Agonie si disperare..cam asa as numi ultimele 2 luni din acest an..
Sunt pur si simplu irecuperabila..M-ar salva acum un concediu de 2 luni in vama..hai 1 luna..
Sunt iritata si obosita..prea obosita..tot timpul obosita..in cautare disperata de asternuturi curate, piele curate si vise dulci..Ma trezesc in fiecare zi lucratoare cu acelasi gand:"de abia astept sa vina seara sa ma bag in pat"..
Mi s-a spus ca am imbatranit si nu mai sunt cum eram inainte..vesela si zglobie..
Cam cum as putea sa fiu vesela si zglobie cand dintr-un om in permanenta inconjurat de prieteni, acum pot sa numar pe degete persoanele cu care imi face cu adevarat placere sa vorbesc...M-am saturat sa tac 8 ore pe zi..m-am saturat sa vad aceleasi fete plouate si vesnic nemultumite de viata si de basescu..
Aici niciodata nu se intampla ceva cu adevarat frumos..nu se trece de la extaz la lacrimi..
E aceeasi stare..aceleasi lucruri..aceleasi problem..
Aici timpul trece greu si uneori chiar sta in loc..
Aici e totul gri inchis si niciodata roz..
Si a trecut un an..
Si vai ce n-as mai sta nicio zi..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu