest timp femeia vorbeste intr-o limba chinezo-japonezo-englezo-romano- nervoasa, zbiara, tipa, zambeste, plange, rade isteric, plange, zbiara, tipa, urla.
2 Partenera - aici situatia este cat se poate de simpla. Daca cineva credea ca mutatul impreuna este o stare de chill, zen, bla, bla mno..acel cineva sa se duca de unde o venit. Mutatul cu partenerul mai sus mentionat este un fel de : first date over and over and over again: "Mi-o aparut un cos!! Wrraaa!!!!!! Ce va spune omul asta cand voi aparea cu ditai umflatura pe fata." "Cu ce se ma imbrac?" "Ce urat imi sta parul! Ia sa ma piaptan ca daca tot ma bag la somn..pff..".."Oare la ce se gandeste acum?".."Cu ce creme sa ma mai dau?". Mda..deci situatia e cu totul roz,, este o crispatura continua de genul :"oh, my god ui ce pete am pe creieri".
Lasand ironia la o parte acest mutat impreuna nu apropie neaparat, pentru ca partenerul nu va fi teribil de incantat de suflatul permanent in ceafa a partenerei . Mutatul educa zic eu. Educa in sensul ca trebuie sa stii cand sa te abtii, sa te modelezi. Este o incercare continua de nu-l priva pe cel de langa de intimitate, de libertate, o educare continua a gandurilor si a indoielilor.
In rest..am 3 joburi..la unul ma pricep..la al doilea asa si asa..la al treilea nu am primit niciun feedback inca..eu tot incerc..poate tot devin o bloaggerita de succes si atunci ce scriu acum va ramane in istorie cu litere de aur...
Ma zbat in permanenta sa ignor problemele altora...sa ignor ce simt..sa ignor ce cred..am ales calea ignorantei pentru a-mi fi mai bine..si daca am ales calea asta mai dureaza pana voi reusi...e un proces lent si greoi, dar ppoate se va dovedi benefic...
So..cu aceasta ocazie si acest prim post in care nucul nu ma vegheaza...let's say goodbye to Andreea that wrote until now these sweet childish miseries and let's say Welcome to the newest and improved version of Andreea. De altfel, chiar mint, Andreea asta noua este defapt o Andree mai veche, care traia totul in interior si nu lasa nimic sa scape. Sa salut inchiderea in sine si sa ii uram bine.
Concluzie: Dragii mei we are not living in a beautiful world, we are living in a beautiful lie and everything lies around us.

L,amour toujours

Nustiu franceza..nu am stiut niciodata si nici nu am avut vreo pasiuna si nici nu cred ca o sa am vreodata.
stiu sigur ca daca as fi stat in franta nu as fi folosit puncte puncte la fiecare trei xuvinte ptr ca ar trbeui sa apas si shift asa azi voi apasa inlocuitorul;;; punct si virgula:::si park e mai bine cu punct si virgula::: virgula ma face sa crd ca niminu se termina::::nu e doar punct e si virgula:::
anyhow:::e primul post scris dintr_oalta tara:::priml post carenu e escris din patl de lapiata chibrit:::
sunt in orasul iubirii:::si ma simt mai singura ca niciodat:::nimeni nu imi raspunde la mesaje::nimeni nu ma intreaba daca am mrit sau daca traiesc:::sunt intr_un patde hotel;;;intr_un pat dublu;;;;;
tastatura asa e minuscula:::si parisul cm mil_am imaginat intotdeauna:::turisti nebuni::magazinepeste magazine::comert ieftin:::turnul eiffel un munte de fiar p care nu l_am vazut si nici nu imi doresc:::si seara e ca un pom de crciun::orasul asta numai romantic nu e:::e trist si toat alumea imbracata in negru:::
notre dame de paris e un loc extraordinar in schimb:::m_a facutsa imi amintesc cat d mult traisc ptr oameniip care iiiubesc si cat d putin ptrmine:::i
marea meaiubire din acest moment are 51 cm lungime si 3 kg 300:::sper sa fiu o matusa model::si el un nepot model:::
versul starii mele din paris
:
you can buy me witha coffee:::i,mso cheap:::

asaarata un post scris cu naul int_o tatatura mini:::franceza:::sunt in paris::singura:::si nu ma gandesc la nimic:::si nu::nu imi e dor d nimic:::

Tu, frunza mea albastra

Vine toamna..imi amintesc toamna trecuta cand imi asterneam vise pe suflet...anul acesta voi fi ca orice alt copac muritor...nucul meu e inca frumos..dar ca si el..imi voi transforma visele din verde crud in galben..si apoi in culori ruginii si le voi lasa sa cada peste tot..in scrum de tigara...in lacrimi..in amintiri..
Cred ca viata nu este o lupta continua pentru indeplinirea viselor...mi se pare defapt o lupta continua in construirea unor vise noi si distrugerea celor vechi...viata asa e..visele le pastram in noi, le construim cu frica si stangacie si dintr-o data trebuie sa dispara..Cum facem sa distrugem vise? Cum facem sa uitam vise? Atatea vise..marete..mici..vise de o secunda..vise ce se prelungesc in ani de zile..vise cu liniste, muzica, nisip, zapada, valuri, furtuni, dimineti, seri, nopti, zile..Si pentru ca nu stim sa le facem realitate se intampla ceva si trebuie sa le scoatem din minte si suflet si sa le ignoram..sau sa le uitam..eu imi transform visele in amintiri..nu imi pot uita trairile, cum nu imi pot uita nici visele nascute de trairi...
Basmele, televizorul, filemel, cartile tampesc..eu asa cred..invatam de mici ca: iubirea invinge orice..iubirea schimba oameni si iubirea muta munti si linisteste furtunile pe mare..Nimeni nu ne invata ca iubirea e o lupta..o lupta nu cu alte persoane..ci cu noi..Eu nu stiu cum trebuie sa fie iubirea..si nici nu stiu daca stiu sa iubesc..eu simt iubirea..si cuvintele nu imi sunt de ajuns...Iubirea pentru mine e o combinatie intre culori, zambete, priviri, atingeri, muzica si un alt suflet..Si Nichita Stanescu stia el bine ce stia cand ii spunea: Leoaica...Iubirea zgarie si zgarie si daca nu esti atent incepe sa muste...Nu condamn iubirea, nu o reneg si nu o refuz...o accept, dar mi-ar placea nespus sa nu mai doara asa tare...
Am iubit si iubesc atat de tare...cum nu credeam vreodata...am iubit cum mi-a fost tot timpul frica sa iubesc..orbeste si irational...nu am reusit sa controlez tot ce era negativ..si dupa ignoranta indelungata aplicata fricii de suferinta..a rabufnit totul..iubirea si muscatura ei m-au impins intr-un haos..de ganduri..de sentimente..de nervi...si mi-am aruncat sufletul inainte fara pic de ratiune...mi-a fost frica...si ce simt acum imi justifica frica..
Povestea mea de dragoste a inceput cand eu nici macar nu stiam ca ce se intampla se va numi vreodata inceput..A inceput in priviri, in dans..in soapte si zambete strengare..a inceput ca un joc...Am fost atinsa de multe priviri, dar nici una atat de puternica ca cea de atunci..si apoi m-am strofocat indelung in a citi aceasta privire..in a descoperi ce se ascunde in spatele ei...mi-as fi dorit sa iti citesc sufletul prin ochii tai..dar dupa cum am scris de multe ori ma loveam de un zid..Si cand ti-am atins pielea sarata de mare am stiut ca o sa cad si nu o sa pot stapani niciun gand si nicio ratiune...si atunci mi-au inceput visele..."Your beautiful madness, my beautiful grief"....Ascult acum aceeasi melodie a inceputului si mi se strange stomacul de emotie..si ma intorc inapoi pe plaja si vad si aud si simt ce am vazut si am simtit atunci...si chiar nu era ieri..
Timpul a trecut peste noi si au fost momente in care ti-am vazut sufletul...si l-am iubit nebuneste...iubesc nebuneste tot ce se ascunde in spatele ratiunii date de timp si trecut...si am trecut de zidul privirii si am ajuns intr-un suflet minunat..si privirea rece de altadata se transformase in flacari...si mintea mea si toate gandurile s-au topit de atatea si atatea ori sub aceasta caldura a flacarilor..
Aceasta dragoste m-a plimbat de la nebunie la extaz cu viteze ametitoare..si din lacrimi, tunete si fulgere prelucram zambete, cuvinte frumoase si dor nebun...Stiu ca o sa uit tot raul pe care l-am simtit si pe care mi l-am facut si stiu ca voi retrai la nesfarsit linistea din weekenduri pline de rasfat si aroma de mere..nebunia noptilor  combinate cu alcool si  zapada sau nisip...fericirea zilelor folkiste...imbratisari tarzii in noapte, dimineti   cuminti si senine...
Nu mai am cuvinte...m-as intoarce in trecut si as ramane acolo..intr-o prima seara...ti-as adresa aceeasi intrebare la nesfarsit si m-as uita in privirea ta...si ti-as sopti repetat, obsesiv, pana cand as ramane fara glas si fara putere :"suflete, esti minunat..."



Frunza mea albastra - Mirabela Dauer si Marian Nistor
 Asculta  mai multe  audio   diverse


"Tristi vom cunoaste 
Ceasul lung dupa dezmierdari
Si intreband in stanga si in dreapta trecatorii,
Singuri si fara remuscari,
Ne vom ciocni in cosmos 
Doar uneori ca norii.

Linistea de-atunci 
N-o vom mai regasi, Singuri vom petrece 
Cele din urma clipoe 
In timp ce pescarusul iubirii va muri,
Batand inca o dara 
Din largile-i aripe."

"Si nici atunci nu-i sigur
C-am mai putea sa fim
Eu creanga ta de aur
Tu frunza mea albastra."

Maria si marea

"Nu stiu ca poate nu e prea tarziu
 Ca valul nu-i furtuna
 Gandul nu-i minciuna"


S-a apropiat timid de ea. O iubeste. Stia ca o iubeste si a uitat cat de pitite stau iubirile uneori. Si-a simtit talpile urland de fericire dupa nisipul cald si agale, incet, cu frica s-a apropiat de Ea. Auzea de peste tot acelasi sunet, acelasi cantec, aceleasi cuvinte.."Atat de gri va fi o zi/ Nisipul nu-ti va povesti".  Pielea ii era infiorata de fericire, vant, tristete, ganduri si a ajuns langa ea.
Si-a salutat din clipiri vechea si vesnica iubire. I-a povestit de toate. I-a povestit despre soare pe strazi prafuite si furtuni din camere tacut.e Si cum in Ea timpul sta in loc i-a raspuns firesc: "Ooff..voi...oamenii". A plans si Ea a cuprins-o in bratele ei calde si limpezi. I-a spalat sufletul cu apa placut sarata si i l-a invelit in nisip.
 - Ia-l inapoi si ai grija de el. Sa fii fericita si te astept sa vii.
 - Dar nu vreau sa plec. Vreau sa opresc timpul in loc. Aici. Cu tine. Vreau sa imi ramana sufletul in clipa si gandurile in cerul tau. Vreau sa ne jucam in fiecare zi. Vreau sa ma lovesti cu vantul tau si nisipul tau si sa ma invelesti cu valurile tale calde. Si atunci cand iti e bine sa fii limpede si eu sa ma bucur. Vreau sa ma asculti si sa imi raspunzi. Stii? Am uitat sa iti zic..am un suflet frumos..asa a zis..
 -Chiar asa?
 - Mi-a zis ca port in suflet o comoara. Si eu am zambit cu lacrimi. Si apoi am plutit. Ne-ai vazut si tu cum am plutit. Opreste-ma aici! Leaga-ma cu nisip de valurile tale si nu ma lasa sa plec. Nu mai vreau ganduri lumesti. Haide..opreste clipa!!
 - Oofff, voi, oamenii!!!


"Si nici vina 
  Nu-i lumina
  Apelor ce-ti spala mana"

The Child in Us

M-am tampit..nu imi gasesc cuvinte..asa ca as posta incontinuu melodii teribil de frumoase..pe care am amintiri si mai frumoase..aaaaa..si intru si pe google sa caut versuri si dau copy paste si gata postu'..:)





"Some day you came



And I knew you were the one


You were the rain, you were the sun


But I needed both, cause I needed you


You were the one


I was dreaming of all my life


When it is dark you are my light


But don't forget


Who's always our guide


It is the child in us "