Da..am incredere in tine! Adica de ce nu as avea incredere in tine? De ce nu m-as increde in tine cand viata ta e a ta si viata mea e a mea si oricat de mult as urla la tine sa te opresti tu tot o sa mergi inainte. Asa esti tu si eu trebuie sa recunosc cu capul plecat ca nu esti cum credeam eu sau cum mi te-am imaginat eu. Noi nu suntem la fel..noi suntem atat de diferite incat prietenia noastra devine un pur deliciu pentru mine.
Da..da..sunt iarasi cuvinte cu inteles pur lesbienesc pentru unii si pentru altii cu inteles intreg si absolut si pur normal.
Adevarul e ca ma tot gandesc la tine si la cum esti si de ce esti tu asa facuta pentru a-ti apara si ultima farama de iubire. Traind aici in lumea asta prafuita de masini si agitatie am uitat ca mai exista oameni care lupta pentru iubire si care stiu sa gandeasca cu sufletul si nu cu cerebelul.
Eu am uitat ca mai avem si un suflet si oricat de mult incerc sa il ascult nu vreau! Il pleznesc si ii zic sa taca ca nu avem noi(eu si creierii mei) nevoie de asemenea complicatii de Hollywood sau Bollywood sau Telenovelas Ieftinas World.
Suntem cu totii atat de diferiti intre noi si nu inteleg de ce..Adica nu s-ar putea da o lege internationala in care 6 luni oamenii sa gandeasca cu sufletul si alte sase in care oamenii sa fie rationali??? Oare cum ar fi lumea daca toti ar iubi cum trebuie si cum scriu mai toti marii ? Oare cum ar fi daca toti am trai dupa aceleasi reguli? Ar fi frumos sa se mai dea inca o lege potrivit careia toti copiii sa creasca absolut identic: in acelasi mediu, cu aceeasi situatie materiala, cu parinti intelegatori si frumosi si iubareti. Cum ar fi daca dreptul nostru la noi si ceea ce suntem noi nu ar fi conditionat de copilarie? Cum ar fi daca noi toti am fi reali si frumosi maturizati si fara traume ale unei copilarii sau adolescente bulversate de parinti nebuni sau prea buni?
Acum nu ii ca si cum copilaria ii totul si naste totul, caci avem noi o samanta de personalitate bine infipta in noi inca din tanara bebelocie, dar cum ar fi daca personalitatea asta ar sta in vid pana la 18 ani?
Hmmm..ii chiar incitant gandul asta..Ar exista personalitati pure si toate frumoase caci nimeni nu ar purta dupa el o viata intreaga traumele unei copilarii sau adolescente zbuciumate sau traumatizante.
Ar fi frumos daca toate maimuticile de noi ar iesi din copilarie si adolescenta cu ganduri libere si iubitoare..cu personalitati indreptate spre bine si frumos si arta si toleranta pentru toti cei din jur. Ar fi frumos daca toti parintii si-ar creste copiii exact la fel de bine si normal si ar fi frumos daca toti parintii ar fi crescuti la fel de normal si frumos.
Eu una urasc copilaria si invidiez pe oricine care declara ca a fost fericit in copilarie si ca se juca cu papusi si masinute si visa la printi si castele...Pentru mine copilaria e un vis la care nu ma pot intoarce..e ceva ce nu am trait si as vrea din suflet sa pot trai. As trai si acum o a 2-a copilarie dar nimeni nu imi da voie..caci as fi pur si simplu tampita daca m-as juca cu papusile in loc sa navighez pe hai faiv...
Mi-as dori acum (ca o true and real participanta la Miss Marte) ca totii copiii sa fie iubiti si crescuti frumos..Mi-as dori nespus ca toti copiii sa iasa din adolescenta cu foame de libertate si iubire..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu