1 decembrie 2009

Te intreb pe tine soare

Cum ar fi viata noastra daca am fi singuri? Dar singuri..singuri rau. Cum ar fi viata mea fara lumea pe care o iubesc? Nu pot si nu stiu si nici nu vreau sa imi imaginez.
Ieri a fost ziua mea si a fost frumos. E frumos pentru ca in astfel de ocazii iti dai seama cata lume te apreciaza si cata lume iti e draga.
Am primit cadouri si m-am emotionat ptr ca nu stiu sa reactionez. Cred ca e o mostenire de la tata. Imi place la nebunie sa primesc cadouri dar mi se blocheaza cerebelul si raman blocata intr-un mersi mai mult sau mai putin mecanic. Ieri a fost frumos si am primit numai si numai urari de bine, dintre cele mai frumoase.
Azi e o alta zi si imi petrec ziua cu muzica si cu nucul. Ma gandeam chiar sa scriu un post cu toate persoanele mele dragi si sa le spun si lor ce muzica imi inspira si ce muzica imi da amintiri cu ei.
Dar azi nu..azi nu pot sa scriu nimic. Azi am sufletul in ceata si mintea goala. Si ma tot gandesc ce tare doare viata uneori si nucul nu zice nimic si ramane tacut si nici macar nu isi misca vreo creanga cand eu plang tacut in fata lui...


"The falling leaves drift by my window
The falling leaves of red and gold
I see your lips, the summer kisses
The sunburned hands I used to hold

Since you went away the days grow long
And soon I'll hear old winter's song
But I miss you most of all, my darling
When autumn leaves start to fall"
( Eva Cassidy - Autumn Leaves )

Un comentariu:

  1. Nu suntem făcuţi să fim singuri. Eu mereu am spus că jocul meu preferat este de-a râsu-plânsu. Dar fără cei din jurul meu, jocul nu există. Pentru că nu mi-ar primi nimeni zâmbetul, râsul haotic, ori lacrimile. Soarele ne are pe noi toţi şi n-ar putea să-ţi spună altceva.
    Iar momentele ca cel de azi... se duc...
    La mulţi ani acum, căci n-am ştiut :)

    RăspundețiȘtergere