Pentru L.....(luciana sa zicem)

Despre iubire..
Nu stiu daca am iubit vreodata, nu stiu daca as iubi vreodata, nu stiu daca o sa iubesc vreodata...
Toottuussii...ptr ca trebuie sa existe un totusi..un singur om m-a facut sa fiu plutitoare si in heaven..a fost o iubire inocenta si perfecta..(daca a fost iubire..dar poate a fost ptr ca si acum cand il vad imi tresare fiecare molecula si toti fluturii o iau razna) (de-a lungul acestui blog veti putea observa ca defapt au fost mai multi oameni care mi-au produs aceste stari..dar trebuie sa pastram aici aerul inocentei adolescentine)
Eram in liceu (vremea perfecta ptr iubiri adevarate) si l-am cunoscut pe el si atat de mult m-am agitat pana cand a nins..Primul sarut a fost cel mai perfect ever..O iarna minunata a fost acea iarna..Ne-am sarutat cand a nins ptr prima data..Si anume prin 16-17 decembrie..Nu pot exprima in cuvinte ce am simtit in acele momente dar si acum cand ma gandesc la ele simt ca leshin..
Ne-am despartit dupa o sapt ptr ca nu imi placeau papucii lui(normalitatea nu e un cuvant care ma caracterizeaza) si apoi eu (tot eu!!!) am inceput sa sufar... Si din suferinta m-am desteptat si m-am destanuit si el a devenit my diary si eu his diary (traiasca yahoo.mail, ca pe atunci nu se auzise de bloguri) si apoi a urmat un alt first kiss si o relatie..Fluturi stelutze culori..
Ei bine, prostia si tampenia si copilaria ce fierbeau mocnit in creierii mei l-au facut sa sufere prea mult si ne-am despartit..Cum necum..ne-am mai tot intalnit noi cand ningea...si ne-am mai sarutat si totul parea ca pentru prima data...
Acum dupa enshpe mii de ani de atunci inca imi vine sa plang...nust de ce as plange ptr ca tot vina a mea fost..dar omuletul acesta m-a invatat foarte multe lucruri..
Pentru mine ramane cel mai special, poate singura iubire, tot timpul va ramane prima ninsoare de care ma leaga cele mai frumoase amintiri si cele mai sincere sentimente..a fost unicul si singurul care si-a facut cu adevarat loc in sufletul meu bezmetic si hoinar..
E un om special si tot ce mi-as dori si tot ce ii doresc e sa fie fericit...atat de fericit cum nu am putut eu sa il fac sa fie..
Si citez : "ii doresc tot binele din lume"

p.s.: aceasta melancolie mi se trage de la suferinte prezente...de la nervi peste nervi..de la servici..si de la oameni care stiu sa lase totul in urma si sa mearga inainte..ei bine oamenii astia ma enerveaza!