Ma tot gandesc la ce si cum sa fac si ce as putea sa fac sa nu ma simt asa incapabila. Ma gandesc cum as putea sa fac sa nu mai simt tristetea oamenilor pe care ii iubesc. Ma tot gandesc cum as putea sa fac ca toti cei pe care ii iubesc nespus sa fie fericiti si as face asta cu riscul de a nu primi nimic inapoi si de a fi eu cea singura si trista si problematica.
Mi-as dori sa nu mai afecteze viata ta si singuratatea ta..mi-as dori sa fiu mai indiferenta si sa nu ma implic asa mult in viata ta, dar nu pot altfel pentru ca sangele asta comun nu ma lasa..ma trezesc uneori plangand si adorm uneori plangand storcindu-mi creierii in cautarea unei solutii care sa te faca sa te simti mai putin singur si mai putin trist..si plang si mai tare cand realizez ca nu sta in puterea mea sa te fac sa scapi de vicii si sa devii fericit..si mi se pare ca oricat de mult as incerca sa te transform in ceva mai puternic si mai optimist nu reusesc si ma lovesc de zidul tau pesimist si obscur..si chiar nu imi gasesc cuvinte in incercarea de a te convinge ca faci gresit si gandesti gresit..
ti-as injecta niste optimism si o alta parere despre viata..si ti-as descuia un pic mintea si ti-as mai scurta rigiditatea gandirii...nu stiu ce sa mai zic si ce sa mai cred..nu stiu de ce plang asa mult pentru tine..
ma simt obligata si ma simt nevoita sa lupt pentru tine si sa fac cumva sa iti fie bine...
e un pic ciudata responsibilitatea mea pentru ca tu ar trebui sa fie cel care imi poarta de grija..sunt un pic ciudate scopurile mele de a ajunge undeva sus doar pentru a te putea ajuta...si pentru a face cumva sa fi bine...
as vrea sa fiu in viitor si sa ma asigur ca totul va iesi exact asa cum vreau...
ma tot gandesc cat de mult vreau sa fi fericit...ma tot gandesc ca orice-ar fi tot aici ma vei gasi si stiu ca voi plange in continuare si voi continua sa caut solutii pentru viata ta..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu