In sfarsit de saptamana reusesc totusi sa ma concentrez doar pe piesa mea ciudata, diforma, care trece prin toate culorile.
Si recunosc..cel mai mult imi place atunci cand prinde culoarea marii...cand e limpede..albastra spre turcoaz..sau turcoaz spre albastra..La mine rosu aprins nu e neaparat o culoare a iubirii si a fericirii..insa culoarea marii imbinata cu cerul si raze de soare intrunesc tabloul perfect al unei stari de iubire..
Si in sfarsit de saptamana reusesc sa iubesc tot. As absorbi si as inspira intr-o fractiune secunda fiecare bucatica de piele ce mi se arata. Cu fiecare sfarsit de saptamana ma afund si mai mult intr-o iubire continua. Si in cel ce a trecut am analizat totul. Totul. De la un inceput de fir de par pana la un final de corp si suflet. Imi place sa ma pierd in o culoare de ochi pe care nu pot sa o definesc. Imi pare banal sa zic despre ochii tai ca sunt verzi. Nu pot asocia cuvinte si descrieri banale cu ceva in care m-as pierde in orice moment. Se intampla sa mi te asez pe un varf de munte si ma aflu parca intr-o prapastie incercand din rasputeri sa te pot ajunge, dar obosesc si raman sezuta si tacuta in contemplare a frumusetii tale.
Timida si surprinsa descopar noi gesturi si noi cuvinte, noi sclipiri de culoare. Sunt ametita rau si nu ma pot concentra prea bine. Imi place pielea ta. Si ochii tai. Si mainile tale. Si buzele tale. Si parul tau. Sunt ravasita de valul asta de descoperiri. De fiecare data sunt un animal flamand ce pleaca la vanatoare de senzatii. Imi potolesc foamea cand te respir si cand imi dau seama ca nu m-as satura sa te vanez in fiecare zi, caci de fiecare data gasesc numai arome dulci si ametitoare.
Ajung in o asemenea emotie incat te privesc si nu pot decat sa zambesc si sa te sarut. Te pandesc pe furis si ochii mi se scalda intr-o continua devorare a tabloului meu inedit. Dupa acest weekend imi vine doar sa plang.
Imi vine sa plang de la atata frumusete adunata intr-un singur om. Din atata iubire mi te transformi in peisaje care ma lasa fara glas si suflu: imi dai impresia unui rasarit de soare in Vama, imi dai impresia unor raze de soare ce se joaca cu florile si frunze de primavara, imi dai frumusetea unor creste cu rododendron si jnepeni.
Si ai plecat. Si am ramas bulversata cand imaginea s-a topit si eu am ramas inspirand si cautand nebuneste mirosul pielii tale si aroma unor buze calde, calde ce ma poarta in valuri de mare linistita si usor sarata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu