Si in fiecare an, organizatorii si cei care transmit Concertul filmeaza orasul intr-un mod suprem si absolut divin.
Pentru mine Viena este orasul cu printi si printese si Strauss si Dunare Albastra. Daca as fi fost printesa as fi locuit in Viena si as fi avut un print habsburg. As fi trait intr-un castel si printul meu ar fi avut numai cai lipitani. Fara sa vreau in copilarie printul meu era tata. Tata a devenit printul meu cand am vazut ca un om simplu poate avea pasiuni atat de mari si momentul in care era extaziat in fata televizorului era infatisarea Vienei pe ritmuri de vals. Si asa am prins si eu aceasta dragoste de muzica buna pentru facut temele de matematica si acum muzica de foarte mare calitate si pentru oameni foarte intelepti si cunoscutori de muzica buna.
Visele pe care le traim in copilarie determina visele din maturitate. Daca atunci cand eram mica vroiam sa fiu printesa in Viena, cand am crescut am vrut bani sa merg in Viena.
Acum realizez ca am crescut si visele copilariei se implinesc incet, incet. Aici si acum constientizez ca dreams come true si ca voi vedea cu ochii mei orasul de care m-am indragostit fara sa stiu ce e dragostea, orasul dupa care plangeam tacut in fiecare zi de an nou.
Tata m-a facut sa iubesc Viena si sa mi se faca pielea gainii cand ascult Strauss si sa plang de fericire cu o zi inainte de plecare, doar pentru ca visul meu ascuns si maret din copilarie se implineste.
Lipseste ceva totusi. Mi-as fi dorit nespus ca aceasta prima calatorie la Viena sa o fac cu tata. Mi-as dori ca in aceste 4 zile tata sa vada ce vad eu. Sa admiram caii lipitani si sa bem cafele.
Dar in timp o sa ma fac si mai mare si o sa am si mai multi bani si cu putina determinare o sa imi implinesc visul asta: voi merge la tata si ii voi spune: "Intr-o saptamana mergem la Viena! Impreuna!"
Acum pot doar sa imi las imaginatia sa valseze pe franturi de memorie lasate de TVR 1 si sa astept sa devina totul realitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu