The Lost Song

Visam la lucruri marete. Visam ca o sa devin doctor, apoi cantareata, apoi business woman. Apoi visam sa lucrez in cea mai minunata cladire din Piata Victoriei - cladirea BRD. In anul intai de facultate stateam cate o ora in statia de autobuz si ma uitam la masini si mai ales la oamenii care conduceau masinile. Si ziceam: asa da, asa nu. Azi ma uit la Grey's si la Private Practice, mai zdrangan din an in pasti o chitara, visez sa ajung libera, numai business woman nu. Si tot azi detest cladirea BRD din Piata Victoriei. Visam la viata ca la o linie serpuita de culoarea unui cer senin de primavara. Stiam ca nu are sa fie nimic usor si m-am pregatit si m-am educat in a fi pregatita pentru toate cele rele. Acum parca e totul altfel. Visele sunt opuse fata de ce visam odata ( da, da, da..i know..e imposibil sa vrei aceleasi lucruri in etape diferite ale vietii..dar parca ii prea de tot..).
Acum..de fapt..de ceva timp incoace viata imi e un puzzle. Traiesc din piese de puzzle cu forme ciudate si culori diferite si in fiecare zi piesele mele isi tot schimba culorile, forma, textura si muzica.
Ma tot gandesc cum as putea sa fac sa termin o data si sa imi lipesc piesele cu lipici si sa le agat de un perete al mintii si sa zic: "no uite viata mea toata..unita si la locul ei: in fata ochilor mei". Oricat de mult incerc sa pierd o piesa si sa o ignor si sa fac sa dispara ..macar putin din peisaj..parca atunci se incapataneaza sa ia forma ciudata si gigantica. Si piesa asta care imi place cel mai putin si pe care as vrea sa o modelez dupa cum cred eu ca ar fi bine e numai neagra, gri inchis, niciodata rosie sau verde crud. Mie nu imi place puzzle-ul asta. De mica am urat sa imbin piese de puzzle. Si acum trebuie sa imbin dimensiuni care se schimba de pe o zi pe alta. Dar totusi piesa asta X e ca un spin in viziunea unei furnici. E un spin mai mare decat vrejul de fasole care imi intuneca lumina si ma intristeaza. Deci...sunt un puzzle din ala idiot..cu un castel din Franta, cocotat pe un deal..cu culori din alea bizare si intense si uneori scarbos fosforescente si noroc ca in tot peisajul asta luna apare si ea ca o pata de lumina salvatoare.
Si totusi in acest moment in care post-ul asta se voia a fi unul din cele n milioane de posturi depresive si deprimante scrise, gandurile imi alearga spre o piesa de puzzle de culoarea unei esarfe: verde deschis cu verde inchis, un pic de galben, albastru, turcoaz si cer senin de Vama. Si ca sa exagerez povestea acestei piese, voi numi aceasta piesa Chihlimbar ( ma obsedeaza pe mine melodia si trebuia sa ii folosesc titlul in vreun scop). Am adunat aici numai momente frumoase, dar si momente in care simteam ca mi se rupe sufletul, dar acum ele sunt tot frumoase pentru ca am avut cu cine sa le impart.
Vreau sa scriu amintiri din Chihlimbar. Incep cu un dialog: "Eu: -Si de ce ma intrebi toate chestiile astea?".."Ea: -Pentru ca esti sufletul meu si vreau sa stiu"..M-am blocat si am inghitit si fum de tigara. Nu am stiut sa raspund asa cum ar fi trebuit..dar raspund acum pentru ca nu e prea tarziu: "Baby, Love will come trough..it's just waiting for you..haide hai..nu uita de soarele ala din ziua aia si de visele lansate curajos spre un cer fara raspuns. Stiu ca visam la acelasi lucru si trebuie sa ne fie bine ca doar am zis de atatea ori ca o sa fie bine..cause we can't live alone in this life..". Am mai pus in Chihlimbar rasete zgomotoase de copii tembeli, porecle, tampenii, profesori, cafele, multe, multe, multe, multe, multe, multe tigari fumate intens sau fumate aiurea. Si dupa cum am zis am aici si momente dureroase, dar frumoase. Hai sa iti zic un secret. Melodia "read my mind" imi aduce aminte doar de noi: suflete izbite prin cluburi. Cand o ascult imi vin in minte toate momentele in care ne strambam diminetii cu mahmureala in simtiri, cand ma tineai de mana si eu ma schimonoseam de durere atroce de suflet, de seara in care eu ascultam melodia pe balcon plangand si tu fericita in multime. "Cause I don't shine if you don't shine.."..so.."Can you read my mind??"..Si sa stii ca tot in Chihlimbar am pus toate noptile alea de copile nebune care sareau prin balti si visau la fetzi frumosi si toate serile in care vorbeam la telefon si urlam la telefon...
Acum tu, baiat cu dor de mare, o sa te superi pentru ca de tine nu zic nimic. Tu nu esti in Chihlimbar. Tu ai o piesa de puzzle care inca nu are nume si cred ca e cea mai excentrica piesa din toate. Piesa asta e un cameleon nebun care se transforma din moment in moment si prinde toate, dar absolut toate culorile: de la alb imaculat pana la rosu aprins si trece brusc la culoarea noptii.
Inchei cu o melodie pusa in Chihlimbar, melodie ce mi-a schimbat un pic muzica si mi-a marcat tot anul trecut. O melodie pe care am visat la mare si tot pe melodia asta am facut baie in mare. Cand ascult melodia asta ma intorc la viata mea din pantece cand visam inconstient la armonie, stabilitate, la societati cu gust de zahar brun, la oameni de miere, la iubire vesnica si necazuri sub forma de vapori.


Asculta mai multe audio Muzica