Monday - the best horror movie ever

Azi sunt nepoata lui Bacovia. ( nu chiar nepoata, dar ceva ruda directa si fidela..)
Urasc zilele de luni. Din tanara copilarie le urasc. Dar sunt zile de luni in care ninge si bate vantul si atunci le urasc si mai tare.
As face un film de groaza cu o zi de luni si ar fi cel mai bun film din istoria filmelor si nici macar nu ar trebui sa fie 3D. Ideal ar fi sa pot transpune in acest film horror starea trupeasca si mintala a omului de rand intr-o zi de luni. Cand ai creierul lesinat ca un hoit si mainile moi.
Am in minte doar inceputul de film..cand duminica seara se transforma intr-o gasca de gandaci negrii si mari si iti intra pe sub piele si incep sa te manance usor si incet, pana cand luni dimineata te trezesti ametit si confuz si atunci pac pac prim plan pe gandacii din tine care iti mananca stomacul si matzele. Si tu nu stii ce ai...dar e doar luni...
Cam asta ar fi inceputul si pe parcurs ar aparea tot felul de scarbosenii care sa te faca sa vrei si mai mult sa iti petreci ziua de luni in pat. Vezi jeg si murdarie peste tot, doi pitici canibali isi povestesc soarta in lift, biroul il ai plin de peste imputit, iar in locul in care fumezi si iti bei cafeaua de dimineata miroase a mortaciune. Pe parcursul zilei iti ingheata gandacii de frig pentru ca e frig si la locul de munca si daca esti alcoolist nici macar nu ai bani ca sa te relaxezi cu o sutica dupa work.
Azi e o zi de luni in care nici macar iarba nu creste, iar eu in loc sa infloresc ma arunc in vidul asta al gandurilor mele, care altfel decat negre nu au cum sa fie.
Si cum sa nu faci un film de groaza cand stii ca daca s-ar putea, ai putea sa stai in miros de asternuturi curate cu brate calde de jur imprejur si buze dulci, dulci care sa iti sopteasca o poveste.

Cronica de seara. 13.01.2009 - Iron City

Plutesc..plutesc de ieri de la ora 10:00 p.m. Am tot urat Bucurestiul asta pana acum si il voi mai uri de multe ori. Dar azi il iubesc. Il iubesc pentru ca stie sa adune in locuri mici si ascunse oameni extraordinari de talentati.
Asadar era anuntata in Iron City doar o seara in care Mishu si Tudor Badescu vor canta melodiile lor noi si cele consacrate :) si cam atat. Eu, muncitoare mioapa si vesnic obosita, nu asteptam mai mult si ma gandeam ca totul va decurge lin si clar: pac pac doua aplauze, lesina fetele, noi si lesinam si plangem si plecam acasa. Dar spre marea bucurie a neuronilor mei seara s-a prelungit pana undeva inspre dimineata.
Un loc in care sa fie atati oameni geniali si minunati, prin voce, prin chitara si prin spirit eu nu am vazut. Misha si Si Altii ( :))) ) au incalzit atmosfera si au urmat asa: Mishu Calian si Tudor Badescu, Za' Duff - noi nu ii mai vazusem pana acum, dar ne-am prapadit de ras-, apoi Misha, Si Altii ( m-a distrat rau faza asta..:)) ), Cristina Andries, Dragos Boeru, Bobby Bob si vai..cine mai era?? Nu mai tin minte nici un alt nume dar stiu ca au mai fost baieti talentati care ne-au incantat.
No deci: Mishu Calian si Tudor Badescu: rulez! Imi plac melodiile noi si cele vechi si cover-urile. Nu stiu cum, dar atunci cand baietii au cantat cover-urile m-am transpus in diferite etape ale vietii mele. Si zambeam tamp si inchideam ochii si mai trageam cu patos din cate o tigara ( ca doar am fumat un pachet). M-am plimbat in timp si printre oameni iubiti si mi-am imbratisat amintirile si le-am pus apoi la locul lor si le pastrez pentru o alta chitara si alte momente.
Partea in care era sa levitez a fost cea in care a intrat in scena Cristina. Pret de 5 min nu am putut sa zic nimic altceva decat: "Vai de capul meu!", "Doamne ia-ma" etc, etc. Si acum ma chinui sa gasesc cuvinte si in afara de glas divin si chip de inger nu gasesc altceva. Aceasta Cristina Andries si a ei voce m-au facut sa tremur. Si nu ma puteam opri din tremurat si din oftat.
Finalul ( pentru noi) a fost recitalul lui Dragos Boeru, un fel de Nicu Alifantis Junior. Marcela s-a indragostit iremediabil de el si eu am ramas tintuita pe scaun fara sa ma opresc din zambit si cantat(ce stiam sa cant) si acum cand imi reamintesc ma infior.
O aparitie surpriza a fost Stefan Tivodar care a cantat Oameni de Lut - un alt motiv de extaz for me.
Iarasi sunt asa tampita si nu pot sa descriu starea asta de fericire si de bine. Dar omuletzii acestia m-au fascinat! In drum spre casa imi simteam sufletul. Efectiv, imi simteam sufletul cum zboara in jurul meu si danseaza si rade. Si acum sunt intr-o euforie continua. Oricat de mult as incerca sa ma concentrez la ceva aud acorduri de Nicu Alifantis, mai repet in gand: "Fuullggaa" sau "Opreste-ma la tine".."Sunt zile in care lumea din jur dispare".
As fi vrut sa se opreasca timpul in loc asa: cu marcela langa mine si cu mishu si cristina cantand pe fundal. Si am gasit fericirea alba si pura in acorduri si solo-uri de chitara, in voci si cantece divine, fericire pe care o caut de mult. Vreau sa invat sa opresc clipele si sa imi prind sufletul si sa il condamn sa ramana in starea aia de libelula ametita.
Mi-am ucis cuvintele cu muzica si promit ca ma duc sa le caut miercurea viitoare.
Mai am ceva de spus: GENIAL!!GENIAL!!!

Mucho Chucho

Cand ma simt fericita mai mult de 2 zile la rand imi piere glasciorul si inspiratia si nu ma mai inteleg cu tastatura..
Sunt momente in care realizez ca oricat si oricum am incerca sa ne potrivim si sa ne mulam pe un monitor sau pe o foaie de hartie e inutil. Un simplu cuvant sau o fraza de oricine ar fi scrisa niciodata nu pot sa ajunga acolo unde e sufletul cand zburda fericit.
Ma gandesc de mult cam ce as putea sa scriu ca sa vad eu negru pe alb sufletul meu asa cum e el acum si sa pot sa iti descriu pielea in cuvinte. Nu pot. Ma opresc intr-un zambet tamp de copil indragostit cu lumea la picioare.
Si cum sentimentele sunt in puf, incep sa iau mai mult in considerare detaliile. Ma entuziasmeaza cate o melodie ascultata asa aiurea, ma admir si ma condamn, vreau sa ma perfectionez si sa devin o zana..dar nu pentru tine..asa cum se intelege..ci pentru mine..pentru ca vreau sa imi etalez fericirea pe chip si pe trup..Ma intristez repede si imi trece la fel de repede. Ma bucura o portocala frumos desfacuta si un dop de vin facut de hartie..doar pentru ca sunt facute de tine si sunt acolo..Descopar peste tot cate o amprenta de a ta si zambesc tamp la tot ce imi aduce aminte de tine..
M-am maturizat si am trecut la un alt tip de sentimente. Simt diferit. Simt mai bine, mai clar si mai exact..daca se poate simti asa. Imi ating un vis caci suntem pe rand copii si maturi. Daca tu esti barbatul-copil eu sunt copilul-femeie si daca eu sunt femeia-copil tu esti copilul-barbat.
Privind in urma..in vremurile in care iti vedeam sufletul inchis si ma feream de tine..sau fugeam de tine...doar din frica si din dorinta de a evita ceva..si nici acum nu stiu ce..acum..acum e altfel..Acum nu ma chinui sa gasesc cuvinte potrivite pentru ca imi dau seama ca totul e foarte potrivit..noi suntem potriviti si cuvintele noastre...si pana si ce gatesti se potriveste perfect cu stomacul meu..:D
E totusi negru pe alb si nu reusesc sa zic bine...voi reveni cu alte inspiratii in alte zile..si sper sa tina starea asta cat mai mult..si sper sa ramanem asa potriviti..in imbratisari si cuvinte..

Fara petale

De la Craciun incoace sunt un om fericit..si ma simt fericita, dar tot imi vine sa plang.

Ma dor ceilalti oamenii si felul lor. Ma doare increderea in oameni si oameni care te desconsidera, te iau drept prost si te calca in picioare si se folosesc de tine si iti zambesc frumos si apoi isi arata adevarata fata. Astea sunt aspecte pe care le stiam, dar le-am ignorat. Dar cel mai greu e atunci cand trebuie sa accepti ca nu e asa cum vrei tu si nu poti fi cum vrei tu. E greu sa te schimbi in ceva ce nu ai vrut sa fii, e greu cand trebuie sa fii fals si sa imparti zambete inghetate. Nu imi place schimbarea asta. Ma murdareste si ma transforma in ceva ce nu sunt si trebuie sa fiu. Nu pot fi un om fals, nu pot sa port masti si sa le schimb in functie de circumstante..

Si acum e o alta zi decat cea de ieri..si

2010..za niu begging

Incerc sa ma concentrez bine bine si sa scriu frumos dar nu stiu zau daca pot pune in cuvintzele un sfarsit de an..si un inceput de an..
Ziua lui Che a trecut cu bine, eu una m-am simtit tare bine..mai ales ca m-am stresat rau cu cadouasul..saptamana before Christmas a fost destul de stresanta..dar a fost o saptamana tare zambareata.
Am fost si la Noaptea Devoratorilor de Stand Up si era sa cad de pe scaun de ras..si cel mai mult si cel mai mult mi-au placut glumele misogine si shaorma mancata la 2 noaptea.
Drumul pana acasa cu Wizulina a fost cel mai tare..ever..eu atatea bagaje cate aveam noi..nu am mai trait sa vaz..Mi-o fost jumate din drum frica ca ma trezesc cu un coltz de stea decorativa fix in ochi sau gura..dupe care tabloul lui Cata insista sa aterizeze pe umerii mei si atata l-am injurat pana ce s-o asezat la locul lui...si cand nu imi mai era frica de stea si tabloul urat se potolise am cumparat 2 sticle de cola la 2l si pozitia comoda o disparut cu totul..si creierii imi era storciti..da era storciti rau ca nici sa vorbesc nu mai stiam...
Of corz ca familia ne-o primit cum se cuvine: cu beuturi si mancarica buna si calda. Muma s-o bucurat de cadouri ca atunci cand m-o nascut pe mine si am mers si la colinda si ne-am ras un picutz..ca la un mom dat de la atata cantat ni s-a facut teribil de somn..
Restul concediului o decurs in stil fagarasean, cu multe sucuri in mutz si fift si fumuri de tigara combinate cu fumuri de cocalari si pitipoance. Am jucat cu caprele si un bilibard si tare m-am bucurat cand marcela o reusit sa bage bila neagra si am simtit victoria cum imi urca in vine..o seara nereusita o fost cea in care marcela m-o batut la d'arts si 501, intr-o atmosfera pitoreasca cu negrisori de fagaras si putoare de carciuma.
De remvelion fu dragutzel as spune eu si nu toata lumea ar fi de acord cu mine. Eu m-am simtit bine, ca veci pururi nu am dormit 10 ore pe noapte la cabana. Michael Jackson o si reinviat la un moment dat si o facut tumbe pe acolo si noi ne-am ras. Si am mancat mult usturoi cu smantana si crastraveti si numa gratare bune. Am jucat table si mystery case files si mafia si am asistat la un joc cu cuvinte, de era sa intre in coma de ficat un baietzel, de la cum nu tinea minte cuvintele.
Lasand la o parte fizicul meu gratios de elefanta cu coastele la vedere(ca asa a zis mama..ca mi se vad coastele..ca sunt o slabatura..:))) ), sufletul a colindat intr-una si vai vai vai ce bine s-a simtit.
For me, copil depravat din familie semi-destramata, pentru care Craciunul era o treaba sinistra si macabra, this time was beautiful beautiful.. In ciuda faptului ca Mos Craciun nu exista am primit cadouri asa frumoase incat as fi putut sa concurez cu o turma de copii si tot nu egalau veselia si tzopaiala mea..
Si cum spuneam, sufletul meu e fericit..atat de fericit incat ii e groaza de furtunile ce au sa vina.(caci fericire fara furtuni nu iashte)....
Si adorm cu dor si ma trezesc cu dor de buze si brate calde..si simt asa..cum lumea e a noastra si vara atat de aproape..si vama parca e mai vie ca niciodata si ii aud in fiecare zi chemarea...

Happy Birzday Che Guevarra!!:D

Maine, fics maine e ziua unui mare Comandante..:D..Lasand toate poreclele la o parte( de la Che Guevara pana la Johnny Bravo si Armaghedon..daca asa se scrie..) l-am cunoscut pe acest omuletz in acest an, tot in iarna, in ianuarie.
Cred ca mai mult de jumatate din posturile scrise pe blog au o mica sau o mare legatura cu el si atunci stiti cum ma face sa ma simt uneori si cum ma face sa ma simt alteori. Nu il cunosc atat de bine cum mi-as dori, dar stiu ca am invatat multe, multe, multe de la el si continui sa invat. El este omul care m-a tinut in brate in timpul festivalului Folk You (cel mai frumos weekend din an..:D) si mi-a sters lacrimile, el e cel care vorbea cu marea si luna in timp ce eu dormeam tolanita pe plaja, el este cel caruia i-am mangaiat pielea sarata. El este cel alaturi de care am descoperit Vama in toata splendoarea ei si uite asa a venit si iarna. De asemenea, el este cel care ma scoate din minti si ma innebuneste si ma transforma..si uite asa din cauza lui mai descopar noi si noi resurse din mine si zambesc cand ma gandesc ca eu defapt inca nu ma cunosc suficient de bine. Acum nu pot sa scriu lucruri profunde sau foarte frumoase. Pot doar sa simt. Si simt emotii si fericire pentru ziua de maine, pentru ca am de gand sa fac tot posibilul sa fie o zi happy happy joy..(asta daca nu ma trezesc mahmura si atunci se duce totul de rapa..:D)
M-am oprit un pic din scris si zambesc tamp din cauza amintirilor din nopti nebune din cluburi cand dansam impreuna pana la epuizare si apoi imi continuam rabdatoare drumul pana acasa si adormeam de multe ori visand la el...inainte de luna iulie..chiar mi-am imaginat si am visat intr-una la mare si nisip si la cum are sa fie cand el o sa ma tina in brate si valurile or sa ne cante. A iesit totul cum am visat, chiar mai frumos si mai ireal.
Si pentru ca maine e ziua ta, eu vreau sa iti doresc de pe acum o viata fericita, fericita, fericita, fericita, plina de succesuri si izbande, o viata la fel de picanta si de adventuroasa cu evenimente care sa iti aduca doar satisfactii si zambete si multumesc hainelor tale groasa care m-au determinat sa vin si sa iti adresez o simpla, simpla intrebare. Iti multumesc pentru toate noptile, soaptele si visele frumoase si mi-as dori sa fie asa toate noptile din viata ta. Suflete drag, te voi pastra in mine, no matter what, voi zambi atunci cand voi fi batrana si cu par alb si nepotii imi vor sari in cap. Ca si cadou pentru ziua ta, am decis sa te pastrez in sufletul meu orice s-ar intampla.
In incheiere iti urez cred ca cea mai frumoasa urare pe care o poti primi de ziua ta: iti doresc ca fiecare zi din viata sa iti fie ca o zi insorita din Vama.
:D:D:D:D


"Ce ti-am spus s-auda mai multi
Sa plecam la noapte desculti
In Vama Veche
Si-un inger cu noi pereche" ( Vasile Seicaru - Un inger pereche)

O cronica de gala folk "Om Bun"

Trebuie sa recunosc ca am facut ceva sacrificii ca sa ajung pana la nottara, caci aveam picioarele murate de la o simpla trecere de pietoni.

Ca sa fiu si sincera sincera pasiunea asta imensa pentru folk s-a nascut de cand cu mishu, de cand cu Folk You...s-a tot nascut in timp si de atunci ma documentez cum pot si am decis si tot asa dintr-o lista intreaga de consacrati ai folk-ului romanesc eu ii stiam doar pe Seicaru si pe Baniciu.

Anyhow, s-au anuntat castigatorii si nu ma asteptam la nimic spectaculos din partea lor, asta pana ce au venit grupul Noi, din Brasov care mi-au facut pielea de gaina infrigurata, pentru ca respectiva domnisoara din formatie este un fel de Norah Jones, de Katie Melua si este absolut divina (daca as fi fost baiat m-as fi indragostit pe loc!). Mi-au placut teribil de mult cei de la Tivodar si combinatia lor de vioara si chitara a fost geniala (caci asta a fost cuvantul serii).
Azi e o alta zi si continuu cronica. Mi-au ramas in minte si m-au impresionat profund Doru Stanculescu si Sorin Minghiat. Niste oameni care prin muzica lor te ridica la ceruri si te poarta in vremuri in care muzica romaneasca era nespus de frumoasa si de palpabila. Au cantat despre mare, au glumit, au ras, am ras si noi cu ei si la ultimele melodii (pe care nu le stiam) am si plans si cum sa nu plangi cand "nisipul fin a oftat..". Sorin Minghiat a primit premiul de excelenta pentru activitatea folkista de-a lungul vietii si intr-adevar merita mai mult de atat.
Lumea a fost putin, dar de o inalta calitate. Cu ajutorul cantaretilor si a prezentatorului (un alt om genial: Adrian Ivanitchi) simteai ca esti intr-o mare familie, inconjurat de prieteni buni si calzi. Muzica asta ne transforma in oameni buni si zambareti si muzica asta ne face bine.

Azi ninge iarasi si iarasi si imi e asa de dor de mama incat ma trezesc in fiecare dimineata cu acelasi gand: cate zile au mai ramas pana cand o sa simt maini calde si cele mai iubarete imbratisari. Imi e dor de mama si de gigi (am ajuns sa o zic si pe asta) si de tata si de calin. Imi e dor de Mos Craciun si de profu de mate. De abia astept sa ajung acasa la mamica meeaa...:D:D:D.