da da..
recunosc..plang..plang in sughituri..
primele amintiri pe care le am sunt niste femei lesinate la un concert..multe femei lesinate..Si ma gandesc cu stupoare ca toate acele femei plang probabil la fel de tare ca si mine sau mai tare decat mine..
Apoi imi amintesc de o melodie pe care fratele meu plangea si pe care plang si eu acum..
Apoi imi amintesc de dansul ala ce ma fascina si ma scotea din minti...care si acum ma poarta exact la aceleasi ganduri pe care le aveam si in copilarie: "dar omul asta oare chiar nu are oase???"
Imi amintesc de hituri peste hituri...si apoi de o disparitie fara niciun cuvant si de speranta tuturor ca la un moment dat va reveni si ne va incanta cu tot talentul lui..
Ultimele amintiri sunt numai barfe stupide idioate...mocirla aruncata inspre o voce minunata si dupa cum spune toata planeta un suflet minunat..
Acum vedem cu totii ca realizam valoarea unei persoane doar cand o pierdem si cred ca tot internet-ul a explodat in ultimele zile in cautarea a tot ce tine despre Michael Jackson..
Tot ce simt acum e ca planeta asta a mai pierdut o persoana minunata...si plang...pentru ca sunt persoane care sunt nemuritoare..pentru ca doare nespus sa auzi o melodie de a lui cantata de altcineva..
Si acum simt ca sunt la unison cu jumatate de planeta (sau poate chiar mai mult)...simt ca durerea asta ne uneste si ne ajuta sa ii conducem sufletul spre o lume linistita si plina de lumina si lacrimi de fericire..
Nu am fost un fan adevarat..nu aveam nicio melodie pe calculator...si plang pentru ca nu a cazut o stea...el nu a fost doar o stea..ci un intreg univers..
"Heal the world.
Make it a better a place
For you and for me"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu