17 decembrie 2009

O cronica de gala folk "Om Bun"

Trebuie sa recunosc ca am facut ceva sacrificii ca sa ajung pana la nottara, caci aveam picioarele murate de la o simpla trecere de pietoni.

Ca sa fiu si sincera sincera pasiunea asta imensa pentru folk s-a nascut de cand cu mishu, de cand cu Folk You...s-a tot nascut in timp si de atunci ma documentez cum pot si am decis si tot asa dintr-o lista intreaga de consacrati ai folk-ului romanesc eu ii stiam doar pe Seicaru si pe Baniciu.

Anyhow, s-au anuntat castigatorii si nu ma asteptam la nimic spectaculos din partea lor, asta pana ce au venit grupul Noi, din Brasov care mi-au facut pielea de gaina infrigurata, pentru ca respectiva domnisoara din formatie este un fel de Norah Jones, de Katie Melua si este absolut divina (daca as fi fost baiat m-as fi indragostit pe loc!). Mi-au placut teribil de mult cei de la Tivodar si combinatia lor de vioara si chitara a fost geniala (caci asta a fost cuvantul serii).
Azi e o alta zi si continuu cronica. Mi-au ramas in minte si m-au impresionat profund Doru Stanculescu si Sorin Minghiat. Niste oameni care prin muzica lor te ridica la ceruri si te poarta in vremuri in care muzica romaneasca era nespus de frumoasa si de palpabila. Au cantat despre mare, au glumit, au ras, am ras si noi cu ei si la ultimele melodii (pe care nu le stiam) am si plans si cum sa nu plangi cand "nisipul fin a oftat..". Sorin Minghiat a primit premiul de excelenta pentru activitatea folkista de-a lungul vietii si intr-adevar merita mai mult de atat.
Lumea a fost putin, dar de o inalta calitate. Cu ajutorul cantaretilor si a prezentatorului (un alt om genial: Adrian Ivanitchi) simteai ca esti intr-o mare familie, inconjurat de prieteni buni si calzi. Muzica asta ne transforma in oameni buni si zambareti si muzica asta ne face bine.

Azi ninge iarasi si iarasi si imi e asa de dor de mama incat ma trezesc in fiecare dimineata cu acelasi gand: cate zile au mai ramas pana cand o sa simt maini calde si cele mai iubarete imbratisari. Imi e dor de mama si de gigi (am ajuns sa o zic si pe asta) si de tata si de calin. Imi e dor de Mos Craciun si de profu de mate. De abia astept sa ajung acasa la mamica meeaa...:D:D:D.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu