In primii ani ai facultatii alergam disperate de 8 martie la spectacole de striptease. Radeam cu gura pana la urechi, dansam un pic si plecam acasa. But when the time passes, people change.
Mi-am ales de 8 martie un concert Emeric Trio: Emeric Imre, Sorin Zamfir si Gabriel Ghita.
Am fost la ascultat si de Emeric Set si de Emeric Imre si nu ma asteptam sa mai fiu atat de incantata, insa dupa 5 minute de cantat eram cu gura pana la urechi.
Organizarea a fost excelenta, oamenii sunt minunati si relaxati si m-am bucurat sa vad ca a fost mult mai multa lume decat datile trecute.
Tot apas enter si tot incerc sa zic bine ce si cum a fost. A fost minunat.
Emeric Imre a cantat senzational. A cantat asa cum stie el: cald si emotionant si vesel si trist. Si noi zambeam asa tampi si plutind fiecare pe norisorul lui.
Sorin Zamfir-tobe:D- este genial. Cuvantul genial i se potriveste perfect. E in lumea lui. E imposibil sa nu zambesti cand il asculti si il admiri. Pe langa faptul ca e genial este si priceput si se vede si se aude.
Pe Gabriel Ghita - clape:D- il alaturam sus-numitului. Tot timpul traiesc cu impresia ca aceste clape sunt ca sa fie fara sa aiba vreun scop, dar atunci cand sunt manuite in stil clujean si talentat sunetul alearga bine si gadila la fel de bine.
Atmosfera a fost una de Vama. Au lipsit nisipul si briza zapacita a marii. M-am simtit ca in Vama. Am inchis ochii de mii de ori si am zambit. Am zambit muzicii si oamenilor din jur.
Este ceva uimitor atunci cand vad oameni ce isi uita problemele acasa si pentru 3 ore mi se alatura in zborul emotionant al unor versuri, al unor acorduri de chitara si al unei voci dumnezeiesti.
Mi s-a spus la un moment dat ca ar fi senzational sa poti sa il intalnesti pe Emeric Imre pe tren si sa mergi cu el de la Cluj la Bucuresti sau invers. "Are o voce tare, dar e si destept". Am ascultat si nu am putut sa zic cuvinte si m-am multumit cu un zambet de la o ureche la alta.
Spectacolul a inceput pe ritmuri de "Razboi" si am continuat cu "Ramuri de lumina", "Condamnare la toamna", "Gara", "Buna varianta rea", "Oratie de nunta" si inca o gramada de piese a caror ordine am uitat-o si am incheiat cu "Rana si cutit" si un bis "Nebun de alb". Un bis in care omuletzii s-au adunat aproape de scena si au cantat zgomotos, dar atat de frumos incat mi-a venit un pic sa plang( dar m-am abtinut!:D).
Ascult Emeric Imre si incerc sa imi induc o aceeasi stare ca cea pe care o aveam ieri. O stare de 8 Martie sarbatorita cu un trio exceptional, un Emeric Trio care m-a facut sa zambesc sincer, sa uit de carari intortocheate ale sufletului, sa imi vad viata asa cum este: trista si fericita, simpla si complicata.
Inca mai caut cuvinte, dar imi e greu.
"Aud un pian prin zapezi cristaline
Si nu sunt cu tine, vai, nu sunt cu tine,
Chopin, un concert de pian oarecare
Si calea e lunga, si noaptea e mare.
De iarna ma satur, de planset te saturi,
Iubiri intre noi – in o mie de paturi-
Si primavaratec ninsori mai sfasie
Voalul miresei in noaptea tarzie." ( Emeric Imre - Noapte de unul singur)
Pe Gabriel Ghita - clape:D- il alaturam sus-numitului. Tot timpul traiesc cu impresia ca aceste clape sunt ca sa fie fara sa aiba vreun scop, dar atunci cand sunt manuite in stil clujean si talentat sunetul alearga bine si gadila la fel de bine.
Atmosfera a fost una de Vama. Au lipsit nisipul si briza zapacita a marii. M-am simtit ca in Vama. Am inchis ochii de mii de ori si am zambit. Am zambit muzicii si oamenilor din jur.
Este ceva uimitor atunci cand vad oameni ce isi uita problemele acasa si pentru 3 ore mi se alatura in zborul emotionant al unor versuri, al unor acorduri de chitara si al unei voci dumnezeiesti.
Mi s-a spus la un moment dat ca ar fi senzational sa poti sa il intalnesti pe Emeric Imre pe tren si sa mergi cu el de la Cluj la Bucuresti sau invers. "Are o voce tare, dar e si destept". Am ascultat si nu am putut sa zic cuvinte si m-am multumit cu un zambet de la o ureche la alta.
Spectacolul a inceput pe ritmuri de "Razboi" si am continuat cu "Ramuri de lumina", "Condamnare la toamna", "Gara", "Buna varianta rea", "Oratie de nunta" si inca o gramada de piese a caror ordine am uitat-o si am incheiat cu "Rana si cutit" si un bis "Nebun de alb". Un bis in care omuletzii s-au adunat aproape de scena si au cantat zgomotos, dar atat de frumos incat mi-a venit un pic sa plang( dar m-am abtinut!:D).
Ascult Emeric Imre si incerc sa imi induc o aceeasi stare ca cea pe care o aveam ieri. O stare de 8 Martie sarbatorita cu un trio exceptional, un Emeric Trio care m-a facut sa zambesc sincer, sa uit de carari intortocheate ale sufletului, sa imi vad viata asa cum este: trista si fericita, simpla si complicata.
Inca mai caut cuvinte, dar imi e greu.
"Aud un pian prin zapezi cristaline
Si nu sunt cu tine, vai, nu sunt cu tine,
Chopin, un concert de pian oarecare
Si calea e lunga, si noaptea e mare.
De iarna ma satur, de planset te saturi,
Iubiri intre noi – in o mie de paturi-
Si primavaratec ninsori mai sfasie
Voalul miresei in noaptea tarzie." ( Emeric Imre - Noapte de unul singur)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu