Cronica de seara. 13.01.2009 - Iron City

Plutesc..plutesc de ieri de la ora 10:00 p.m. Am tot urat Bucurestiul asta pana acum si il voi mai uri de multe ori. Dar azi il iubesc. Il iubesc pentru ca stie sa adune in locuri mici si ascunse oameni extraordinari de talentati.
Asadar era anuntata in Iron City doar o seara in care Mishu si Tudor Badescu vor canta melodiile lor noi si cele consacrate :) si cam atat. Eu, muncitoare mioapa si vesnic obosita, nu asteptam mai mult si ma gandeam ca totul va decurge lin si clar: pac pac doua aplauze, lesina fetele, noi si lesinam si plangem si plecam acasa. Dar spre marea bucurie a neuronilor mei seara s-a prelungit pana undeva inspre dimineata.
Un loc in care sa fie atati oameni geniali si minunati, prin voce, prin chitara si prin spirit eu nu am vazut. Misha si Si Altii ( :))) ) au incalzit atmosfera si au urmat asa: Mishu Calian si Tudor Badescu, Za' Duff - noi nu ii mai vazusem pana acum, dar ne-am prapadit de ras-, apoi Misha, Si Altii ( m-a distrat rau faza asta..:)) ), Cristina Andries, Dragos Boeru, Bobby Bob si vai..cine mai era?? Nu mai tin minte nici un alt nume dar stiu ca au mai fost baieti talentati care ne-au incantat.
No deci: Mishu Calian si Tudor Badescu: rulez! Imi plac melodiile noi si cele vechi si cover-urile. Nu stiu cum, dar atunci cand baietii au cantat cover-urile m-am transpus in diferite etape ale vietii mele. Si zambeam tamp si inchideam ochii si mai trageam cu patos din cate o tigara ( ca doar am fumat un pachet). M-am plimbat in timp si printre oameni iubiti si mi-am imbratisat amintirile si le-am pus apoi la locul lor si le pastrez pentru o alta chitara si alte momente.
Partea in care era sa levitez a fost cea in care a intrat in scena Cristina. Pret de 5 min nu am putut sa zic nimic altceva decat: "Vai de capul meu!", "Doamne ia-ma" etc, etc. Si acum ma chinui sa gasesc cuvinte si in afara de glas divin si chip de inger nu gasesc altceva. Aceasta Cristina Andries si a ei voce m-au facut sa tremur. Si nu ma puteam opri din tremurat si din oftat.
Finalul ( pentru noi) a fost recitalul lui Dragos Boeru, un fel de Nicu Alifantis Junior. Marcela s-a indragostit iremediabil de el si eu am ramas tintuita pe scaun fara sa ma opresc din zambit si cantat(ce stiam sa cant) si acum cand imi reamintesc ma infior.
O aparitie surpriza a fost Stefan Tivodar care a cantat Oameni de Lut - un alt motiv de extaz for me.
Iarasi sunt asa tampita si nu pot sa descriu starea asta de fericire si de bine. Dar omuletzii acestia m-au fascinat! In drum spre casa imi simteam sufletul. Efectiv, imi simteam sufletul cum zboara in jurul meu si danseaza si rade. Si acum sunt intr-o euforie continua. Oricat de mult as incerca sa ma concentrez la ceva aud acorduri de Nicu Alifantis, mai repet in gand: "Fuullggaa" sau "Opreste-ma la tine".."Sunt zile in care lumea din jur dispare".
As fi vrut sa se opreasca timpul in loc asa: cu marcela langa mine si cu mishu si cristina cantand pe fundal. Si am gasit fericirea alba si pura in acorduri si solo-uri de chitara, in voci si cantece divine, fericire pe care o caut de mult. Vreau sa invat sa opresc clipele si sa imi prind sufletul si sa il condamn sa ramana in starea aia de libelula ametita.
Mi-am ucis cuvintele cu muzica si promit ca ma duc sa le caut miercurea viitoare.
Mai am ceva de spus: GENIAL!!GENIAL!!!