Reactii din cele mai diverse au fost provocate cand am aflat ca Mishu Calian Band vine si ne canta. Am emailat repede repede tzoapele mele si am zis am spus ca mergem sa il vedem si sa urlam un pic si sa il sustinem pe Mishu ca niste fane adevarate.
Seara o inceput destul de prost ca ne-am pierdut prin Bucuresti, eu fiind un GPS tare prost.:) Ideea e ca pierdusem conexiunea cu satelitii si nu mai stiam sa ii zic lui Andre pe unde sa mergem. Intr-un final am ajuns si in Orasul de Fier ( meaning Iron City). Ma simteam un pic ciudat pentru ca nu mai fusesem niciodata si pentru ca am simtit in permanenta ca ma sufoc pentru ca nu aveam loc nici eu de mine, ca sa nu mai vorbesc ca restul nici atat nu aveau loc de noi. Si a inceput cautarea: "Mishu, Mishu..Tu yohanna unde ii Mishu?". Am concluzionat inteligent ca nu mai vine si o fost o tzeapa. Am avut putintica rabdare si Mishu si baietii au aparut intr-un final.
Mi-am dat seama ca defapt Mishu e o vedeta. Nu stiu cat de vedeta e pentru restul oamenilor, insa pentru mine e o mare vedeta. Si cum sa nu fie vedeta cand ma transpune intr-un alt univers, cand raman fixata cu ochii pe chitara si sufletul sta sa iasa din mine si sa isi ia zborul.
Oricum, baietii au cantat minunat! Au avut ei ceva probleme cu sound-ul dar intr-un final a iesit Ok. Am avut onoarea sa auzim si o forma viitoare a piesei Scrum si suna absolut mirific.
Acum ar trebui sa mai zic si de Tudor si Esarfa Boy (pe care nu mai stiu cum il cheama, Richie parca) si Sorin Zamfir. Tot ce pot sa zic e ca erau inghesuiti. Am avut non stop impresia ca Tudor ii va da lui Richie un grif fix in freza. Sorin parea el si destul de inghesuit pe scaunel. Anyhow sunt minunati si sunt ardeleni. Ha Ha Ha!!!:D:D
Si incercand sa trag o concluzie ma uit in tastatura si nu mi se pare suficient de bogata sau mai bine spus creierul meu nu e destul de cult ca sa poata sa exprime cum se aude chitara si mai ales cum se simte ea. Si ca dupa orice cantare am ajuns acasa si m-am holbat timp de vreo 30 de minute la un punct fix. Incerc sa imi dau seama de ce se crede ca iubirea(ca si stare, nu si ca izvor de inspiratie) da cele mai frumoase forme si trairi sufletului, pe cand un grif de chitara si un cantaret talentat ma duc in trairi intense pe care nu le stiu si nici nu stiu de unde vin.
Nu mai stiu ce sa zic, doar ca Mishu si baietii sunt niste oameni teribil, teribil de talentati si muzica lor e muzica de condamnat pentru unii, muzica de ascultat pentru altii si pentru noi(mai multi decat toti ceilalti,sper) e muzica de suflet si zambet. E muzica perfect cuplata cu viteza sangelui nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu