Timp..incotro mergi?

Bineinteles ca fumand o tigara pe scara de urgenta a cladirii si uitandu-ma la un nenea care mergea in mini-padurea de langa cladire sa faca pipi si ascultand muzica m-a traznit o alta idee...peste 2 luni se implinesc patru ani de cand s-a terminat liceul...patru ani in care am fi putut sa terminam liceul inca o data...E ceva incredibil!!!! Cum sa treaca patru ani si dupa patru ani trecuti noi sa ramanem tot cu amintiri de la cabane si sarbatori in care nu mai putem de nerabdare sa ajungem acasa si sa ne intalnim cu totii...
Au trecut patru ani si eu stiu sigur ca nu o sa plang saptamani la randul dupa cei patru ani trecuti...eventual o sa plang ca au trecut deja patru ani si dimineata la ora cinci cand in club se aude melodia "Ani de liceu" incep si plang si unica imagine care imi vine in minte sunt cinci flacai care se intorceau de la tigara...vlad vasi silviu sebi (care era spectator) si unul mic si negru...si anume nicu...Cred ca o sa plang pentru ca ar trebui ca fiecare patru ani din viata noastra sa fie la fel de intensi cum au fost anii de liceu...si totusi chiar nu am ramas cu nimic dupa cei patru ani petrecuti aici..
Ca nu sa mai zicem si sa nu mai punem la socoteala faptul ca au trecut si mai multi ani de cand am mers la breaza numai eu si iulia si 12 baieti sau cati erau.."contiiuulleee spala=te spaallaa-teeee"...:))))) Si dupa acesti patru ani nu am nici o replica care imi vine in minte...
Au trecut cinci ani de cand stateam pe o bordura in brasov cu cashtile in urechi si ascultam muzica..."if i told u a secret u won't tell to someone "..."so take me don't leave me...baby..love will come through it's just waiting for you"...Au trecut patru ani de cand rar ma mai striga cate cineva in cele mai dizgratioase moduri posibile si tot ce pot sa zic e ca as da orice ca sa fiu strigata "umflato" si "grasan" in fiecare zi..
Imi e dor sa sune telefonul si inainte sa raspunda la telefon Tourette sa zica "paste"...
Imi e dor de intrebari stupide de genul : "unde-i mortul"...de afirmatii de genul: "sa plece parintii lui nicu"..imi e dor de : "nicu ttaacccccciiiii" sau "iuuuubbbiii" sau "mi-ati dat o palma" sau "coolleeeeeeeeeeee"....Si cred ca nu sunt unica care din cand in cand mai viseaza la vremuri insorite in care nu stiam pluralul de la gogoshi sau gogoashe..de vremuri in care cafepedia si turabo si bambu nu existau...ci doar a&g unde ciocolata calda era 8000 de lei...de vremuri in care ma duceam cu 5000 la scoala si imi luam si pufuleti si o tigara la bucata...imi e dor de magazinul 38 de unde isi cumparau unii chiloti....imi e dor de de cola-lemon-uri...de casa big brother...
imi e dor de nicu asa cum era nicu in liceu...imi e dor de sebi...imi e dor de nicu si de sebi asa cum erau ei in liceu...imi e dor de vasi..imi e dor de vlad...de iulia...de cosmin..de mincu...de noi patru asa cum eram in liceu..imi e dor de nicu si de cata asa cum erau in liceu...imi e dor de sacourile noastre imputite...imi e dor de dutza..imi e dor de dirigu..de munteanu...de a&g..de d&c..de vin fiert in crama...imi e dor de cole..de meditatiile la dna roshcu...imi e dor de varsatul de vant cand stateam acasa sa le fac cartofi prajiti la copii..imi e dor de majorate...de oameni care doar atunci invatau ce-i alcoolul...imi e dor de toata lumea...imi e dor de drumurile spre casa cu cei doi haiduci ai mei...de cafelele si tigarile de la fete....ne e dor la toti....ne e dor si nu putem face nimic si am devenit atat de reci...incat dupa patru ani am uitat sau pur si simplu nu mai stim cum sa fim noi..nu mai stim sa oprim timpul in loc....
Da da da...stiu ca viata merge inainte si asta e..dar e imposibil sa nu ma gandesc la cat de frumos a fost..la cat de usor au trecut cei patru ani...la cat de frumosi au fost...si imi e teribil de greu sa realizez ca oricat de multi oameni am cunoscut in ultimii patru ani si ca oricat de multi oameni voi cunoaste in urmatorii patru ani nu ii voi iubi la fel de mult cum v-am iubit pe voi...

:)))))

pardon...
din categoria multumiri ii multumesc si lui cata, care a participat cu succes la toata leshinatura din organismul si simturile mele..:)

traiesc visand si visand traiesc

no ca o trecut si weekendul...weekend care mi-a depasit nivelul asteptarilor...e o stare de visare continua si nu prea stiu daca a fost vis sau aievea..:)..m-am comportat total contrar gandirii mele si ratiunii mele...si nu pot sa zic ca a fost rau...mai rau e acum ptr ca nu prea gasesc motive si daca e sa ma gandesc la ce simt nu pot sa imi dau seama..oricum e de ras...:))))))
si multumesc pe aceasta cale celor care m-au sustinut in nebunia mea: Yohanna si Dan of corz..Multumesc copii..la mai multe si la mai traznite..:)

Viva la vida

Buunn...ieri a fost o zi foarte interesant...bine..as putea sa zic ca ziua mea a inceput de la ora sase dupa masa...cand am descoperit si muzica lui Mihai Calian..
Baiatul acesta are o voce extraordinara si era sa lesin si sa ma topesc pe sub masa...si nenorocita aia de chitara suna atat de bine incat o trebuit sa ascult cantecele lui vreo 4 ore nonstop ca sa pot trece la chestii de seara..:) Seara a urmat cu stari din cele mai diverse: initial imi venea sa ma tai cu lama ca am renuntat la cantatul la chitara, ulterior m-o apucat o pofta nebuna de alcoale si zbataiala, ulterior am intrat in depresii si in final am iesit din depresii la fel de repede cum am si intrat..ca no...a avut cine sa imi sustina depresia si din depresii am trecut in alte...in stari bune si fericite ptr ca e vineri..
Momentan e soare si frumos si sunt happy happy ptr ca e vineri...IUUUHHUUUU...sper sa fie un weekend funny si de vis..:)
Doamne ajuta!

teoretic si practic

Teoretic ar trebui sa trecem peste si sa mergem mai departe fara a privi in urma...teoretic trebuie sa traim prezentul si sa uitam de trecut si sa mergem mai departe...teoretic ar trebui sa facem doar ceea ce ne place, ptr ca doar atunci putem fi hiper mega extra si super eficienti...teoretic ar trebui sa vrem sa inlaturam lucrurile care ne fac rau, mai ales atunci cand doar noi avem puterea de a le inlatura si de a le controla...Teoretic ar trebui sa fie teoretic simplu sa uiti o persoana cu care se presupune ca nu ai fi avut niciun viitor si care teoretic nu avea nimic in comun cu tine....
Practic lucrurile stau undeva la coltul cel mai si cel mai si cel mai opus...nu putem sa ne lasam de fumat ptr ca nu vrem si ptr ca ne incapatanam sa nu vrem...nu putem uita oameni ptr ca nu vrem sa lasam in urma amintiri asa frumoase...nu putem sa acceptam ca am fost candva fericiti si acum suntem mizerabili..si pana la urma urmei de ce sa fie usor sa uiti pe cineva??? e cel mai greu sa stii ca o sursa a fericirii si a linistei dispare....cum sa nu te simti mizerabil cand stii ca a mai murit o speranta???
Teoretic eu ar trebui sa muncesc acum..practic scriu bloguri....

macar e soare..

finalizam o saptamana plina de ganduri pustii si in van..Macar e soare afara si am un motiv in plus sa fiu mai vesela..

Sunt teribil de plictisita si imi vine sa fumez intr-una intr-una intr-una..sunt mult prea plictisita!!!!! Traiesc drame interioare continue si oricat de mult incerc sa realizez ca am mai trecut prin ce trec acum, ramane dureros sa aflii ca cei din jurul tau nu sunt cum au lasat impresia..In fond sunt constienta ca toata lumea se preface mai mult sau mai putin..dar sunt persoane de la care nu ma astept sa loveasca cu cuvinte aruncate aiurea..

M-am saturat sa fiu luata de proasta si sa incerc sa ii inteleg pe altii cand defapt nimeni nu se chinuie sa ma inteleaga si pe mine..Anyhow..in sfarsit un weekend fara club a....

Basm nemodernist, de Petruta Titziana Pijamala Ispinovovici

Dedic aceasta poveste unui om deosebit...

PARTEA I
A fost odata ca niciodata, ca daca nu ar fi fost nu s-ar fi povestit si nu ati fi auzit..sau a-ti fi auzit..
Era odata un mic oras la poale de munte, munti faimosi si vestiti in toata lumea ptr frumusetea lor si mandria cu care dainuiau asupra orasului. Munti magici cu flori nemaintalnite de nimeni, cu soparle care isi incalzeau pielea in fiecare dimineata in razele soarelui..ce sa mai..o minunantie. In ciuda acestui fapt turismul nu a fost dezvoltat in zona si orashenii se chinuie sa alunge orice urma de turism din oras...
Ei bine, in acest oras doua date magice ne intereseaza, caci aceste doua date magice marcheaza istorisirea noastra..
Se facea ca intr-o insorita si plictisita zi de toamna se naste un baiat frumos cu par balai..(el s-a nascut fara par..dar parul o aparut dupa)...s-a nascut in 13 septembrie...zi de toamna in care frunzele prindeau culoare ruginie si iz somnoros si trist...asta e primul personaj al povestii noastre pe care il vom numi : Bubushtiuc.
Al doilea personaj s=a nascut iarna..zi geroasa si rece de iarna cu nameti mari si invincibili..cum necum...tot in micul oras s-a nascut o fetitza grasutza si roz..(de la stratul de grasime-dupa cum zic cei care au asistat la primele zile ale vietii ei)...ea e fata zbanghie din povestire si o vom numi: Tzuculina.
Trecura anii si cu anii ce treceau cei doi copii cresteau fara sa stie unul de altul, incercand sa invete lucruri elementare ale vietii...:))))
A venit si vremea in care cei doi au trebuit sa mearga la scoala si destinul le-a propovaduit sa nimereasca in aceeasi clasa cu aceeasi colegi si acelasi invatator...Vom relata pe scurt evenimentele care au marcat copilaria si scoala generala a celor doi..fiind de datoria parintilor sa infloreasca la copii cu metafore si epitete:
- in clasa a doua: Tzuculina tine minte cum Bubushtiuc a tinut-o de mana 20 de secunde inainte de inceperea orelor...a fost primul ei contact de acest fel cu un baietzel
-in clasa a patra: Bubushtiuc tine minte cum i-a pus piedica lui Tzuculina, care Tzuculina inactiva din fire si moale ca spirit a cazut in patru labe pe holul coridorului...plangea ptr ca a trebuit sa stearga pe jos cu treningul ei rosu cu ceas
-in clasa a doua: Tzuculina a primit de la Bubushtiuc un martisor pe care l-a pastrat in jur de vreo 10 ani dupa aceea, scriind pe spate : "de la Bubu"
-in clasa a cincea: Bubushtiuc ii scrie lui Tzuculina o felicitare amoroasa dar nu i-o mai da ptr ca Tzuculina e tafnoasa si increzuta si nu crede ca poate castiga dragostea ei
-in clasa a saptea: Bubushtiuc tine minte cum o vede pe Tzuculina in costum de baie..(care Tzuculina era o fata dezvoltata ptr varsta ei) si atunci simte dorinte ascunse...moment decisiv: Bubushtiuc devine barbat.
Ar mai fi multe de spus despre cei doi, intrucat multe sunt stiute si imaginate de cititori trecem la adolescenta..
Adolescenta zbuciumata au avut amandoi..se vedeau rar si cand se vedeau radeau ca prostii la cea mai mica gluma..si totusi de fiecare data..Tzuculina se minuna de fiecare data de minunatia lui Bubushtiuc si tot timpul se intreba cum ar fi iubirea lor..La un mom dat..Tzuculina a simtit intens cum iubirea ei ptr Bubushtiuc creste...insa nu a avut curajul sa ii declare sentimentele si s=a multumit cu doua cd-uri cu muzica facute de el..pe care le-a ascultat multi ani la randul..pe care le are si acum...
Traind departe unul de altul...fiecare creste si devin oameni mari...si speciali...Tzuculina innebuneste un pic in timpul liceului...Bubushtiuc e nebun si el...Trecand peste ei se mai intalnesc inca o data in capitala tarii langa o mare cladire din oras pe care Tzuculina a gasit-o cu greu...chiar dak avea ochelarii la ochi..A fost o zi nemaipomenita cu soare vesel si zambete si plimbari impreuna..si se tineau de mana...Tzuculina isi imagina din nou cat de mult ar vrea ca el sa o sarute si cat de mult ar vrea ca el sa fie al ei si ea a lui...Bubushtiuc baiat timid declara mai tarziu ca avea si el aceleasi sentimente insa atunci nu avea curaj..
Ei bine...urmeaza anii de facultate care reprezinta anii de maturizare a celor doi eroi..Acestia parcurg drumuri grele si inving spani zmei si toate cele..Isi descopera noi pasiuni cum ar fi alcoolul si dansul nebunesc..
Totul decurge ca si cum cei doi nu s-ar fi cunoscut deodata..totul pana cand intr-un mod sau altul Bubushtiuc ii apare lui Tzuculina in minte si in discutii cu diverse personaje pe care nu le vom mentiona aici..Daaarr..
Intr-o zi Tzuculina statea pe laptop si pe internet..freca menta in camin cum a facut ea multi ani de zile...si dintr-o data ii suna telefonul...cand colo cine sa fie???

PARTEA A II-A

Tzuculina raspunde socata la tel:
"-AaAAAlllooooo
- Serus!!!
- Bubushtiucc????? Tu eeeessssstii??
- Da draga eu sunt
- Unde dracu esti?? Nu esti in Franta????
- Nu..sunt in Belgia..
- Tampitule!! Ce curu meu cauti acolo??
(urmeaza explicatia lui Bubushtiuc)
- Si ma gandeam sa te sun...si tu ce faci bah?
- Ce sa fac..ma pish in sus..astept vacanta...
(urmeaza restul conversatiei destul de banal)"
Bubushtiuc ii da id-ul de mess lui Tzuculina si ea si-l noteaza pe spatele cartii de vizita al ginecologului ei..si acum are cartea de vizita si o sa o pastreze ptr mult timp dar nu ptr ginecolog ci ptr id-ul lui Bubushtiuc.
In noul an care vin cei doi incep sa vb pe mess...si uite asa Tzuculina afla ca Bubushtiuc este departe...la mile departare...si se lupta cu zmei si spani si balauri...si totul ptr a obtine merele de aur (a se citi pentru a-si creste coeficientul de inteligenta)..
In nopti tarzii Tzuculina fuma tigarete lungi si maronii si cafele si sucuri negre...si singura isi soptea ce frumos era cand era ea copil si Bubushtiuc era aproape..si cum ar fi oare dak Bubushtiuc i-ar fi din nou asa aproape..cum ar fi daca..Isi iubea si isi alunga gandurile astea caci nu stia niciodata daca visarea ei va deveni realitate. Cu fiecare zi ce trecea Tzuculina zambea din ce in ce mai des..iubea mai mult ca nicicand tehnologia...fuma si zambea,...zambea si fuma tamp..se plimba si zambea..facea orice zambind caci toate visele i se pareau din ce in ce mai reale..Bubushtiuc departe de tara nutrea aceleasi ganduri ptr frumoasa noastra eroina..zambea si el..dar fara sa fumeze..zambeau..si isi declarau prin scrisori virtuale dorul si dorintele...
Timpul nu mai avea rabdare...dorul nu mai aveau rabdare..tigarile nu mai aveau gust...Bubushtiuc se saturase de zmei si balauri...muzica ii tinea in viata si le alimenta tacit dorintele si dorul asta care devenise ptr amandoi dureros..
A venit si ziua in care cei doi s-au intalnit..Tzuculina a tocit in ziua aia oglinda..si fatza si parul nemaistiind ce sa faca ca sa fie frumoasa ptr Bubushtiuc..care Bubushtiuc isi stresa varul sa conduca mai repede(care varul lui detine o masina verde mica si voinica..o furie a soselelor..)...Zi de iarna totul alb...Tzuculina primeste un mesaj de la Bubushtiuc care ii zice sa iasa la portitza...Tzuculina simte ca leshina de fericire si emotii si dor..
Dragii mei, e imposibil sa descriu momentul in care buzele celor doi s-au intalnit ...basmele nu pot descrie ce a simtit Tzuculina cand Bubushtiuc i-a spus: "ce dor mi-a fost de tine"...A fost ceva cum numai in povesti ca asta mai puteti auzi..
Au urmat vremuri frumoase ptr cei doi..primavara le-a unit dorurile si simturile si sentimentele si parul balai...Bubushtiuc mai prindea mere de aur departe de unde Tzuculina prindea merele ei de aur...insa la fiecare sfarsit de saptamana Tzuculina stia ca trebuie sa se faca frumoasa si zambeasca caci Bubushtiuc venea la ea...vremuri frumoase ce sa mai...cu dans si zambete si plimbari nebune..cu soare in priviri..si fluturi..si nimic nu mai conta si lumea era a lor...erau fericiti ....
Din aceste motive..seara tarziu inainte sa doarma Tzuculina plangea..caci i se parea incredibil sa fie atata fericire ptr ea..si i se parea incredibil ca dorul asta nebun sa o chinuie atat de tare...i se parea imposibil ca doar o simpla atingere a lui Bubushtiuc sa o faca sa ajunga in ceruri..(si ea care credea ca nu stie sa zboare..)
Cum necum...Tzuculina fuma mult si manca numai porcarii canceroase si alte dracovenii ale erei noastre...si drept urmare ce visa noaptea facea si zicea ziua..Il facea pe Bubushtiuc sa sufere...si apoi nu ii venea sa creada cat ii de prostutza

Notam momente importante ale celor doi si parintii au datoria de a le imbogati frumusetea prin cuvinte nemaiauzite...:
- primul, petrecerea regala a varului lui Bubushtiuc..noapte in care Tzuculina si-a dat seama ca pamantul ii fuge de sub picioare si ca inima ei poate bate mai tare decat isi putea inchipui..
- zilele in care Tzuculina astepta ca Bubushtiuc sa vina de la cetatea Targoviste cu tiritrenul...Tzuculina era creata..frumos mirositoare si infometata...caci buzele lui Bubushtiuc erau atat de bune incat nu se mai putea satura de ele
- weekend in palatul printeselor - prietene cu Tzuculina - weekend minunat..cu betie si lacrimi si muzica lautareasca....si mancare gatita de cei doi copii cu par balai
- seri care nu trebuiau sa se termine seri in care timpul trebuia sa stea in loc..dar nici macar in basme timpul nu sta in loc...
- plimbari prin taramul capitalei tarii...
- sarutari furate peste tot...
- momentul in care cei doi erau undeva in centrul capitalei si soarele batea cu putere...fantanile se auzeau in jur si o muzica calma si plina de iubire ii incojura...cei doi s-au sarutat chiar acolo in mijlocul aleii...(Tzuculina a crezut ca a murit si a ajuns in rai)
- cei doi se spalau rar si uneori s-au decis sa se spele unul pe altul ptr ca nu pot ajunge in locuri ale organismului lor..(interzis copiilor sub 18 ani!!!)...
au fost momente pe care cei doi nu le vor uita vreodata intrucat...nu s-au inventat cuvinte care sa descrie extazul si iubirea picaturilor de apa..
- ziua in care cei doi au stat o zi intreaga pe o pajishte cu mese si bautura din drojdie de bere..au stat acolo ore in sir..povestind...strangandu-se in brate..razand...din nou: Tzuculina crede cu convingere ca s-a metamorfozat in Ileana Cosanzeana..(personaj din basme stravechi) si ca Bubushtiuc ii eroul ei..
- momentele in care cei doi au prins merele de aur (a se citi au absolvit facultatile..)..frumoase momente cu lacrimi emotii iubire si soare...Tzuculina descopera ca Bubushtiuc e extraordinar si ca ii da multa putere si optimism
- tinerii se intorc in micul oras in care au crescut si petrec trei zile extraordinare...zac in pat..mananca mici...si ii doare fix in cur de toata lumea..(Moment socant ptr tatal Tzuculinei care descopera ca floarea tineretii fiicei a fost furata)
- ziua in care cei doi s-au dus la oras...aceea a fost o zi in care Tzuculina a atins cerul si a ramas acolo timp de cateva ore...S-au plimbat prin oras si s-au tinut de mana si s-au sarutat..s-au pictat in tablouri..(a se citi si-au facut poze singuri)..La sfarsitul acestei zile in care inima Tzuculinei era aproape de infarct din cauza trairilor intense, Bubushtiuc i-a soptit la ureche ca o iubeste...atunci...a fost momentul in care eroina noastra a plans ca o tampa..zambind timp de 60 de kilometrii..
Au urmat perioade negre ptr cei doi..intrucat Tzuculina s-a dus la mile departare ca sa manance fructe straine si sa fie sclava altora...Bubushtiuc era trist si dorul il apasa intens..Inutil sa povestim ca Tzuculina nu e o eroina tipica..e una proasta si tampa si l-a facut sa sufere mult pe Bubushtiuc...perioade negre din nou...si Tzuculina noastra tot o eroina tampa a ramas in tot acest timp...
S-a intamplat insa ca cei doi sa decida ca destinul nu ii mai vrea..chiar daka ei sufera ca prostii..Tzuculina si-a dat seama ca e posedata si ca e o eroina tampita si cretina si a decis sa se schimbe..
Timpul trecut si Tzuculina adormea in fiecare noapte cu lacrimi in ochi..dorindu-si sa mai vina inca o data Bubushtiuc sa ii arate cat e de frumos sa zambesti si sa ti se zambeasca..
Acum ajungem la final..
Cei doi sufera ceva timp...Tzuculina crede ca o sa devina criminala caci dak o sa afle ca Bubushtiuc si-a gasit o alta zana, ea o va ucide...
Daar..intr-o calduroasa zi de vara cei doi se intalnesc in micul oras in care au crescut...isi zambesc trist si sunt de acord sa se plimba pe campii si munti ca sa se relaxeze..(cu alte cuvinte se duc pe munte..)...noaptea tarziu..timp in care Bubushtiuc doarme si sforaie de oboseala..Tzuculina vine repede la el in vizuina (a se citi cort) si urla:
"- Buuuuuuuubbbbbbbbbuuuuuuuuuuuuuuuuuu (ca din gura de sarpe urla) uurrssssuulll....ne aaattaacaaaa"..intre timp ii da si o palma lui Bubushtiuc ca sa fie sigura ca s-a trezit...
Bubushtiuc iese afara si cand se dezmeticeste...Tzuculina facuse foc mare si inalt..portocaliu si rosu si galben era focul...
Nefiind frig ca era cald afara..Tzuculina noastra (imbracata sumar...in pant scurti si sutien si bocanci de munte)...se aseaza langa foc...cu chitara in mana si ii canta lui Bubushtiuc cele mai frumoase cantece auzite de el vreodata..si ultimul cantec a fost: "but I can't help myself and I can't stop myself..I am going crazy..and I love you, I want you, I wanna talk to you, I waannaaa be wiittthhh youuu"...Bubushtiuc ramane impresionat la auzul chemarii ei...si se indreapta inspre ea...ii sterge lacrimile din ochi..(am uitat sa mentionez ca Tzuculina pe langa faptul ca e cretina e si plangacioasa) si ii sopteste la fel ca prima data ca o iubeste..(continuarea scenei e interzisa copiilor sub 18 ani...restul va puteti inchipui)
Si au trait fericiti pana la adanci batraneti!
Pam pam!!!