The Bucket List

Imi incep ziua prin a mai arunca ceva idei pe aici...
Am descoperit ca imi place sa citesc..mult imi place sa citesc...numai ca am nevoie de o atmosfera..de o stare ca sa pot citi mai mult si mai mult..as vrea sa am puterea psihica si sa ma duc in fiecare seara in herastrau si sa citesc...cu toate ca daka stau sa ma gandesc as putea sa imi iau cartea cu mine si de la servici sa sar direct pe o banca in parc cu niste tigari si nestea la 2 litrii..
Si aerul de afara si soarele in loc sa ma incurajeze ma determina sa ma gandesc numai la miros de capsuni si afine...la miros de cafea printre tufe si rasete isterice...la discutii interminabile cu mama cu si despre tot ceea ce e interzis..despre ceea ce trebuie sa fac si ce nu fac...da da...imi e dor de italia ptr ca eram cu mama si eram doua zane invincibile si ne durea in cocos de toata lumea si eram noi doua in satucul ala minuscul cu muntii lor minunati si obiceiurile lor minunate..
Pe de alta parte ma tot gandesc la diminetile in care injuram din cauza caldurii...si a sunetelor infernale venite de la muncitorii de pe camine si de prin camine...dimineti care se petreceau la ora 3 dupa masa...dar asta e o alta poveste..:)))..imi e dor sa alergam in puf si sa ne cumparam suc si sa stam ore intregi pe banca si sa povestim despre absolut orice fara a judeca....da da...urat cum a fost..a fost totusi foarte frumos in camin..si or sa fie niste ani in care am cunoscut cele mai interesante persoane care m-au influentat enorm si de la care am avut multe lucruri de invatat..
Cel mai dor imi e de noi...si de cum radeam si plangeam...cum ne tolaneam pe holurile de camin si fumam pachete intregi de tigari si atunci credeam ca nimic nu ne poate desparti si o sa ne crestem copiii impreuna...visele astea s-au sters acum...intrucat nu pot sa ma lupt cu omul care te face pe tine fericita si uite asa trebuie sa trec peste si sa las in urma totul...
si acum citesc soni..care este o carte absolut socanta si care imi place la nebunie si care ma face sa ma gandesc la enorm de multe lucruri pe care pana acum nu le bagam in seama..sper sa tin minte tot ce gandesc acum si sa ma simt fix cum ma simt acum..
hehheee...as mai scrie o carca...dar am de lucru..asa ca voi continua dupa ce termin cartea si probabil o sa fiu si mai socata si ma voi apuca de cartile tango..:D:D

aiurea..aiurea..din ce in ce mai aiurea..aiurea intens..

as vrea sa te arunc din sufletul meu..sa te elimin si sa nu mai fii aici si sa nu te mai visez si sa nu mai fii in lacrimile mele si in muzica mea si in soare si in ploaie si in tot ceea ce ma atinge si ma inconjoara. As vrea sa te pot uita la fel de usor cum pana acum nu am vrut sa te am, dar se pare ca e si asta o pedeapsa. Te incapatanezi sa nu pleci...este atat de greu sa te uit ptr ca a fost atat de greu sa ma deschid in fata ta..
Si stiu ca nimeni nu ma intelege si stiu ca toata lumea are cu totul o alta parere, dar stiu ca nimeni nu m-a vazut si nimeni nu a citit nimic in ochii mei.. Toti cei din jurul meu se multumesc cu ceea ce eu arat si nimeni nu trece de ceea ce zic sau ceea ce zic ca simt..Se pare ca o singura persoana a reusit sa patrunda rapid in labirintul asta complicat si idiot al sufletului meu, dar am reusit cumva sa elimin si persoana asta din viata mea..Si ma tot intreb de ce????
Am fost o egoista stiu....am fost egoista ptr ca nu am realizat ce simti tu si nu am stiut si nu am vrut sa stiu cat de mult te-am facut sa suferi..pana atunci cand ai spus tot ce aveai de zis..pana cand am ramas fara aer.. Seara aceea nu o voi uita niciodata, nu voi uita niciodata ca de atunci a inceput toata drama asta interioara pe care o simt si caruia nu ii gasesc nicio rezolvare..Si pot sa spun cu siguranta ca as fi preferat sa ma lovesti decat sa vorbesti..As fi putut trece mai usor peste durerea fizica, insa cuvintele tale au fost mult prea dure si mult prea reale, poate, ca sa le pot uita..
As vrea sa te pot uita si as vrea sa uit toate cuvintele soptite...as vrea sa uit ca m-ai facut sa devin atat de slaba incat sa renunt la ceea ce credeam...ai reusit intr-o jumatate de ora sa distrugi tot ceea ce m-am chinuit eu sa construiesc si tot ceea ce am construit in jurul tau..Am fost atat de naiva incat sa pot crede ca poti citi dincolo de cuvintele mele, ca poti vedea prin ochii mei ceea ce simt si ceea ce gandesc..
Ai fost cel mai minunat cadou primit intr-o zi de iarna friguroasa..ai fost ceea ce fiecare si-ar dori sa traiasca macar o data in viata..M-ai lovit atat de tare incat nu te pot uita..m-ai lovit atat de tare incat ma simt dependenta de tine, deoarece am impresia ca doar tu stii secretele mele si in acelasi timp sunt dependenta de tine pentru ca nu stii aproape nimic din secretele mele..
As vrea sa pot umple cu alte lumi imaginare golul asta din sufletul meu, dar de cand ai plecat..nimic nu mai e la fel si totul se scurge aiurea si totul pluteste in jurul meu...sau poate eu plutesc in jurul lucrurilor..
Ma intorc in trecut, in noptile in care la fel adormeam plangand si incerc sa ma reconstruiesc si sper ca de data asta sa fiu mai puternica si sa pot alimenta in mod util ura asta pe care o am fata de mine...Da da...ma urasc ptr ceea ce sunt si am fost si ptr tot ce am trait si sper ca ura sa aiba doar rezultate pozitive si sa ma faca sa devin ceea ce am vrut cu incapatanare sa iti demonstrez ca sunt: doar o alta roca care merita admirata si privita din exterior, dar fara nimic inauntru..doar urme lasate de trecut si de amintiri si melancolii si soapte...

Timp..incotro mergi?

Bineinteles ca fumand o tigara pe scara de urgenta a cladirii si uitandu-ma la un nenea care mergea in mini-padurea de langa cladire sa faca pipi si ascultand muzica m-a traznit o alta idee...peste 2 luni se implinesc patru ani de cand s-a terminat liceul...patru ani in care am fi putut sa terminam liceul inca o data...E ceva incredibil!!!! Cum sa treaca patru ani si dupa patru ani trecuti noi sa ramanem tot cu amintiri de la cabane si sarbatori in care nu mai putem de nerabdare sa ajungem acasa si sa ne intalnim cu totii...
Au trecut patru ani si eu stiu sigur ca nu o sa plang saptamani la randul dupa cei patru ani trecuti...eventual o sa plang ca au trecut deja patru ani si dimineata la ora cinci cand in club se aude melodia "Ani de liceu" incep si plang si unica imagine care imi vine in minte sunt cinci flacai care se intorceau de la tigara...vlad vasi silviu sebi (care era spectator) si unul mic si negru...si anume nicu...Cred ca o sa plang pentru ca ar trebui ca fiecare patru ani din viata noastra sa fie la fel de intensi cum au fost anii de liceu...si totusi chiar nu am ramas cu nimic dupa cei patru ani petrecuti aici..
Ca nu sa mai zicem si sa nu mai punem la socoteala faptul ca au trecut si mai multi ani de cand am mers la breaza numai eu si iulia si 12 baieti sau cati erau.."contiiuulleee spala=te spaallaa-teeee"...:))))) Si dupa acesti patru ani nu am nici o replica care imi vine in minte...
Au trecut cinci ani de cand stateam pe o bordura in brasov cu cashtile in urechi si ascultam muzica..."if i told u a secret u won't tell to someone "..."so take me don't leave me...baby..love will come through it's just waiting for you"...Au trecut patru ani de cand rar ma mai striga cate cineva in cele mai dizgratioase moduri posibile si tot ce pot sa zic e ca as da orice ca sa fiu strigata "umflato" si "grasan" in fiecare zi..
Imi e dor sa sune telefonul si inainte sa raspunda la telefon Tourette sa zica "paste"...
Imi e dor de intrebari stupide de genul : "unde-i mortul"...de afirmatii de genul: "sa plece parintii lui nicu"..imi e dor de : "nicu ttaacccccciiiii" sau "iuuuubbbiii" sau "mi-ati dat o palma" sau "coolleeeeeeeeeeee"....Si cred ca nu sunt unica care din cand in cand mai viseaza la vremuri insorite in care nu stiam pluralul de la gogoshi sau gogoashe..de vremuri in care cafepedia si turabo si bambu nu existau...ci doar a&g unde ciocolata calda era 8000 de lei...de vremuri in care ma duceam cu 5000 la scoala si imi luam si pufuleti si o tigara la bucata...imi e dor de magazinul 38 de unde isi cumparau unii chiloti....imi e dor de de cola-lemon-uri...de casa big brother...
imi e dor de nicu asa cum era nicu in liceu...imi e dor de sebi...imi e dor de nicu si de sebi asa cum erau ei in liceu...imi e dor de vasi..imi e dor de vlad...de iulia...de cosmin..de mincu...de noi patru asa cum eram in liceu..imi e dor de nicu si de cata asa cum erau in liceu...imi e dor de sacourile noastre imputite...imi e dor de dutza..imi e dor de dirigu..de munteanu...de a&g..de d&c..de vin fiert in crama...imi e dor de cole..de meditatiile la dna roshcu...imi e dor de varsatul de vant cand stateam acasa sa le fac cartofi prajiti la copii..imi e dor de majorate...de oameni care doar atunci invatau ce-i alcoolul...imi e dor de toata lumea...imi e dor de drumurile spre casa cu cei doi haiduci ai mei...de cafelele si tigarile de la fete....ne e dor la toti....ne e dor si nu putem face nimic si am devenit atat de reci...incat dupa patru ani am uitat sau pur si simplu nu mai stim cum sa fim noi..nu mai stim sa oprim timpul in loc....
Da da da...stiu ca viata merge inainte si asta e..dar e imposibil sa nu ma gandesc la cat de frumos a fost..la cat de usor au trecut cei patru ani...la cat de frumosi au fost...si imi e teribil de greu sa realizez ca oricat de multi oameni am cunoscut in ultimii patru ani si ca oricat de multi oameni voi cunoaste in urmatorii patru ani nu ii voi iubi la fel de mult cum v-am iubit pe voi...

:)))))

pardon...
din categoria multumiri ii multumesc si lui cata, care a participat cu succes la toata leshinatura din organismul si simturile mele..:)

traiesc visand si visand traiesc

no ca o trecut si weekendul...weekend care mi-a depasit nivelul asteptarilor...e o stare de visare continua si nu prea stiu daca a fost vis sau aievea..:)..m-am comportat total contrar gandirii mele si ratiunii mele...si nu pot sa zic ca a fost rau...mai rau e acum ptr ca nu prea gasesc motive si daca e sa ma gandesc la ce simt nu pot sa imi dau seama..oricum e de ras...:))))))
si multumesc pe aceasta cale celor care m-au sustinut in nebunia mea: Yohanna si Dan of corz..Multumesc copii..la mai multe si la mai traznite..:)

Viva la vida

Buunn...ieri a fost o zi foarte interesant...bine..as putea sa zic ca ziua mea a inceput de la ora sase dupa masa...cand am descoperit si muzica lui Mihai Calian..
Baiatul acesta are o voce extraordinara si era sa lesin si sa ma topesc pe sub masa...si nenorocita aia de chitara suna atat de bine incat o trebuit sa ascult cantecele lui vreo 4 ore nonstop ca sa pot trece la chestii de seara..:) Seara a urmat cu stari din cele mai diverse: initial imi venea sa ma tai cu lama ca am renuntat la cantatul la chitara, ulterior m-o apucat o pofta nebuna de alcoale si zbataiala, ulterior am intrat in depresii si in final am iesit din depresii la fel de repede cum am si intrat..ca no...a avut cine sa imi sustina depresia si din depresii am trecut in alte...in stari bune si fericite ptr ca e vineri..
Momentan e soare si frumos si sunt happy happy ptr ca e vineri...IUUUHHUUUU...sper sa fie un weekend funny si de vis..:)
Doamne ajuta!

teoretic si practic

Teoretic ar trebui sa trecem peste si sa mergem mai departe fara a privi in urma...teoretic trebuie sa traim prezentul si sa uitam de trecut si sa mergem mai departe...teoretic ar trebui sa facem doar ceea ce ne place, ptr ca doar atunci putem fi hiper mega extra si super eficienti...teoretic ar trebui sa vrem sa inlaturam lucrurile care ne fac rau, mai ales atunci cand doar noi avem puterea de a le inlatura si de a le controla...Teoretic ar trebui sa fie teoretic simplu sa uiti o persoana cu care se presupune ca nu ai fi avut niciun viitor si care teoretic nu avea nimic in comun cu tine....
Practic lucrurile stau undeva la coltul cel mai si cel mai si cel mai opus...nu putem sa ne lasam de fumat ptr ca nu vrem si ptr ca ne incapatanam sa nu vrem...nu putem uita oameni ptr ca nu vrem sa lasam in urma amintiri asa frumoase...nu putem sa acceptam ca am fost candva fericiti si acum suntem mizerabili..si pana la urma urmei de ce sa fie usor sa uiti pe cineva??? e cel mai greu sa stii ca o sursa a fericirii si a linistei dispare....cum sa nu te simti mizerabil cand stii ca a mai murit o speranta???
Teoretic eu ar trebui sa muncesc acum..practic scriu bloguri....