E cam stupid sa citesti o carte cu si despre mare, atunci cand iti e dor de mare...
Am iubit marea intreaga viata...am plans de bucurie de fiecare data cand am vazut-o...mi s-a parut a fi un colt al naturii cu care pot comunica intr-un fel absolut...de neinteles pentru altii..am daruit marii de-a lungul timpului ganduri, emotii, vorbe, soapte...parti din mine pe care le stia doar marea..
Si cand muzica folk rasuna pe intreaga plaja si lasam nisipul sa imi cada printre degete atunci m-am indragostit iremediabil de mare..
Acum.....acum..nu mai e asa...
Acum imi e dor de mare..dor rau de mare...dar refuz orice posibilitate de intalnirea cu marea anul acesta..am impresia ca m-as sparge bucati..ca m-as distruge...ca m-ar distruge..si intr-un final m-ar inghiti cu totul..
Acum doi ani...in toata aceasta bula imaginara...a mea si marii..te-am lasat si pe tine sa intrii...noi doi si marea..si cam atat..mai mult nu puteam sa vad...auzeam doar acorduri de chitara care dureau si intepau...nu stiam ce-i cu ele...le-am lasat sa imi aduca lacrimi..pentru ca mai apoi sa iti simt bratele in jur...
Imi spunea Gabi azi ca ea nu a ramas in niciun fel traumatizata de relatiile pe care le-a avut si acum este pregatita pentru o viata intreaga alaturi de viitorul ei sot...am ramas surprinsa...nu ramai traumatizat?
Cum sa nu ramai traumatizat...nu poti sa nu ramai traumatizat..
Cum ar putea sa nu te schimbe amintiri si trairi care revin in mod obsesiv...prea obsesiv poate..la asemenea ore tarzii in noapte...cum poti sa uiti sau sa ignori momente in care ai simtit ca tot ce ti-ai dorit vreodata e chiar in fata ta...
cum poti sa uiti ca pe o plaja plina de muzica nebuna si dans haotic te-ai simtit cel mai linistit...cel mai fericit...caci doar atunci trupurile isi uitau mastile si grijile urbane si ramaneam dezgoliti de probleme...stateam suflet in suflet in nisip...
cum poti sa nu ramai traumatizat cand ai crezut ca ai gasit ceea ce cautai si de fapt nu era asa....cum sa uiti atatea momente...soapte..priviri...zambete...rasete..imbratisari...cum sa uiti ca ti-ai pus sufletul in palmele cuiva si te-a dezamagit? cum sa uiti ca cineva si-a pus sufletul in palmele tale si l-ai dezamagit?
mi-e dor de mare...sa ii povestesc...sa ii plang..sa ii spun ca m-am pierdut undeva pe drum...pe un drum ce nu voi sti si nici nu am stiut vreodata unde ma duce...
si cel mai frica imi e...imi e teama ca marea ma va intreba de tine...si eu...eu ce ii spun?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu