21 iulie 2009

My IQ is more than real..

am trait o zi intensa si ciudata..poate cea mai ciudata..o zi in care am trecut de la o stare la alta cu cea mai mare usurinta..
am vorbit nonstop despre ce mi s-a intamplat si facand acest lucru am realizat ca sunt putine persoane..foarte putine care ma iubesc cu adevarat si care ar suferi daca eu nu as mai fi..ar fi putine persoane care m-ar cauta tot timpul in gand...
incerc in continuare sa vad partea pozitiva a acestui eveniment..dar unicul lucru pe care il realizez este ca pana acum viata mea a fost construita greseala pe greseala..si tot ce vad bun este ca aici incolo voi reusi sa fac sa fie altfel..
si credeam ca azi voi reusi sa trec peste zidul asta intre mine si restul dar nu pot..in afara de cateva persoane imi pare ca nu pot depasi indiferenta care a pus stapanire pe mine...ma inchid in mine mai mult ca oricand si incerc din rasputeri sa stiu sa fiu fericita cu mine
sunt intr-o continua autosugestie in care imi zic tot timpul ca pot face mai bine si pot simti mai bine..dar parca tot ce se intampla imi dovedeste ca e total eronata parerea asta pozitiva..
am obosit sa par ce nu sunt...am obosit sa fiu cum ma vor ceilalti..mai obosesc din cand in cand..si stiu ca maine tot zambind ma voi trezi pentru ca asa trebuie si pentru ca as obosi si mai tare sa ma intrebe toata lumea ce am..
sunt cum nu sunt...si nu sunt cum sunt..si nici eu nu mai stiu cum sunt defapt..
e o totala ceata in mintea mea..vad un inceput si multe drumuri si nu stiu pe ce drum sa apuc pentru ca nu stiu daca sa merg inainte sau sa raman oprita la rascrucea asta de ganduri..
eu chiar gandesc prea mult...si tind sa cred ca am un iq atat de ridicat incat nu ma pot opri din gandit..nu pot simti totul decat intens..sau foarte intens..sunt un amalgam de extreme sentimentale..ba euforica de fericire ba sinucigasa..linia de plutire nu am gasit-o inca..dar o voi cauta..
e totul ciudat..si ma uit la tastatura ca la masini straine pentru ca iarasi sunt in standby..gandesc mult si nu gandesc nimic..
si ma gandesc la tine..la un noi care nu e noi si probabil ca nu o sa fie noi..la persoanele care ma vad zilnic si nu inteleg nimic din ce sunt..la fel poate cum nici eu nu inteleg nimic din ce sunt ele..
sunt departe de ce ma inconjoara acum..zbor neincetat spre locuri unde am fost fericita si unde am simtit ca sunt eu..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu