Maria si marea

Citesc Maria si marea..si ma inchipui pe mine ca fiind Maria..distanta si rece..rationala...proaspat indragostita...avand marea pe post de cea mai buna prietena...sunt foarte curioasa sa vad cum se transforma personajul pe parcurs..ramane la fel? sau povesteste marii ca iubirea doare mai mult atunci cand incerci din rasputeri sa nu doara?
Mi-am permis sa trag cu ochiul si la sfarsitul cartii si sa citesc ultimul paragraf..si mi s-a intiparit in memorie ultima propozitie: "Permanenta si de neuitat ramane marea; ar fi auzit-o si surda, ar fi vazut-o si oarba."
Cum se face ca ne traim viata intr-o inconstienta cretina? Suntem inconstienti...credem ca am vazut tot si nu am vazut nimic si foarte des ne dam seama ca se poate mai mult...tot timpul se poate mai mult...
de fapt...nu vreau sa scriu tampenii...nu vreau sa scriu nimic...
sper doar ca stii de mine...sper doar ca stii ca imi e dor...in fiecare seara..cu fiecare melodie...imi e asa dor...
dor de mare....

Alte doua cantecele

Alte doua cantecele geniale de altfel...care scormonesc amintiri..care invie amintiri...care vor ramane tot timpul in cutiuta muzicala din vene...suflet...puls..







"Intr-un sat de pescari...
 Intr-un loc fara nume..
 Ne-om ascunde hoinari...[...]
 Toate grijile pier intr-un sat de pescari"

Il senso delle cose

"Tu, nel bene, nel male,



Come un cielo che cade,


Come un raggio di sole. "

Iris

set fire to the rain..

alta melodie..aceeasi stare..
nu inteleg de ce scriu pe blogul asta..mai bine mi-as trimite mailul singura...dar daca mi le-as trimite singura..nu ar exista nici cea mai mica sansa ca tu sa citesti..si atunci..de ce sa mai scriu...
nu credeam vreodata sa ajung intr-o asemenea frustrare interioara...ma intreb aceleasi lucruri zilnic...imi dau acelasi raspuns dimineata..gasesc un raspuns diferit noaptea...
cica noaptea e cel mai bun sfetnic...o fi..ca pe intunericul asta nu ramane altceva de facut decat sa iti asculti si sufletul..si sufletul pastreaza doar amintirile frumoase..
memoria e setata pe : keep the bad ones, throw away the good ones...si noaptea vine si acopera procesul de gandire si lasa loc sufletului...
noaptea ies din cutiuta cele mai frumoase amintiri si asa incepe nesomnul...agitatia...singuratatea..dorul...asa incepe...o autodistrugere inceata...
give me an opininion..cause I dont have one..
nu nu ...nu inventez eu fraze in englez..e tot dintr-o melodie...
damn...
dar cica viata e simpla..e complicata ca asa ti-o faci tu...ma tot gandesc..ce o fi asa simplu....
procesul asta ruginit servici, acasa, servici, acasa...e simplu
mancat, dormit, mancat, dormit...e simplu
bucuresti, fagaras, bucuresti, fagaras, bucuresti, zarnesti, bucuresti..e simplu
alb, negru, alb, negru.. e simplu
a iubi sau a nu iubi? asta e intrebarea...de fapt intrebarea e : cat de simplu e cu iubirea? ce sa fie simplu cand ai impresia ca esti un peste care stie sa inoate si totusi se ineaca..
wraa....wraaa...wraaa..

blind..again..

"Maybe you could not believe it.."



"But I couldn't make you see it.."


si uite asa se apropie iarasi momentul despre care am scris la nesfarsit pe blogul asta...momentul before sleep..cand lasam zambetul la o parte si se arata dupa zambet...un dor..o tristete...dorinte..vise...si intrebari...multe intrebari..
de ce nu vreau? de ce nu mai pot? de ce refuz? de ce? de ce? cum ar fi fost daca? cum ar fi daca?
cert este ca e acel moment in care tii ochii stransi, stransi..si atunci cand ii deschizi astepti sa vezi ceva...sa simti ceva...sa stii ca a fost doar un vis urat si ca totul e bine si ca nimic din ce credeai ca esti nu e...
dar nu e asa..niciodata nu e asa...eu sunt tot timpul acolo..aceeasi....iar tu...departe...mult prea departe...

when you're only lonely

blogul asta a fost facut cu scopul de a nu mai fi vorba despre tine...
dar nu pot sa scriu altceva...
melodia de asta seara..

nu am sa uit nicicand imapctul acestei melodii asupra sufletului meu....la pitesti..fumand o tigara..ascultand un post de radio X...era una din acele nopti in care povesteam mult..in care te simteam din ce in ce mai aproape de mine si sufletul meu si ma tineai in brate si simteam ca asa va ramane...si ma gandeam ca nimic nu are sa strice iubirea aia...nimic...
si nu mai stiam cui sa multumesc ca ma simt asa..si eu nu credeam ca vreodata o sa ma simt asa..
si ma tot gandesc...ce frumos iubeai...god damn...
parca sunt o tanara adolescenta ce isi descrie frustrarile alb pe negru...
macar acum daca atunci cand eram tanara adolescenta nu faceam chestia asta...
te iubesc si te urasc pentru ca ai luat tot cu tine si nu mi-ai lasat nimic...m-ai lasat cu amintiri frumoase despre mine, despre tine si despre noi...si ai ales sa ma urasti...si eu am ramas aici....doar cu amintiri..nimic din mine..nimic din tine...