cred ca cineva are dreptate..
si cred ca gratiile din vis aveau defapt un subinteles...si nu era cel zis de tine era altul..nu erau gratiile tale erau ale mintii mele..
imi e frica de tine si de ce mi-ai putea face si din acest motiv ma feresc de tine..imi e frica pentru ca totul parea perfect si nimic nu e asa perfect..
imi e frica ptr ca ma fascineaza enorm tot ce imi povestesti si felul tau de a fi..imi e frica pentru ca stiu ca ai fi un om potrivit pentru mine si de mult timp..defapt de cand te-am cunoscut mi se pare imposibil sa te aduc mai aproape de atat...imi e frica ca nu ma vei intelege si vei fugi...
ma simt acum la fel ca la inceput..nu pot sa imi gasesc cuvintele cand vine vorba de tine si nu inteleg de ce si nu cred ca voi intelege vreodata de ce tocmai tu dintre toti ma faci sa nu ma simt bine cu mine...ci doar cu tine...a trecut mult timp de cand ma balbaiam si incercam sa gasesc cuvinte potrivite..si cu tine ma simt in permanenta asa..in cautare de cuvinte...si nu stiu de unde se naste aceasta dorinta de a impresiona pentru ca din cate stiu eu nu sunt asa...
si iarasi fumez si visez sperand ca o sa vina marea si cantecul si nisipul...
"ti-as aprinde eu tigara
cu o lupa de citit
soarele iti incalzeste trupul
pentru seara ce vine
in curand...."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu