Maine, fics maine e ziua unui mare Comandante..:D..Lasand toate poreclele la o parte( de la Che Guevara pana la Johnny Bravo si Armaghedon..daca asa se scrie..) l-am cunoscut pe acest omuletz in acest an, tot in iarna, in ianuarie.
Cred ca mai mult de jumatate din posturile scrise pe blog au o mica sau o mare legatura cu el si atunci stiti cum ma face sa ma simt uneori si cum ma face sa ma simt alteori. Nu il cunosc atat de bine cum mi-as dori, dar stiu ca am invatat multe, multe, multe de la el si continui sa invat. El este omul care m-a tinut in brate in timpul festivalului Folk You (cel mai frumos weekend din an..:D) si mi-a sters lacrimile, el e cel care vorbea cu marea si luna in timp ce eu dormeam tolanita pe plaja, el este cel caruia i-am mangaiat pielea sarata. El este cel alaturi de care am descoperit Vama in toata splendoarea ei si uite asa a venit si iarna. De asemenea, el este cel care ma scoate din minti si ma innebuneste si ma transforma..si uite asa din cauza lui mai descopar noi si noi resurse din mine si zambesc cand ma gandesc ca eu defapt inca nu ma cunosc suficient de bine. Acum nu pot sa scriu lucruri profunde sau foarte frumoase. Pot doar sa simt. Si simt emotii si fericire pentru ziua de maine, pentru ca am de gand sa fac tot posibilul sa fie o zi happy happy joy..(asta daca nu ma trezesc mahmura si atunci se duce totul de rapa..:D)
M-am oprit un pic din scris si zambesc tamp din cauza amintirilor din nopti nebune din cluburi cand dansam impreuna pana la epuizare si apoi imi continuam rabdatoare drumul pana acasa si adormeam de multe ori visand la el...inainte de luna iulie..chiar mi-am imaginat si am visat intr-una la mare si nisip si la cum are sa fie cand el o sa ma tina in brate si valurile or sa ne cante. A iesit totul cum am visat, chiar mai frumos si mai ireal.
Si pentru ca maine e ziua ta, eu vreau sa iti doresc de pe acum o viata fericita, fericita, fericita, fericita, plina de succesuri si izbande, o viata la fel de picanta si de adventuroasa cu evenimente care sa iti aduca doar satisfactii si zambete si multumesc hainelor tale groasa care m-au determinat sa vin si sa iti adresez o simpla, simpla intrebare. Iti multumesc pentru toate noptile, soaptele si visele frumoase si mi-as dori sa fie asa toate noptile din viata ta. Suflete drag, te voi pastra in mine, no matter what, voi zambi atunci cand voi fi batrana si cu par alb si nepotii imi vor sari in cap. Ca si cadou pentru ziua ta, am decis sa te pastrez in sufletul meu orice s-ar intampla.
In incheiere iti urez cred ca cea mai frumoasa urare pe care o poti primi de ziua ta: iti doresc ca fiecare zi din viata sa iti fie ca o zi insorita din Vama.
:D:D:D:D
"Ce ti-am spus s-auda mai multi
Sa plecam la noapte desculti
In Vama Veche
Si-un inger cu noi pereche" ( Vasile Seicaru - Un inger pereche)
18 decembrie 2009
17 decembrie 2009
O cronica de gala folk "Om Bun"
Trebuie sa recunosc ca am facut ceva sacrificii ca sa ajung pana la nottara, caci aveam picioarele murate de la o simpla trecere de pietoni.
Ca sa fiu si sincera sincera pasiunea asta imensa pentru folk s-a nascut de cand cu mishu, de cand cu Folk You...s-a tot nascut in timp si de atunci ma documentez cum pot si am decis si tot asa dintr-o lista intreaga de consacrati ai folk-ului romanesc eu ii stiam doar pe Seicaru si pe Baniciu.
Anyhow, s-au anuntat castigatorii si nu ma asteptam la nimic spectaculos din partea lor, asta pana ce au venit grupul Noi, din Brasov care mi-au facut pielea de gaina infrigurata, pentru ca respectiva domnisoara din formatie este un fel de Norah Jones, de Katie Melua si este absolut divina (daca as fi fost baiat m-as fi indragostit pe loc!). Mi-au placut teribil de mult cei de la Tivodar si combinatia lor de vioara si chitara a fost geniala (caci asta a fost cuvantul serii).
Azi e o alta zi si continuu cronica. Mi-au ramas in minte si m-au impresionat profund Doru Stanculescu si Sorin Minghiat. Niste oameni care prin muzica lor te ridica la ceruri si te poarta in vremuri in care muzica romaneasca era nespus de frumoasa si de palpabila. Au cantat despre mare, au glumit, au ras, am ras si noi cu ei si la ultimele melodii (pe care nu le stiam) am si plans si cum sa nu plangi cand "nisipul fin a oftat..". Sorin Minghiat a primit premiul de excelenta pentru activitatea folkista de-a lungul vietii si intr-adevar merita mai mult de atat.
Lumea a fost putin, dar de o inalta calitate. Cu ajutorul cantaretilor si a prezentatorului (un alt om genial: Adrian Ivanitchi) simteai ca esti intr-o mare familie, inconjurat de prieteni buni si calzi. Muzica asta ne transforma in oameni buni si zambareti si muzica asta ne face bine.
Azi ninge iarasi si iarasi si imi e asa de dor de mama incat ma trezesc in fiecare dimineata cu acelasi gand: cate zile au mai ramas pana cand o sa simt maini calde si cele mai iubarete imbratisari. Imi e dor de mama si de gigi (am ajuns sa o zic si pe asta) si de tata si de calin. Imi e dor de Mos Craciun si de profu de mate. De abia astept sa ajung acasa la mamica meeaa...:D:D:D.
Ca sa fiu si sincera sincera pasiunea asta imensa pentru folk s-a nascut de cand cu mishu, de cand cu Folk You...s-a tot nascut in timp si de atunci ma documentez cum pot si am decis si tot asa dintr-o lista intreaga de consacrati ai folk-ului romanesc eu ii stiam doar pe Seicaru si pe Baniciu.
Anyhow, s-au anuntat castigatorii si nu ma asteptam la nimic spectaculos din partea lor, asta pana ce au venit grupul Noi, din Brasov care mi-au facut pielea de gaina infrigurata, pentru ca respectiva domnisoara din formatie este un fel de Norah Jones, de Katie Melua si este absolut divina (daca as fi fost baiat m-as fi indragostit pe loc!). Mi-au placut teribil de mult cei de la Tivodar si combinatia lor de vioara si chitara a fost geniala (caci asta a fost cuvantul serii).
Azi e o alta zi si continuu cronica. Mi-au ramas in minte si m-au impresionat profund Doru Stanculescu si Sorin Minghiat. Niste oameni care prin muzica lor te ridica la ceruri si te poarta in vremuri in care muzica romaneasca era nespus de frumoasa si de palpabila. Au cantat despre mare, au glumit, au ras, am ras si noi cu ei si la ultimele melodii (pe care nu le stiam) am si plans si cum sa nu plangi cand "nisipul fin a oftat..". Sorin Minghiat a primit premiul de excelenta pentru activitatea folkista de-a lungul vietii si intr-adevar merita mai mult de atat.
Lumea a fost putin, dar de o inalta calitate. Cu ajutorul cantaretilor si a prezentatorului (un alt om genial: Adrian Ivanitchi) simteai ca esti intr-o mare familie, inconjurat de prieteni buni si calzi. Muzica asta ne transforma in oameni buni si zambareti si muzica asta ne face bine.
Azi ninge iarasi si iarasi si imi e asa de dor de mama incat ma trezesc in fiecare dimineata cu acelasi gand: cate zile au mai ramas pana cand o sa simt maini calde si cele mai iubarete imbratisari. Imi e dor de mama si de gigi (am ajuns sa o zic si pe asta) si de tata si de calin. Imi e dor de Mos Craciun si de profu de mate. De abia astept sa ajung acasa la mamica meeaa...:D:D:D.
16 decembrie 2009
Marti.15.12.2009. Bucuresti
Ieri a fost zi mai mult sau mai putin interesanta.
Am fost atat de agitata si atat de nervoasa din cauza ninsorii, incat nici macar un cutremur nu m-ar fi scuturat atat de tare.
Am fost surprinsa caci zapada si iarna imi plac pana la lacrimi de frumusete. Dar vantul si capitala si ninsoarea sunt combinatia ideala pentru o zi nenorocita.
Am facut pana acasa o ora si 20 de minute...si in alte conditii fac o jumatate de ora. Traiasca ninsoarea!
Si in timpul celor 10 minute in care am asteptat autobuzul am inceput sa rad si sa ma distrez. Radeam de frigul meu si de frigul celor 200 de oameni din statia de tramvai. Radeam pentru ca stiam ca asa ne trebuie. Si atunci cand vantul te loveste si iti taie aerul te mai gandesti la Basescu? Te mai gandesti la iubiri sau fericire sau suferinta? Nu te gandesti la nimic si poti doar sa infrunti vantul. Si m-am oprit din frig si tremurat si am realizat ca oricat de mult ne-am agita sa ne facem viata intr-un fel, pana la urma exista forte mai puternice. Forte care te pot impresiona pana la un brain freezing si ramai tacut in contemplare si tot aceleasi forte te fac sa lupti pentru aer si stabilitate. Natura e atat de puternica incat nici nu ne putem imagina. Asa ca de ce sa ma agit eu, cand uneori chiar nu sta in puterile mele in a controla frigul si lacrimile.
Ma rog, am inceput sa rad isteric cand in fata unui bancomat sedeau 7 oameni la coada si doar unul stia sa manevreze bancomatul asa ca restul isi dadeau pe rand cardurile si urlau in gura mare pin-ul..Foarte tari si mai ales foarte fericiti cand isi vedeau in mana munca si truda.
Anyhow, undeva tarziu in noapte, la o ultima tigara am vazut ca ninge iarasi. Si nu mai era ninsoare de capitala bezmetica, era ninsoare de poveste. O ninsoare cum o stiu si cum imi place. Si nu am mai plans si nu am mai ascultat muzica din ani trecuti, ci muzica mai potrivita pentru sufletul meu de acum.
Si recunosc. Nu am putut sa nu ma gandesc la voi. Voi..cei doi care m-ati iubit..si m-ati facut sa cred in povesti. Am fost pe rand printesa voastra si recunosc daca nu erati voi as fi fost acum un munte inghetat, fara sa stiu cum sunt defapt. Voi ati vazut in mine ceva ce altii reusesc cu greu sa vada. Voi mi-ati deschis sufletul si l-ati mangaiat si tot voi m-ati convins ca lacrimile mele pleaca din mine si nu din cauze si motive, ci din un fel de a fi pe care imi era greu sa il accept si sa il inteleg. Ne-am plimbat prin zapada alba, imbujorati de copilarie si dragoste, cu maini inghetate unite timid. Si pe rand v-am alungat din motive greu de inteles atunci si greu de inteles si acum. Dar va vad in fulgi ametiti si albi si imi amintesc de voi cu acelasi zambet si aceiasi ochi stralucitori.
Ma inclin in fata voastra si va multumesc pentru ca ati fost candva ai mei, va multumesc pentru fulgii topiti si pentru caldura imbratisarilor in frig de iarna alba.
Pe voi, cei doi care m-ati iubit, va pastrez in suflet cu aceeasi emotie si va slefuiesc amintirea cu ganduri curate daruite de orice prima ninsoare. Si acum cand sufletele voastre sunt in departare, va zambesc si va multumesc inca o data pentru anotimpuri albe din povesti cu copii visatori.
Am fost atat de agitata si atat de nervoasa din cauza ninsorii, incat nici macar un cutremur nu m-ar fi scuturat atat de tare.
Am fost surprinsa caci zapada si iarna imi plac pana la lacrimi de frumusete. Dar vantul si capitala si ninsoarea sunt combinatia ideala pentru o zi nenorocita.
Am facut pana acasa o ora si 20 de minute...si in alte conditii fac o jumatate de ora. Traiasca ninsoarea!
Si in timpul celor 10 minute in care am asteptat autobuzul am inceput sa rad si sa ma distrez. Radeam de frigul meu si de frigul celor 200 de oameni din statia de tramvai. Radeam pentru ca stiam ca asa ne trebuie. Si atunci cand vantul te loveste si iti taie aerul te mai gandesti la Basescu? Te mai gandesti la iubiri sau fericire sau suferinta? Nu te gandesti la nimic si poti doar sa infrunti vantul. Si m-am oprit din frig si tremurat si am realizat ca oricat de mult ne-am agita sa ne facem viata intr-un fel, pana la urma exista forte mai puternice. Forte care te pot impresiona pana la un brain freezing si ramai tacut in contemplare si tot aceleasi forte te fac sa lupti pentru aer si stabilitate. Natura e atat de puternica incat nici nu ne putem imagina. Asa ca de ce sa ma agit eu, cand uneori chiar nu sta in puterile mele in a controla frigul si lacrimile.
Ma rog, am inceput sa rad isteric cand in fata unui bancomat sedeau 7 oameni la coada si doar unul stia sa manevreze bancomatul asa ca restul isi dadeau pe rand cardurile si urlau in gura mare pin-ul..Foarte tari si mai ales foarte fericiti cand isi vedeau in mana munca si truda.
Anyhow, undeva tarziu in noapte, la o ultima tigara am vazut ca ninge iarasi. Si nu mai era ninsoare de capitala bezmetica, era ninsoare de poveste. O ninsoare cum o stiu si cum imi place. Si nu am mai plans si nu am mai ascultat muzica din ani trecuti, ci muzica mai potrivita pentru sufletul meu de acum.
Si recunosc. Nu am putut sa nu ma gandesc la voi. Voi..cei doi care m-ati iubit..si m-ati facut sa cred in povesti. Am fost pe rand printesa voastra si recunosc daca nu erati voi as fi fost acum un munte inghetat, fara sa stiu cum sunt defapt. Voi ati vazut in mine ceva ce altii reusesc cu greu sa vada. Voi mi-ati deschis sufletul si l-ati mangaiat si tot voi m-ati convins ca lacrimile mele pleaca din mine si nu din cauze si motive, ci din un fel de a fi pe care imi era greu sa il accept si sa il inteleg. Ne-am plimbat prin zapada alba, imbujorati de copilarie si dragoste, cu maini inghetate unite timid. Si pe rand v-am alungat din motive greu de inteles atunci si greu de inteles si acum. Dar va vad in fulgi ametiti si albi si imi amintesc de voi cu acelasi zambet si aceiasi ochi stralucitori.
Ma inclin in fata voastra si va multumesc pentru ca ati fost candva ai mei, va multumesc pentru fulgii topiti si pentru caldura imbratisarilor in frig de iarna alba.
Pe voi, cei doi care m-ati iubit, va pastrez in suflet cu aceeasi emotie si va slefuiesc amintirea cu ganduri curate daruite de orice prima ninsoare. Si acum cand sufletele voastre sunt in departare, va zambesc si va multumesc inca o data pentru anotimpuri albe din povesti cu copii visatori.
15 decembrie 2009
De la Marcela
De la Marcela stiu melodia asta..si mi se pare geniala si perfecta pentru vremea asta..
14 decembrie 2009
Supa de ceapa..pentru cine?
Supa de ceapa pentru suflet..supa de pui pentru suflet..bla bla bla..
Am ajuns la aceasta varsta sa mai intreb inca: "Doamne de ce sufletul doare cel mai tare??" De ce nu exista un tratament pentru suflet?? De ce? Uneori ma gandesc serios ca sufletul meu are o boala incurabila si o sa moara si o sa se piarda cat de curand. Si totusi el niciodata nu m-a dezamagit si s-a refacut, si-a regasit linistea si pacea..si cum o pisica isi linge ranile asa a facut si sufletul meu.
Acum iarasi il simt rupt.
Mi se lupta trupul si minte si sufletul intre bine si rau. Se cearta intre ele si eu nu mai pot face fata. Nu ma mai pot controla. E ca si cum m-am detasat si privesc batalia asta in a-mi da seama ce e cu mine, ce e cu tine si nu pot nimic.
Spre deosebire de minte, sufletul meu chiar mai crede in vorbe si tu esti deja in sufletul meu si te-as alunga..te-as alunga si crede-ma ca nu stiu cum. Sau si mai bine ti-as lua sufletul in palme si l-as iubi daca m-ai lasa. As vrea uneori sa nu mai vorbim si sa fim mutzi si mutzi sa ne intelegem si cuvintele sa nu se mai auda.
Iarasi imi chinui sufletul cu tine si nu mai vreau suflet chinuit. Nu mai vreau. Nu mai vreau maini tremurande de durere.
Si tu ce vrei? Cum vrei? Cum vrei sa te iubesc si sa nu te iubesc in acelasi timp? Cum?? Eu nu stiu...nu stiu..
As vrea sa fiu intr-un camp deschis...deschis si gol..sa cad in genunchi si sa imi urlu durerea..sa tip si sa nu ma auda nimeni..sa sufar zgomotos si furios si sa nu ma auda nimeni...
E tare greu...
"Iubito cata lume intre noi
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut
Cate zapezi pe buze ne-au crescut
Cand n-am sa uit cum suna glasul tau
Decat tacerea ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele innopta
Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta
Nu simt ce-nseamna umbra ta" (Pasarea Colibri - Scrisoare de bun ramas)
"Firea ta ciudată n-o voi regăsi-o
Nici n-ar fi nevoie, tu rămâi un mit.
Nuntă fericită, te-am iubit, adio,
Nu întoarce capul, pleacă, te-am iubit!
Vezi că se confirmă bârfa despre mine:
Te-am lasat deodată crud şi nefiresc
Totuşi ţine minte, ţine bine minte
Te salvez de mine fiindcă te iubesc.
Totu-i drum, numai drum
ce-as putea sa spun acum,
peste noapte, peste ziua...
Mor curand, strig tacand
si adorm cu tine-n gand
si nu pot rosti adïo." ( Emeric Imre - Oratie de nunta )
Am ajuns la aceasta varsta sa mai intreb inca: "Doamne de ce sufletul doare cel mai tare??" De ce nu exista un tratament pentru suflet?? De ce? Uneori ma gandesc serios ca sufletul meu are o boala incurabila si o sa moara si o sa se piarda cat de curand. Si totusi el niciodata nu m-a dezamagit si s-a refacut, si-a regasit linistea si pacea..si cum o pisica isi linge ranile asa a facut si sufletul meu.
Acum iarasi il simt rupt.
Mi se lupta trupul si minte si sufletul intre bine si rau. Se cearta intre ele si eu nu mai pot face fata. Nu ma mai pot controla. E ca si cum m-am detasat si privesc batalia asta in a-mi da seama ce e cu mine, ce e cu tine si nu pot nimic.
Spre deosebire de minte, sufletul meu chiar mai crede in vorbe si tu esti deja in sufletul meu si te-as alunga..te-as alunga si crede-ma ca nu stiu cum. Sau si mai bine ti-as lua sufletul in palme si l-as iubi daca m-ai lasa. As vrea uneori sa nu mai vorbim si sa fim mutzi si mutzi sa ne intelegem si cuvintele sa nu se mai auda.
Iarasi imi chinui sufletul cu tine si nu mai vreau suflet chinuit. Nu mai vreau. Nu mai vreau maini tremurande de durere.
Si tu ce vrei? Cum vrei? Cum vrei sa te iubesc si sa nu te iubesc in acelasi timp? Cum?? Eu nu stiu...nu stiu..
As vrea sa fiu intr-un camp deschis...deschis si gol..sa cad in genunchi si sa imi urlu durerea..sa tip si sa nu ma auda nimeni..sa sufar zgomotos si furios si sa nu ma auda nimeni...
E tare greu...
"Iubito cata lume intre noi
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut
Cate zapezi pe buze ne-au crescut
Cand n-am sa uit cum suna glasul tau
Decat tacerea ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele innopta
Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta
Nu simt ce-nseamna umbra ta" (Pasarea Colibri - Scrisoare de bun ramas)
"Firea ta ciudată n-o voi regăsi-o
Nici n-ar fi nevoie, tu rămâi un mit.
Nuntă fericită, te-am iubit, adio,
Nu întoarce capul, pleacă, te-am iubit!
Vezi că se confirmă bârfa despre mine:
Te-am lasat deodată crud şi nefiresc
Totuşi ţine minte, ţine bine minte
Te salvez de mine fiindcă te iubesc.
Totu-i drum, numai drum
ce-as putea sa spun acum,
peste noapte, peste ziua...
Mor curand, strig tacand
si adorm cu tine-n gand
si nu pot rosti adïo." ( Emeric Imre - Oratie de nunta )
10 decembrie 2009
Doua perle
Aici e numa doamne..multe doamne..toate doamne..
am cules totusi doua perle absolut geniale:
1. "Mi-a cerut cineva un crater si l-am gasit repede" .."Un ceeee???".."Un din ala care taie..".."Aaaa...un cutter..".."Da, da! un crater..aa..cuter d-ala!"
2. "La mine in familie, toti stie sa inoate"..
La un mom dat ma voi arunca pe geam..
P.S: stai linistiti! aici nu se deschide geamurile si noi toti respira aer reciclat..
am cules totusi doua perle absolut geniale:
1. "Mi-a cerut cineva un crater si l-am gasit repede" .."Un ceeee???".."Un din ala care taie..".."Aaaa...un cutter..".."Da, da! un crater..aa..cuter d-ala!"
2. "La mine in familie, toti stie sa inoate"..
La un mom dat ma voi arunca pe geam..
P.S: stai linistiti! aici nu se deschide geamurile si noi toti respira aer reciclat..
8 decembrie 2009
Family Portrait
"Ce naste din pisica, soareci mananca"..
Cam asa si cu noi. Si la ce imi foloseste ca de cand eram mica m-am luptat sa nu ajung ca si parintii mei? La ce?? Cand punctul final ma aduce in acelasi loc. Oricat de multe detalii conteaza si oricat de bine imi sta sufletul in trup apare vesnica problema: banii. Si da sunt dezamagita de mine. Vroiam mai mult de la mine. Nu vreau viata asta. Am mai trait inca o data viata asta prin parintii mei. Si ma ingrozeste atat de mult incat geamul mi se pare unica solutie.
Si sunt momente in care chiar cred ca trecutul si prezentul meu nu au cum sa fie prezentul si viitorul meu, pentru ca eu am avut alt drum. Si fugind de astfel de probleme, parca si mai tare ma lovesc de ele. Nu vreau asa si nu trebuia sa iasa totul asa si ma gandesc cu teroare ca in viitor voi si eu cum sunteti voi: suflete pierdute in societate, cu copii plini de lacrimi de sperante si vise deschise. Alerg de trecutul meu pana ce nu mai pot sa respir si ma opresc sa respir si atunci cand cred ca l-am uitat iarasi mi se deruleaza incet totul. Si stau si privesc si plang de frica si teama. Imi e frica si teama ca voi fi asa si voi ajunge asa.
Citeam azi un post despre moshi craciuni si poveste de copilarie trista. Si nu imi aduc aminte de Craciun. Urasc Craciunul. Nu urasc ce reprezinta el, ci ceea ce induce el: sarbatoare de familie si veselie. Incerc din rasputeri sa imi amintesc in fiecare an cum trebuie sa fie Craciunul. Si nu stiu. Imi aduc aminte doar de prima perioada in care nu am trecut singura prin momentele de acum. Imi aduc aminte doua fete care m-au luat in brate si mi-au zis cele mai frumoase incurajari din lume si m-au obligat sa alergam pe strazi, in zapada. Atat. Imi mai aduc aminte ca prin vis de un Craciun in care ni s-a zis: "hai sa va dau cadourile pentru ca am presimtirea ca asta e ultimul Craciun petrecut impreuna". Si de atunci familia a devenit 4 segmente separate. Doua suflete si-au gasit familia in singuratate, un suflet a gasit familia intr-un alt suflet si sufletul meu rataceste degeaba in familie de prieteni buni si calzi si in lacrimi de ciuda pentru nereusita. Si atunci?? De ce sa nu fiu trista? De ce sa nu ma gandesc la piata Unirii si colinde si lacrimi? De ce sa nu ma gandesc la piata Sfatului si colinde si lacrimi? De ce in fiecare an ajung in acest punct in care imi caut sufletele mele iubite? In fiecare an ma ciocnesc de departare, neputinta si falsa fericire.
Si mos Craciun nu exista, pentru ca in fiecare an sub brad luminat nu imi gasesc sufletele mele, ci pustietate, goliciune, distanta si amintiri care sfasie pana la epuizare. Craciunul a fost pentru mine o parte din copilarie. A disparut atunci cand patru suflete si-au spus sec :"la revedere!" si de atunci ratacesc in cautare si in singuratatea unei sperante de trecut mai fericit.
Cam asa si cu noi. Si la ce imi foloseste ca de cand eram mica m-am luptat sa nu ajung ca si parintii mei? La ce?? Cand punctul final ma aduce in acelasi loc. Oricat de multe detalii conteaza si oricat de bine imi sta sufletul in trup apare vesnica problema: banii. Si da sunt dezamagita de mine. Vroiam mai mult de la mine. Nu vreau viata asta. Am mai trait inca o data viata asta prin parintii mei. Si ma ingrozeste atat de mult incat geamul mi se pare unica solutie.
Si sunt momente in care chiar cred ca trecutul si prezentul meu nu au cum sa fie prezentul si viitorul meu, pentru ca eu am avut alt drum. Si fugind de astfel de probleme, parca si mai tare ma lovesc de ele. Nu vreau asa si nu trebuia sa iasa totul asa si ma gandesc cu teroare ca in viitor voi si eu cum sunteti voi: suflete pierdute in societate, cu copii plini de lacrimi de sperante si vise deschise. Alerg de trecutul meu pana ce nu mai pot sa respir si ma opresc sa respir si atunci cand cred ca l-am uitat iarasi mi se deruleaza incet totul. Si stau si privesc si plang de frica si teama. Imi e frica si teama ca voi fi asa si voi ajunge asa.
Citeam azi un post despre moshi craciuni si poveste de copilarie trista. Si nu imi aduc aminte de Craciun. Urasc Craciunul. Nu urasc ce reprezinta el, ci ceea ce induce el: sarbatoare de familie si veselie. Incerc din rasputeri sa imi amintesc in fiecare an cum trebuie sa fie Craciunul. Si nu stiu. Imi aduc aminte doar de prima perioada in care nu am trecut singura prin momentele de acum. Imi aduc aminte doua fete care m-au luat in brate si mi-au zis cele mai frumoase incurajari din lume si m-au obligat sa alergam pe strazi, in zapada. Atat. Imi mai aduc aminte ca prin vis de un Craciun in care ni s-a zis: "hai sa va dau cadourile pentru ca am presimtirea ca asta e ultimul Craciun petrecut impreuna". Si de atunci familia a devenit 4 segmente separate. Doua suflete si-au gasit familia in singuratate, un suflet a gasit familia intr-un alt suflet si sufletul meu rataceste degeaba in familie de prieteni buni si calzi si in lacrimi de ciuda pentru nereusita. Si atunci?? De ce sa nu fiu trista? De ce sa nu ma gandesc la piata Unirii si colinde si lacrimi? De ce sa nu ma gandesc la piata Sfatului si colinde si lacrimi? De ce in fiecare an ajung in acest punct in care imi caut sufletele mele iubite? In fiecare an ma ciocnesc de departare, neputinta si falsa fericire.
Si mos Craciun nu exista, pentru ca in fiecare an sub brad luminat nu imi gasesc sufletele mele, ci pustietate, goliciune, distanta si amintiri care sfasie pana la epuizare. Craciunul a fost pentru mine o parte din copilarie. A disparut atunci cand patru suflete si-au spus sec :"la revedere!" si de atunci ratacesc in cautare si in singuratatea unei sperante de trecut mai fericit.
I have to cover my eyes
Agonie si disperare..cam asa as numi ultimele 2 luni din acest an..
Sunt pur si simplu irecuperabila..M-ar salva acum un concediu de 2 luni in vama..hai 1 luna..
Sunt iritata si obosita..prea obosita..tot timpul obosita..in cautare disperata de asternuturi curate, piele curate si vise dulci..Ma trezesc in fiecare zi lucratoare cu acelasi gand:"de abia astept sa vina seara sa ma bag in pat"..
Mi s-a spus ca am imbatranit si nu mai sunt cum eram inainte..vesela si zglobie..
Cam cum as putea sa fiu vesela si zglobie cand dintr-un om in permanenta inconjurat de prieteni, acum pot sa numar pe degete persoanele cu care imi face cu adevarat placere sa vorbesc...M-am saturat sa tac 8 ore pe zi..m-am saturat sa vad aceleasi fete plouate si vesnic nemultumite de viata si de basescu..
Aici niciodata nu se intampla ceva cu adevarat frumos..nu se trece de la extaz la lacrimi..
E aceeasi stare..aceleasi lucruri..aceleasi problem..
Aici timpul trece greu si uneori chiar sta in loc..
Aici e totul gri inchis si niciodata roz..
Si a trecut un an..
Si vai ce n-as mai sta nicio zi..
Sunt pur si simplu irecuperabila..M-ar salva acum un concediu de 2 luni in vama..hai 1 luna..
Sunt iritata si obosita..prea obosita..tot timpul obosita..in cautare disperata de asternuturi curate, piele curate si vise dulci..Ma trezesc in fiecare zi lucratoare cu acelasi gand:"de abia astept sa vina seara sa ma bag in pat"..
Mi s-a spus ca am imbatranit si nu mai sunt cum eram inainte..vesela si zglobie..
Cam cum as putea sa fiu vesela si zglobie cand dintr-un om in permanenta inconjurat de prieteni, acum pot sa numar pe degete persoanele cu care imi face cu adevarat placere sa vorbesc...M-am saturat sa tac 8 ore pe zi..m-am saturat sa vad aceleasi fete plouate si vesnic nemultumite de viata si de basescu..
Aici niciodata nu se intampla ceva cu adevarat frumos..nu se trece de la extaz la lacrimi..
E aceeasi stare..aceleasi lucruri..aceleasi problem..
Aici timpul trece greu si uneori chiar sta in loc..
Aici e totul gri inchis si niciodata roz..
Si a trecut un an..
Si vai ce n-as mai sta nicio zi..
1 decembrie 2009
Altarele iubirii
Sunt in cautare de cuvinte..tot timpul cand intru in blog sunt in cautare de cuvinte..Si pot sa zic ca imi e ciuda cand vad ca alti oameni isi gasesc mai bine cuvintele..Mi-am adus aminte de un citat dintr-o carte..de o propozitie dintr-o carte scrisa de Pavel Corut: "Se prabusesc altarele iubirii.." si mai mult de atat mintea nu mi-a procesat...
Am intrat pe google si am dat un search si am descoperit o scriere minunata...Citez:
"Raman tintuita de poarta, cu ochii pierduti in departare, cautand singurul om pe care l-am iubit si-l iubesc. "Sunt rastignita pe altarul iubirii" imi spun si ma prabusesc in genunchi. Sangele nu-mi mai curge din palme, ci din ochi, invadandu-mi sufletul cu o furie rosie. Bietul meu suflet!! Se zbate sfasiat asemeni unei pasari ce i s-a taiat capul. Durerea sapa in mine tunele adanci, schimonosindu-mi trupul.
Ma trezesc brusc cu o durere cumplita in piept A fost un vis, dar carnea imi tremura pe oase, pana si gandurile imi tremura in creier. Parc-as fi fost cuprinsa in intregime de friguri, frigurile spaimei, ale neputintei,frigurile unei iubiri fara margini, acele friguri ce stabilesc o relatie invers proportionala intre iubire si moarte. Iubesti sau mori. Mai intai iubesti si traiesti intr-o agonie perpetua, te doare fericirea si iti place ca te doare. Te inneci cu cuvintele si le lasi sa te sugrume pana cand nu mai poti respira, ba mai mult, pana iti pierzi cunostinta. Ce mai conteaza! Esti fericit si fericirea e atunci cand te doare, e atunci cand te topesti asemeni unei lumanari,, te deformezi, dar ai sentimentul ca esti mai frumos decat inainte si chiar esti." ( Agonie - Vieru Despina Mihaela )
Si mai scriu inca o data linkul unde am descoperit scrierea pentru ca merita citita toata :
http://www.poezie.ro/index.php/prose/13898917/index.html
Am intrat pe google si am dat un search si am descoperit o scriere minunata...Citez:
"Raman tintuita de poarta, cu ochii pierduti in departare, cautand singurul om pe care l-am iubit si-l iubesc. "Sunt rastignita pe altarul iubirii" imi spun si ma prabusesc in genunchi. Sangele nu-mi mai curge din palme, ci din ochi, invadandu-mi sufletul cu o furie rosie. Bietul meu suflet!! Se zbate sfasiat asemeni unei pasari ce i s-a taiat capul. Durerea sapa in mine tunele adanci, schimonosindu-mi trupul.
Ma trezesc brusc cu o durere cumplita in piept A fost un vis, dar carnea imi tremura pe oase, pana si gandurile imi tremura in creier. Parc-as fi fost cuprinsa in intregime de friguri, frigurile spaimei, ale neputintei,frigurile unei iubiri fara margini, acele friguri ce stabilesc o relatie invers proportionala intre iubire si moarte. Iubesti sau mori. Mai intai iubesti si traiesti intr-o agonie perpetua, te doare fericirea si iti place ca te doare. Te inneci cu cuvintele si le lasi sa te sugrume pana cand nu mai poti respira, ba mai mult, pana iti pierzi cunostinta. Ce mai conteaza! Esti fericit si fericirea e atunci cand te doare, e atunci cand te topesti asemeni unei lumanari,, te deformezi, dar ai sentimentul ca esti mai frumos decat inainte si chiar esti." ( Agonie - Vieru Despina Mihaela )
Si mai scriu inca o data linkul unde am descoperit scrierea pentru ca merita citita toata :
http://www.poezie.ro/index.php/prose/13898917/index.html
Te intreb pe tine soare
Cum ar fi viata noastra daca am fi singuri? Dar singuri..singuri rau. Cum ar fi viata mea fara lumea pe care o iubesc? Nu pot si nu stiu si nici nu vreau sa imi imaginez.
Ieri a fost ziua mea si a fost frumos. E frumos pentru ca in astfel de ocazii iti dai seama cata lume te apreciaza si cata lume iti e draga.
Am primit cadouri si m-am emotionat ptr ca nu stiu sa reactionez. Cred ca e o mostenire de la tata. Imi place la nebunie sa primesc cadouri dar mi se blocheaza cerebelul si raman blocata intr-un mersi mai mult sau mai putin mecanic. Ieri a fost frumos si am primit numai si numai urari de bine, dintre cele mai frumoase.
Azi e o alta zi si imi petrec ziua cu muzica si cu nucul. Ma gandeam chiar sa scriu un post cu toate persoanele mele dragi si sa le spun si lor ce muzica imi inspira si ce muzica imi da amintiri cu ei.
Dar azi nu..azi nu pot sa scriu nimic. Azi am sufletul in ceata si mintea goala. Si ma tot gandesc ce tare doare viata uneori si nucul nu zice nimic si ramane tacut si nici macar nu isi misca vreo creanga cand eu plang tacut in fata lui...
"The falling leaves drift by my window
The falling leaves of red and gold
I see your lips, the summer kisses
The sunburned hands I used to hold
Since you went away the days grow long
And soon I'll hear old winter's song
But I miss you most of all, my darling
When autumn leaves start to fall" ( Eva Cassidy - Autumn Leaves )
Ieri a fost ziua mea si a fost frumos. E frumos pentru ca in astfel de ocazii iti dai seama cata lume te apreciaza si cata lume iti e draga.
Am primit cadouri si m-am emotionat ptr ca nu stiu sa reactionez. Cred ca e o mostenire de la tata. Imi place la nebunie sa primesc cadouri dar mi se blocheaza cerebelul si raman blocata intr-un mersi mai mult sau mai putin mecanic. Ieri a fost frumos si am primit numai si numai urari de bine, dintre cele mai frumoase.
Azi e o alta zi si imi petrec ziua cu muzica si cu nucul. Ma gandeam chiar sa scriu un post cu toate persoanele mele dragi si sa le spun si lor ce muzica imi inspira si ce muzica imi da amintiri cu ei.
Dar azi nu..azi nu pot sa scriu nimic. Azi am sufletul in ceata si mintea goala. Si ma tot gandesc ce tare doare viata uneori si nucul nu zice nimic si ramane tacut si nici macar nu isi misca vreo creanga cand eu plang tacut in fata lui...
"The falling leaves drift by my window
The falling leaves of red and gold
I see your lips, the summer kisses
The sunburned hands I used to hold
Since you went away the days grow long
And soon I'll hear old winter's song
But I miss you most of all, my darling
When autumn leaves start to fall" ( Eva Cassidy - Autumn Leaves )
24 noiembrie 2009
Doamne..aoleu..vai..of of..
Cred ca inainte de anii 90, romanii purtau sau erau obligati sa isi puna mashti fericite pe fata si sa il iubeasca pe nea Nicu. ( eu nu am de unde sa stiu dar asa presupun). Nu aveau voie sa vorbeasca prea multe, stateau la cozi pentru paine, banane nu se gaseau pe piata si tot asa.
Ei bine dupa 90 a venit o mare furtuna in creierul fiecarui roman. Si in disperare de cauza si-au dat frau vorbirii si au vorbit si au tot vorbit si vorbesc si acum. Dupa ani si ani de tacere s-au trezit cu totii vorbind. Si din punctul meu de vedere, au inceput nu sa vorbeasca, ci sa se planga. Si de atunci si pana acum se arunca in noi cu noroi din toate partile, aruncam noi in noi cu noroi si totul pentru ca nu stim decat sa ne plangem. Dam vina pe autoritati si politicieni. E ca si cum vrem democratie, dar pana la urma tot cei de la conducere ar trebui sa ia decizii pentru noi si sa ne construiasca vietile.
Vrei sa nu mai fie jeg?? Pai si unde e vina lui Basescu cand tu arunci mucul de tigara pe jos si privesti cu drag copiii care se joaca fotbal cu sticle de plastic.
Vrei sa nu mai fie poluare? Pai si cu ce te ajuta Geoana? Lasa-ti masina acasa si mergi cu autobuzul si daca vrei sa fii si mai destept stinge televizorul ala inainte sa adormi si becul de pe hol.
Of Doamne..of of..aoleu..aoleu..vai vai vai vai. Stop. Punct. Semn de exclamatie. Mai mult de atat nu stim.
Nu iti place viata din Romanica si crezi ca dincolo e roz si ploua cu bani si acolo e paradis? Foarte bine! Ia-te si du-te daca tot e roz. Aaaaa...esti comod si lenes si iti place doar sa te plangi ? Pai asta e altceva! E problema ta nu e problema tarii , asa ca nu mai exagera.
M-am saturat sa ma tot plang si m-am saturat sa ii aud pe altii ca se plang. E un ciclu infinit in care cineva trebuie aratat cu degetul. Tot se intampla in jurul tau. Vezi tot si nu faci nimic si atunci de ce te plangi? Oamenii, oamenii, oamenii fac jeg si fura si tiganii dau in cap si ce stiu eu ce. Pai om esti si tu si atunci in toti oamenii, oamenii ,oamenii care fac jeg si cate si mai cate esti si tu asa ca sshhttt..ciocu mic!
Partea interesanta e ca niciodata nu am auzit oameni cu adevarat saraci sa se planga. Nu. Niciodata nu se plang cei care au prea putin. Tot timpul se plang cei care sunt prea comozi ca sa faca mai mult. Atunci cand lenea pune stapanire pe tine e mai usor sa dai vina pe PSD, PNL, PD, decat sa recunosti ca esti tampit si esti inconjurat de tampiti.
Si acum cateva intrebari ca de final de tastatura incinsa si nervi intinsi la maxim:
Cate maini ai? Si cate picioare? Ai ce manca? Ai unde dormi? La tine in casa e cald? Ai probleme grave, grave de sanatate? Familia ta are ce manca si are unde dormi? Ai macar o pereche de cizme si o haina groasa de iarna? Si daca pe langa astea imi spui ca mai si iubesti pe cineva sau ca ai multi prieteni atunci e si mai grav. Unde e dom'le tot necazu' cand tie iti e bine?? Iti e binesi ai vrea sa ai mai mult, dar nu vrei tu sa iesi din lumea ta. Foarte bine pentru tine, dar ce vina are tara si ce vina au tiganii, cu care tu probabil nu ai avut niciodata vreo divergenta, dar te-ai uitat la ProTv si ai vazut acolo.
Sunt satula de vorbarie multa si leneveala. Ai dreptul sa te plangi cand ai ajuns la capatul puterilor si ai incercat tot ce se putea si abia apoi ai dreptul sa etichetezi oameni si rase si sa acuzi tara.
Oricum, cred ca Madonna nu va uita Romanica. Cine poate uita ca un intreg public te-a huiduit in timp ce tu incercai sa sustii dreptul altei rase si sa promovezi egalitate?
Ei bine dupa 90 a venit o mare furtuna in creierul fiecarui roman. Si in disperare de cauza si-au dat frau vorbirii si au vorbit si au tot vorbit si vorbesc si acum. Dupa ani si ani de tacere s-au trezit cu totii vorbind. Si din punctul meu de vedere, au inceput nu sa vorbeasca, ci sa se planga. Si de atunci si pana acum se arunca in noi cu noroi din toate partile, aruncam noi in noi cu noroi si totul pentru ca nu stim decat sa ne plangem. Dam vina pe autoritati si politicieni. E ca si cum vrem democratie, dar pana la urma tot cei de la conducere ar trebui sa ia decizii pentru noi si sa ne construiasca vietile.
Vrei sa nu mai fie jeg?? Pai si unde e vina lui Basescu cand tu arunci mucul de tigara pe jos si privesti cu drag copiii care se joaca fotbal cu sticle de plastic.
Vrei sa nu mai fie poluare? Pai si cu ce te ajuta Geoana? Lasa-ti masina acasa si mergi cu autobuzul si daca vrei sa fii si mai destept stinge televizorul ala inainte sa adormi si becul de pe hol.
Of Doamne..of of..aoleu..aoleu..vai vai vai vai. Stop. Punct. Semn de exclamatie. Mai mult de atat nu stim.
Nu iti place viata din Romanica si crezi ca dincolo e roz si ploua cu bani si acolo e paradis? Foarte bine! Ia-te si du-te daca tot e roz. Aaaaa...esti comod si lenes si iti place doar sa te plangi ? Pai asta e altceva! E problema ta nu e problema tarii , asa ca nu mai exagera.
M-am saturat sa ma tot plang si m-am saturat sa ii aud pe altii ca se plang. E un ciclu infinit in care cineva trebuie aratat cu degetul. Tot se intampla in jurul tau. Vezi tot si nu faci nimic si atunci de ce te plangi? Oamenii, oamenii, oamenii fac jeg si fura si tiganii dau in cap si ce stiu eu ce. Pai om esti si tu si atunci in toti oamenii, oamenii ,oamenii care fac jeg si cate si mai cate esti si tu asa ca sshhttt..ciocu mic!
Partea interesanta e ca niciodata nu am auzit oameni cu adevarat saraci sa se planga. Nu. Niciodata nu se plang cei care au prea putin. Tot timpul se plang cei care sunt prea comozi ca sa faca mai mult. Atunci cand lenea pune stapanire pe tine e mai usor sa dai vina pe PSD, PNL, PD, decat sa recunosti ca esti tampit si esti inconjurat de tampiti.
Si acum cateva intrebari ca de final de tastatura incinsa si nervi intinsi la maxim:
Cate maini ai? Si cate picioare? Ai ce manca? Ai unde dormi? La tine in casa e cald? Ai probleme grave, grave de sanatate? Familia ta are ce manca si are unde dormi? Ai macar o pereche de cizme si o haina groasa de iarna? Si daca pe langa astea imi spui ca mai si iubesti pe cineva sau ca ai multi prieteni atunci e si mai grav. Unde e dom'le tot necazu' cand tie iti e bine?? Iti e binesi ai vrea sa ai mai mult, dar nu vrei tu sa iesi din lumea ta. Foarte bine pentru tine, dar ce vina are tara si ce vina au tiganii, cu care tu probabil nu ai avut niciodata vreo divergenta, dar te-ai uitat la ProTv si ai vazut acolo.
Sunt satula de vorbarie multa si leneveala. Ai dreptul sa te plangi cand ai ajuns la capatul puterilor si ai incercat tot ce se putea si abia apoi ai dreptul sa etichetezi oameni si rase si sa acuzi tara.
Oricum, cred ca Madonna nu va uita Romanica. Cine poate uita ca un intreg public te-a huiduit in timp ce tu incercai sa sustii dreptul altei rase si sa promovezi egalitate?
23 noiembrie 2009
Ce se mai intampla in bucatarie
Apartamentul nostru are 3 camere si 2 holuri si alte incaperi de depozitat si mai are multe dulapuri.
Majoritatea timpului il petrecem in bucatarie.
Ne fumam toti creierii in bucatarie.
Mancam in bucatarie.
Radem si plangem in bucatarie.
Bucataria aia stie tot si afla prima ce mai e nou cu viata noastra.
Am observat totusi ca in bucatarie sunt 2 locuri importante: primul langa aragaz si al doilea langa frigider. Ei bine in majoritatea situatiilor am sesizat ca: primul este locul in care taci si asculti. E un loc care nu iti da puterea sa vorbesti. E un loc de primit si ascultat sfaturi. E un loc in care timpul trece greu si mintea devine alba albicioasa si sufletul se inconjoara de ceata. Locul cu nr 2 e locul de dat sfaturi si de vorbit in general. In acest loc ai fi in stare sa spui si ce ai mancat saptamana trecuta daca ar ajuta la ceva si daca ar ajuta interlocutorul de pe numarul 1.
Am stat aleatoriu cand pe un loc, cand pe celalalt. Am dat si am primit sfaturi. Am plans si am ras si intr-un loc si in celalalt.
Pot doar sa spun ca indiferent de numarul locului sufletul se poate sparge in mii si mii de bucatele (asta cu spartul sufletului cred ca am scris-o din 2 in 2 posturi).
Mai pot sa spun ca imi plac diminetile cu soare. Dimineata asta mi-a placut tare mult.
Si..si..e greu sa iei decizii si sa iei decizii bune e si mai greu. E si mai greu sa simti ceva si sa stii ca simti ceva si sa realizezi ca in jurul tau transmiti exact opusul e ceea ce simti. E greu si atunci cand mintea e nebuna si nu inceteaza in a alimenta ganduri obsesive si tampite. E greu atunci cand mi se blocheaza ratiunea si imi pierd cuvintele.
Ar trebui sa fie simplu si pentru noi sau pentru mine e greu. Acum nu iti cer tie ceva, cer de la mine un suflet mai deschis si o minte nepatata. Imi cer mie sa ma iubesc mai mult si asta doar ca sa pot iubi si mai mult.
M-am tampit.
E soare cu dinti.
Ieri era frumos si eu m-am imbracat ca o boschetara azi.
Over and out.
Majoritatea timpului il petrecem in bucatarie.
Ne fumam toti creierii in bucatarie.
Mancam in bucatarie.
Radem si plangem in bucatarie.
Bucataria aia stie tot si afla prima ce mai e nou cu viata noastra.
Am observat totusi ca in bucatarie sunt 2 locuri importante: primul langa aragaz si al doilea langa frigider. Ei bine in majoritatea situatiilor am sesizat ca: primul este locul in care taci si asculti. E un loc care nu iti da puterea sa vorbesti. E un loc de primit si ascultat sfaturi. E un loc in care timpul trece greu si mintea devine alba albicioasa si sufletul se inconjoara de ceata. Locul cu nr 2 e locul de dat sfaturi si de vorbit in general. In acest loc ai fi in stare sa spui si ce ai mancat saptamana trecuta daca ar ajuta la ceva si daca ar ajuta interlocutorul de pe numarul 1.
Am stat aleatoriu cand pe un loc, cand pe celalalt. Am dat si am primit sfaturi. Am plans si am ras si intr-un loc si in celalalt.
Pot doar sa spun ca indiferent de numarul locului sufletul se poate sparge in mii si mii de bucatele (asta cu spartul sufletului cred ca am scris-o din 2 in 2 posturi).
Mai pot sa spun ca imi plac diminetile cu soare. Dimineata asta mi-a placut tare mult.
Si..si..e greu sa iei decizii si sa iei decizii bune e si mai greu. E si mai greu sa simti ceva si sa stii ca simti ceva si sa realizezi ca in jurul tau transmiti exact opusul e ceea ce simti. E greu si atunci cand mintea e nebuna si nu inceteaza in a alimenta ganduri obsesive si tampite. E greu atunci cand mi se blocheaza ratiunea si imi pierd cuvintele.
Ar trebui sa fie simplu si pentru noi sau pentru mine e greu. Acum nu iti cer tie ceva, cer de la mine un suflet mai deschis si o minte nepatata. Imi cer mie sa ma iubesc mai mult si asta doar ca sa pot iubi si mai mult.
M-am tampit.
E soare cu dinti.
Ieri era frumos si eu m-am imbracat ca o boschetara azi.
Over and out.
18 noiembrie 2009
Still in heaven
Aseara eram extaziata. Azi sunt si mai extaziata.
Realizez ca sunt atat de simpla. Si fericirea e atat de aproape si noi o tot ignoram si noi tot uitam ce ne face bine defapt. Ma simt bine. Am o stare de bine. E bine rau. Imi e somn de nu mai pot si continui sa zambesc si sa visez.
Anyhow imi pare rau ca nu poate fi toata lumea la fel ca noi. Dupa o mica pauza luata de Set, a aparut o gasca de indivizi care nu mai tacea din gura. Si am vrut sa ii bat. Nu am vrut sa ii bat pentru ca nu auzeam, ci pentru ca mi se parea o mare lipsa de respect fata de oamenii aceia inconjurati de lumina si cer senin. Sunt multi oameni ignoranti si lipsiti de bun simt, insa ar fi preferabil sa stea acasa sau sa mearga intr-o carciuma unde se urla. Ma si enervez acum, in puii mei!!! :D
Imi mai aduc aminte de cate-o melodie si iar zambesc tamp. Si Razvan..Razvan..sirena boy cum l-am numit noi e genial. Genial!!!! E un feeling ciudat in care se joaca cineva cu tot corpul. Vocea lui se simte. Se simte pe piele si in creier. E o voce ce patrunde atat de bine, incat nu imi inchipuiam ca am sa traiesc asemenea feeling-uri. Si acum cand ma gandesc mi se face pielea gainii si mi se impanzesc ochii in lacrimi.
Sorin Zamfir e magnific (asta ca sa nu zic genial..:)) ). L-am sustinut ca o fana isterica - isteric as in urlam ca o disperata cand se prezenta Set-ul. Sorin Zamfir e un omuletz plin de viata si pasiune. Cum ziceau si fetele, e in lumea lui. Si se simte atat de bine in lumea aceea in care intra atunci cand se joaca cu tobele incat e imposibil sa nu zambesti invidios ca tu nu poti si nu ai si nu stii.
Gabi e omul de la clape, pe care nu l-am vazut caci nu am puterea de a vedea prin stalpi. Oricum nici el nu e mai prejos. La un moment dat a luat-o pe aratura atat de rau incat si oamenii din formatie se uitau socati la el si noi radeam sa ne prapadim. Mortal mortal.
Si acum vine partea in care ar trebui sa vorbesc si de Emeric. Aseara vorbeam de ingeri. Asa ii vad eu pe oamenii astia care imi gadila sufletul : niste ingeri. Recunosc. Ideea cu ingerii nu e a mea. E luata din o carte ( Oana Pellea - Jurnalul :D ), dar se muleaza atat de bine pe povestea muzicii mele incat imi e imposibil sa nu preiau si sa nu copiez. Emeric Imre, Mishu Calian si Baniciu ( ei sunt preferatii mei in acest moment) au in jurul lor lumina. Si din lumina lor imi dau si mie cate putin. Imi dau lumina prin chitara. Si Doamne ce bine se mai pricep sa cante din chitara. Totusi in cazul de aseara a fost uimitor pentru ca eram atat de tare in the moment and in the vibe incat de fiecare data cand Emeric vorbea vorbe frumoase si calde ma bushea plansul. Da da. Pe langa voce si chitara, acest om vorbeste atat de frumos si are o voce atat de calda incat iti e imposibil sa nu te topesti de drag si de onoare ca exista ingeri si tu ii vezi si ii asculti.
Oricum a trecut ceva timp de cand am vazut atata lume topita in jurul meu. Oameni dragi si iubiti topiti de chitara si zambareti sau tristi. A fost un amalgam de sentimente acolo. Dar a fost bine. A fost atat de bine incat iubesc toamna asta si frunzele care cad.
Realizez ca sunt atat de simpla. Si fericirea e atat de aproape si noi o tot ignoram si noi tot uitam ce ne face bine defapt. Ma simt bine. Am o stare de bine. E bine rau. Imi e somn de nu mai pot si continui sa zambesc si sa visez.
Anyhow imi pare rau ca nu poate fi toata lumea la fel ca noi. Dupa o mica pauza luata de Set, a aparut o gasca de indivizi care nu mai tacea din gura. Si am vrut sa ii bat. Nu am vrut sa ii bat pentru ca nu auzeam, ci pentru ca mi se parea o mare lipsa de respect fata de oamenii aceia inconjurati de lumina si cer senin. Sunt multi oameni ignoranti si lipsiti de bun simt, insa ar fi preferabil sa stea acasa sau sa mearga intr-o carciuma unde se urla. Ma si enervez acum, in puii mei!!! :D
Imi mai aduc aminte de cate-o melodie si iar zambesc tamp. Si Razvan..Razvan..sirena boy cum l-am numit noi e genial. Genial!!!! E un feeling ciudat in care se joaca cineva cu tot corpul. Vocea lui se simte. Se simte pe piele si in creier. E o voce ce patrunde atat de bine, incat nu imi inchipuiam ca am sa traiesc asemenea feeling-uri. Si acum cand ma gandesc mi se face pielea gainii si mi se impanzesc ochii in lacrimi.
Sorin Zamfir e magnific (asta ca sa nu zic genial..:)) ). L-am sustinut ca o fana isterica - isteric as in urlam ca o disperata cand se prezenta Set-ul. Sorin Zamfir e un omuletz plin de viata si pasiune. Cum ziceau si fetele, e in lumea lui. Si se simte atat de bine in lumea aceea in care intra atunci cand se joaca cu tobele incat e imposibil sa nu zambesti invidios ca tu nu poti si nu ai si nu stii.
Gabi e omul de la clape, pe care nu l-am vazut caci nu am puterea de a vedea prin stalpi. Oricum nici el nu e mai prejos. La un moment dat a luat-o pe aratura atat de rau incat si oamenii din formatie se uitau socati la el si noi radeam sa ne prapadim. Mortal mortal.
Si acum vine partea in care ar trebui sa vorbesc si de Emeric. Aseara vorbeam de ingeri. Asa ii vad eu pe oamenii astia care imi gadila sufletul : niste ingeri. Recunosc. Ideea cu ingerii nu e a mea. E luata din o carte ( Oana Pellea - Jurnalul :D ), dar se muleaza atat de bine pe povestea muzicii mele incat imi e imposibil sa nu preiau si sa nu copiez. Emeric Imre, Mishu Calian si Baniciu ( ei sunt preferatii mei in acest moment) au in jurul lor lumina. Si din lumina lor imi dau si mie cate putin. Imi dau lumina prin chitara. Si Doamne ce bine se mai pricep sa cante din chitara. Totusi in cazul de aseara a fost uimitor pentru ca eram atat de tare in the moment and in the vibe incat de fiecare data cand Emeric vorbea vorbe frumoase si calde ma bushea plansul. Da da. Pe langa voce si chitara, acest om vorbeste atat de frumos si are o voce atat de calda incat iti e imposibil sa nu te topesti de drag si de onoare ca exista ingeri si tu ii vezi si ii asculti.
Oricum a trecut ceva timp de cand am vazut atata lume topita in jurul meu. Oameni dragi si iubiti topiti de chitara si zambareti sau tristi. A fost un amalgam de sentimente acolo. Dar a fost bine. A fost atat de bine incat iubesc toamna asta si frunzele care cad.
Mult prea mult..o alta cronica
Nu stiu cum si de ce m-am trezit atat de inteligenta si inspirata..am cautat si am gasit..concert cu Emeric Set..Am anuntat divele. Ne-am conversat in nenumarate mailuri si intr-un final am ajuns in locul cu pricina
Am avut onoare de a-l revedea pe Sorin Zamfir. De data aceasta intr-o noua formula, pe care recunosc nu o stiam, dar niciodata nu e prea tarziu. Si am plans. Am plans de dor de vama, de dor de nisip. Oare stie mare cat de mult o iubim noi pe ea? Oare stie marea ca pentru unii din noi e cea mai mare iubire? Oare stie ea ca plangem pe timp de toamna si iarna de dor de ea? M-am infiorat...mi s-a infiorat toata pielea si sufletul mi s-a transformat intr-un pui anemic batut de vant.
Maine sau poimaine sau cand am timp o sa imi fac o lista cu ingeri pamantesti.
Si intre ingerii mei primii pe lista au sa fie: Mishu Calian, Emeric Imre (sau Set..sau nici eu nu mai stiu cum) si Mircea Baniciu. Nu e o ordine neaparata dar o sa fie.
Am oasele moi, pielea somnoroasa si inima plange si mai vrea acorduri de chitara si amintiri curate.
Am avut onoare de a-l revedea pe Sorin Zamfir. De data aceasta intr-o noua formula, pe care recunosc nu o stiam, dar niciodata nu e prea tarziu. Si am plans. Am plans de dor de vama, de dor de nisip. Oare stie mare cat de mult o iubim noi pe ea? Oare stie marea ca pentru unii din noi e cea mai mare iubire? Oare stie ea ca plangem pe timp de toamna si iarna de dor de ea? M-am infiorat...mi s-a infiorat toata pielea si sufletul mi s-a transformat intr-un pui anemic batut de vant.
Maine sau poimaine sau cand am timp o sa imi fac o lista cu ingeri pamantesti.
Si intre ingerii mei primii pe lista au sa fie: Mishu Calian, Emeric Imre (sau Set..sau nici eu nu mai stiu cum) si Mircea Baniciu. Nu e o ordine neaparata dar o sa fie.
Am oasele moi, pielea somnoroasa si inima plange si mai vrea acorduri de chitara si amintiri curate.
16 noiembrie 2009
De ce ma inspaimanta frunzele?
Dupa cum bine am scris ieri seara am uneori suflet sburator si il am si furtuna: avem di toate. Ieri seara eram o antilopa sprintena, ultra drogata si indopata cu ciocolata de casa facuta de manutzele mamucii mele.
Dupa ce am zambit nespus de mult monitorului de la laptop, mi-am intins corpul de gazela obosita in patuc si am realizat ca nucul meu (nucul din fata geamului..nucul din spatele blocului a ramas fara frunze). Am fost nespus de atinsa de acest eveniment. M-am intristat chiar.
Ca sa nu ma indepartez de subiect ma voi repeta poetic si modest: am sufletul furtuna si cardul copac.
Da da. Cardul! Ala de il bagi in gaura X si el iti scuipa Y bani. Cardul meu e ca un copac. Cand a venit primavara au inmugurit copaceii si asa si cardul meu. Scuipa din ce in ce mai multi bani si tare ma bucuram de primavara asta. Ca sa nu mai zic ca prin aprilie cand tot parcul Herastrau era verde..verde aprins..asa si cardul meu. Faceau banii chef pe cardul meu. Erau multi si se tot imbatau si se distrau. Erau multi!!!!Muulltttiii...Si uite asa..trecu si primavara si o venit si vara si o trecut si vara si hopa hopa m-am trezit cu picioarele in toamna. Si cardul meu s-a trezit si el in toamna. Grea toamna. Si uite-asa frunzele cad una cate una si uite asa si cardul meu ramane fara lei. Cum cad frunzele din copacei asa cazut-au banii de pe cardul meu.
M-am trezit azi cu un suflet trist de toamna si cu drag de frunze aurii si asta nu datorita parcului sau a nucului ci datorita cardului.
Ma plimb agale inspre servici si admir si imi curge din gura la vederea frunzelor cazute. Si nu. Nu vad frunze. Vad: rochitze, margele, pantaloni, weekenduri in vama, votca cu santal, sandale, votca cu santal, bani imprumutati si neprimiti inca, cascaval pane cu cartofi prajiti, inghetata, votca cu santal, inghetata, taxiuri, rochitze, bluzitze, tigari, tigari, mai multe tigari decat votca cu santal. A venit toamna in cardul meu. Cardul meu e trist. Ar scuipa si el dar nu mai are ce. S-ar scutura si el impotriva vantului, dar bag seama ca am avut grija sa ii tai si crengile, cu atata cruzime l-am torturat.
E toamna in cardul meu si eu la loto nu castig (nici nu joc, dar nu prea are rost) si nici nu ma suna nimeni sa imi zica ca am rude bogate si nici nu vreau sa ma prostituez.:))) :)))..Nu am o solutie. Stiu doar ca daca o mai duc asa ma voi imbraca in frunze (de nuc), voi fuma tigari din frunze, imi voi face o masina din frunze si voi dormi in parc invelita in..in...in..ia ghici in ce...in frruuunnzzee..
Astept cu infrigurare si nerabdare primavara. Inflori-mi-ar cardul si scuipa-m-ar bancomatele cu flori de primavara.:))
Acestea fiind spuse voi smulge butoanele de la tastatura in curand.
Dupa ce am zambit nespus de mult monitorului de la laptop, mi-am intins corpul de gazela obosita in patuc si am realizat ca nucul meu (nucul din fata geamului..nucul din spatele blocului a ramas fara frunze). Am fost nespus de atinsa de acest eveniment. M-am intristat chiar.
Ca sa nu ma indepartez de subiect ma voi repeta poetic si modest: am sufletul furtuna si cardul copac.
Da da. Cardul! Ala de il bagi in gaura X si el iti scuipa Y bani. Cardul meu e ca un copac. Cand a venit primavara au inmugurit copaceii si asa si cardul meu. Scuipa din ce in ce mai multi bani si tare ma bucuram de primavara asta. Ca sa nu mai zic ca prin aprilie cand tot parcul Herastrau era verde..verde aprins..asa si cardul meu. Faceau banii chef pe cardul meu. Erau multi si se tot imbatau si se distrau. Erau multi!!!!Muulltttiii...Si uite asa..trecu si primavara si o venit si vara si o trecut si vara si hopa hopa m-am trezit cu picioarele in toamna. Si cardul meu s-a trezit si el in toamna. Grea toamna. Si uite-asa frunzele cad una cate una si uite asa si cardul meu ramane fara lei. Cum cad frunzele din copacei asa cazut-au banii de pe cardul meu.
M-am trezit azi cu un suflet trist de toamna si cu drag de frunze aurii si asta nu datorita parcului sau a nucului ci datorita cardului.
Ma plimb agale inspre servici si admir si imi curge din gura la vederea frunzelor cazute. Si nu. Nu vad frunze. Vad: rochitze, margele, pantaloni, weekenduri in vama, votca cu santal, sandale, votca cu santal, bani imprumutati si neprimiti inca, cascaval pane cu cartofi prajiti, inghetata, votca cu santal, inghetata, taxiuri, rochitze, bluzitze, tigari, tigari, mai multe tigari decat votca cu santal. A venit toamna in cardul meu. Cardul meu e trist. Ar scuipa si el dar nu mai are ce. S-ar scutura si el impotriva vantului, dar bag seama ca am avut grija sa ii tai si crengile, cu atata cruzime l-am torturat.
E toamna in cardul meu si eu la loto nu castig (nici nu joc, dar nu prea are rost) si nici nu ma suna nimeni sa imi zica ca am rude bogate si nici nu vreau sa ma prostituez.:))) :)))..Nu am o solutie. Stiu doar ca daca o mai duc asa ma voi imbraca in frunze (de nuc), voi fuma tigari din frunze, imi voi face o masina din frunze si voi dormi in parc invelita in..in...in..ia ghici in ce...in frruuunnzzee..
Astept cu infrigurare si nerabdare primavara. Inflori-mi-ar cardul si scuipa-m-ar bancomatele cu flori de primavara.:))
Acestea fiind spuse voi smulge butoanele de la tastatura in curand.
Si totusi..
"Afara roiesc intunerici
Aici suntem noi luminosi
Se cearta intre ele biserici
Facandu-si acelasi repros"
Copil fiind nu mi-am iubit parintii si nu i-am ascultat in sfaturi. I-am ignorat si tot din simtirile lor am invatat sa nu cred in: povesti, carti, filme, poezie, detalii, fericire si iubire.
Am fugit de printi si de happy-end-uri. Am fugit mancand pamantul. M-am invatat sa ma iubesc pe mine si pe nimeni altcineva. Si asa am crescut. Si am inceput sa citesc carti, sa citesc detalii. Am inceput sa caut fericire si happy-end, am inceput sa citesc si sa caut iubire.
Am sufletul furtuna. Nu stiu cum sunt furtunile pe mare, dar mi le imaginez ca pe sufletul meu. Furtuna trebuie sa fie anuntata de o ploaie calda si un vant lin. Furtuna vine cand ploaia devine rece si vantul nemilos. E furtuna atunci cand se pierde echilibrul marii si valurile se enerveaza si se lupta intre ele. Furtuna e atunci cand cerul e negru si nervos. Furtuna ciobeste si imprastie tot in cale. Furtuna lasa urme si se opreste brusc si apare un soare si valurile se impaca. Cand imi simt sufletul furtuna ma sparg in valurile mintii mele, ma preschimb intr-un puzzle cu 10000 de piese si plang vazand ca vantul imi fura piese din obiectul meu de arta. Furtuna in sufletul meu imi fura piese din puzzle si ma lasa ciobita si infranta.
Acum cand am crescut, furtuna nu mai e cum era cand eram mica. Cand eram mica, trecea furtuna si eu ramaneam ca un vas plans ce sta sa se scufunde. Acum furtuna e dulce. E atat de dulce incat o vreau si o strig. Acum imi place furtuna pentru ca in zambetul tau, in pielea ta si in mainile tale gasesc piesele din puzzle.
Daca vineri statea sufletul sa imi rupa pieptul, acum imi zboara. E ceva in situatia asta care imi depaseste mintea saraca in cuvinte. Nu esti un colac de salvare pentru sufletul meu. Te vad si te simt ca pe soarele ce apare dupa furtuna.
Pielea ta imi incalzeste pielea infrigurata si lovita de vant, buzele tale imi potolesc setea si imbratisarile tale ma duc la mal. Vocea ta e nisipul meu care imi gadila pielea zgariata. In mainile tale imi odihnesc mintea si in mainile tale imi las visele.
Nu gasesc cuvinte. Imi pare rau. Nu pot gasi cuvinte noi ca sa pot sa spun mai frumos ca imi simt sufletul intreg. Imi simt buzele zvacnind si pielea vie. Ma simt vie si plutind intr-o mare limpede.
"Si totusi exista iubire
Si totusi exista blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si ma tem." (Tatiana Stepa - Si totusi exista iubire. Versuri: Adrian Paunescu)
p.s: Si ca sa nu uit: zambesc si iubesc oamenii si tristetea lor si fericirea lor.
Aici suntem noi luminosi
Se cearta intre ele biserici
Facandu-si acelasi repros"
Copil fiind nu mi-am iubit parintii si nu i-am ascultat in sfaturi. I-am ignorat si tot din simtirile lor am invatat sa nu cred in: povesti, carti, filme, poezie, detalii, fericire si iubire.
Am fugit de printi si de happy-end-uri. Am fugit mancand pamantul. M-am invatat sa ma iubesc pe mine si pe nimeni altcineva. Si asa am crescut. Si am inceput sa citesc carti, sa citesc detalii. Am inceput sa caut fericire si happy-end, am inceput sa citesc si sa caut iubire.
Am sufletul furtuna. Nu stiu cum sunt furtunile pe mare, dar mi le imaginez ca pe sufletul meu. Furtuna trebuie sa fie anuntata de o ploaie calda si un vant lin. Furtuna vine cand ploaia devine rece si vantul nemilos. E furtuna atunci cand se pierde echilibrul marii si valurile se enerveaza si se lupta intre ele. Furtuna e atunci cand cerul e negru si nervos. Furtuna ciobeste si imprastie tot in cale. Furtuna lasa urme si se opreste brusc si apare un soare si valurile se impaca. Cand imi simt sufletul furtuna ma sparg in valurile mintii mele, ma preschimb intr-un puzzle cu 10000 de piese si plang vazand ca vantul imi fura piese din obiectul meu de arta. Furtuna in sufletul meu imi fura piese din puzzle si ma lasa ciobita si infranta.
Acum cand am crescut, furtuna nu mai e cum era cand eram mica. Cand eram mica, trecea furtuna si eu ramaneam ca un vas plans ce sta sa se scufunde. Acum furtuna e dulce. E atat de dulce incat o vreau si o strig. Acum imi place furtuna pentru ca in zambetul tau, in pielea ta si in mainile tale gasesc piesele din puzzle.
Daca vineri statea sufletul sa imi rupa pieptul, acum imi zboara. E ceva in situatia asta care imi depaseste mintea saraca in cuvinte. Nu esti un colac de salvare pentru sufletul meu. Te vad si te simt ca pe soarele ce apare dupa furtuna.
Pielea ta imi incalzeste pielea infrigurata si lovita de vant, buzele tale imi potolesc setea si imbratisarile tale ma duc la mal. Vocea ta e nisipul meu care imi gadila pielea zgariata. In mainile tale imi odihnesc mintea si in mainile tale imi las visele.
Nu gasesc cuvinte. Imi pare rau. Nu pot gasi cuvinte noi ca sa pot sa spun mai frumos ca imi simt sufletul intreg. Imi simt buzele zvacnind si pielea vie. Ma simt vie si plutind intr-o mare limpede.
"Si totusi exista iubire
Si totusi exista blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si ma tem." (Tatiana Stepa - Si totusi exista iubire. Versuri: Adrian Paunescu)
p.s: Si ca sa nu uit: zambesc si iubesc oamenii si tristetea lor si fericirea lor.
13 noiembrie 2009
Dirty Dancing
Dansez..am dansat de multe ori si cu multi oameni. Cel mai mult mi-a placut sa dansez cu picioarele in nisip si dansez fara sa gandesc. Dansez zambind si uneori am dansat si plangand. Si imi place sa dansez.
Acum dansez pe un fir de ata. Un fir de ata subtire, fragil, fir de ata care se poate rupe oricand si eu continui sa dansez inconstienta. Si ploua. Imi place ca ploua in timp ce continui sa dansez, dar imi dau seama ca ploaia asta imi distruge firul si poate se rupe mai repede. In stanga am un rasarit de soare, in dreapta un apus. La un capat al firului stai tu. Si inainte sa dansez mi-ai promis ca ma vei prinde daca imi pierd echilibrul si cad. Si cum ma poti prinde cand sub mine e marea?? E o mare adanca si infuriata. Nu e limpede si nici albastra cum imi place mie. Ma opresc pentru o secunda din dans si privesc in jos si ametesc. Valurile albe si zgomotoase imi strica muzica si ma uit la ele si ma cheama, ma cheama. Ma simt un capitan de vas si valurile niste nimfe vrajite care ma striga si ma vor. Te aud cum imi spui sa continui si incep iarasi sa dansez nebuna si calda. Dansez pe un fir de ata si ma ploua. La celalalt capat oricat as incerca sa ma uit nu reusesc sa deslusesc nimic. E un negru infinit, e o pustietate de care imi e frica, e un gol in care nu vad nici valuri, nici soare si daca ar fi noaptea as vedea macar stelele sau luna. Dar nu e nimic..e negru. Ma atrage pustiul asta si ma indrept spre el, insa iti aud vocea si ma intorc inspre tine, iti zambesc si imi continui lin dansul pe firul de ata. Privesc spre rasaritul de soare si e chiar ciudat ca ploau si soarele rasare asa frumos. E dansul meu defapt si poate sa fie oricum: si soare si ploaie si daca vreau eu poate sa si ninga.
Dansez pe firul meu de ata si dansez. Imi e frica. Imi e frica ca o sa cad si ma voi topi in valuri. Imi e frica ca voi fi nevoita sa fug in capatul pustiu. Imi e frica ca nu ma vei putea prinde. Si cum poti tu sa ma prinzi cand ma sufoc si raman blocata pe firul meu de ata si uneori nici nu imi aud muzica.
Dansez pe firul meu de ata si se opreste ploaia. Se opreste ploaia si soarele se ascunde si norii imi zic ca se apropie furtuna. Ma opresc din dans si simt deja ca nu mai am putere sa ma lupt cu vantul. Nu mai pot sa il simt cum imi plezneste buzele si pielea. Te caut si fug inspre tine. Ai disparut. E pustiu in ambele capete. E negru noros si nu mai fug.
Dansez pe firul meu de ata. Am obosit. Si cad in valurile mele albe si zgomotoase.
Acum dansez pe un fir de ata. Un fir de ata subtire, fragil, fir de ata care se poate rupe oricand si eu continui sa dansez inconstienta. Si ploua. Imi place ca ploua in timp ce continui sa dansez, dar imi dau seama ca ploaia asta imi distruge firul si poate se rupe mai repede. In stanga am un rasarit de soare, in dreapta un apus. La un capat al firului stai tu. Si inainte sa dansez mi-ai promis ca ma vei prinde daca imi pierd echilibrul si cad. Si cum ma poti prinde cand sub mine e marea?? E o mare adanca si infuriata. Nu e limpede si nici albastra cum imi place mie. Ma opresc pentru o secunda din dans si privesc in jos si ametesc. Valurile albe si zgomotoase imi strica muzica si ma uit la ele si ma cheama, ma cheama. Ma simt un capitan de vas si valurile niste nimfe vrajite care ma striga si ma vor. Te aud cum imi spui sa continui si incep iarasi sa dansez nebuna si calda. Dansez pe un fir de ata si ma ploua. La celalalt capat oricat as incerca sa ma uit nu reusesc sa deslusesc nimic. E un negru infinit, e o pustietate de care imi e frica, e un gol in care nu vad nici valuri, nici soare si daca ar fi noaptea as vedea macar stelele sau luna. Dar nu e nimic..e negru. Ma atrage pustiul asta si ma indrept spre el, insa iti aud vocea si ma intorc inspre tine, iti zambesc si imi continui lin dansul pe firul de ata. Privesc spre rasaritul de soare si e chiar ciudat ca ploau si soarele rasare asa frumos. E dansul meu defapt si poate sa fie oricum: si soare si ploaie si daca vreau eu poate sa si ninga.
Dansez pe firul meu de ata si dansez. Imi e frica. Imi e frica ca o sa cad si ma voi topi in valuri. Imi e frica ca voi fi nevoita sa fug in capatul pustiu. Imi e frica ca nu ma vei putea prinde. Si cum poti tu sa ma prinzi cand ma sufoc si raman blocata pe firul meu de ata si uneori nici nu imi aud muzica.
Dansez pe firul meu de ata si se opreste ploaia. Se opreste ploaia si soarele se ascunde si norii imi zic ca se apropie furtuna. Ma opresc din dans si simt deja ca nu mai am putere sa ma lupt cu vantul. Nu mai pot sa il simt cum imi plezneste buzele si pielea. Te caut si fug inspre tine. Ai disparut. E pustiu in ambele capete. E negru noros si nu mai fug.
Dansez pe firul meu de ata. Am obosit. Si cad in valurile mele albe si zgomotoase.
12 noiembrie 2009
Cronica unei seri
Reactii din cele mai diverse au fost provocate cand am aflat ca Mishu Calian Band vine si ne canta. Am emailat repede repede tzoapele mele si am zis am spus ca mergem sa il vedem si sa urlam un pic si sa il sustinem pe Mishu ca niste fane adevarate.
Seara o inceput destul de prost ca ne-am pierdut prin Bucuresti, eu fiind un GPS tare prost.:) Ideea e ca pierdusem conexiunea cu satelitii si nu mai stiam sa ii zic lui Andre pe unde sa mergem. Intr-un final am ajuns si in Orasul de Fier ( meaning Iron City). Ma simteam un pic ciudat pentru ca nu mai fusesem niciodata si pentru ca am simtit in permanenta ca ma sufoc pentru ca nu aveam loc nici eu de mine, ca sa nu mai vorbesc ca restul nici atat nu aveau loc de noi. Si a inceput cautarea: "Mishu, Mishu..Tu yohanna unde ii Mishu?". Am concluzionat inteligent ca nu mai vine si o fost o tzeapa. Am avut putintica rabdare si Mishu si baietii au aparut intr-un final.
Mi-am dat seama ca defapt Mishu e o vedeta. Nu stiu cat de vedeta e pentru restul oamenilor, insa pentru mine e o mare vedeta. Si cum sa nu fie vedeta cand ma transpune intr-un alt univers, cand raman fixata cu ochii pe chitara si sufletul sta sa iasa din mine si sa isi ia zborul.
Oricum, baietii au cantat minunat! Au avut ei ceva probleme cu sound-ul dar intr-un final a iesit Ok. Am avut onoarea sa auzim si o forma viitoare a piesei Scrum si suna absolut mirific.
Acum ar trebui sa mai zic si de Tudor si Esarfa Boy (pe care nu mai stiu cum il cheama, Richie parca) si Sorin Zamfir. Tot ce pot sa zic e ca erau inghesuiti. Am avut non stop impresia ca Tudor ii va da lui Richie un grif fix in freza. Sorin parea el si destul de inghesuit pe scaunel. Anyhow sunt minunati si sunt ardeleni. Ha Ha Ha!!!:D:D
Si incercand sa trag o concluzie ma uit in tastatura si nu mi se pare suficient de bogata sau mai bine spus creierul meu nu e destul de cult ca sa poata sa exprime cum se aude chitara si mai ales cum se simte ea. Si ca dupa orice cantare am ajuns acasa si m-am holbat timp de vreo 30 de minute la un punct fix. Incerc sa imi dau seama de ce se crede ca iubirea(ca si stare, nu si ca izvor de inspiratie) da cele mai frumoase forme si trairi sufletului, pe cand un grif de chitara si un cantaret talentat ma duc in trairi intense pe care nu le stiu si nici nu stiu de unde vin.
Nu mai stiu ce sa zic, doar ca Mishu si baietii sunt niste oameni teribil, teribil de talentati si muzica lor e muzica de condamnat pentru unii, muzica de ascultat pentru altii si pentru noi(mai multi decat toti ceilalti,sper) e muzica de suflet si zambet. E muzica perfect cuplata cu viteza sangelui nostru.
Seara o inceput destul de prost ca ne-am pierdut prin Bucuresti, eu fiind un GPS tare prost.:) Ideea e ca pierdusem conexiunea cu satelitii si nu mai stiam sa ii zic lui Andre pe unde sa mergem. Intr-un final am ajuns si in Orasul de Fier ( meaning Iron City). Ma simteam un pic ciudat pentru ca nu mai fusesem niciodata si pentru ca am simtit in permanenta ca ma sufoc pentru ca nu aveam loc nici eu de mine, ca sa nu mai vorbesc ca restul nici atat nu aveau loc de noi. Si a inceput cautarea: "Mishu, Mishu..Tu yohanna unde ii Mishu?". Am concluzionat inteligent ca nu mai vine si o fost o tzeapa. Am avut putintica rabdare si Mishu si baietii au aparut intr-un final.
Mi-am dat seama ca defapt Mishu e o vedeta. Nu stiu cat de vedeta e pentru restul oamenilor, insa pentru mine e o mare vedeta. Si cum sa nu fie vedeta cand ma transpune intr-un alt univers, cand raman fixata cu ochii pe chitara si sufletul sta sa iasa din mine si sa isi ia zborul.
Oricum, baietii au cantat minunat! Au avut ei ceva probleme cu sound-ul dar intr-un final a iesit Ok. Am avut onoarea sa auzim si o forma viitoare a piesei Scrum si suna absolut mirific.
Acum ar trebui sa mai zic si de Tudor si Esarfa Boy (pe care nu mai stiu cum il cheama, Richie parca) si Sorin Zamfir. Tot ce pot sa zic e ca erau inghesuiti. Am avut non stop impresia ca Tudor ii va da lui Richie un grif fix in freza. Sorin parea el si destul de inghesuit pe scaunel. Anyhow sunt minunati si sunt ardeleni. Ha Ha Ha!!!:D:D
Si incercand sa trag o concluzie ma uit in tastatura si nu mi se pare suficient de bogata sau mai bine spus creierul meu nu e destul de cult ca sa poata sa exprime cum se aude chitara si mai ales cum se simte ea. Si ca dupa orice cantare am ajuns acasa si m-am holbat timp de vreo 30 de minute la un punct fix. Incerc sa imi dau seama de ce se crede ca iubirea(ca si stare, nu si ca izvor de inspiratie) da cele mai frumoase forme si trairi sufletului, pe cand un grif de chitara si un cantaret talentat ma duc in trairi intense pe care nu le stiu si nici nu stiu de unde vin.
Nu mai stiu ce sa zic, doar ca Mishu si baietii sunt niste oameni teribil, teribil de talentati si muzica lor e muzica de condamnat pentru unii, muzica de ascultat pentru altii si pentru noi(mai multi decat toti ceilalti,sper) e muzica de suflet si zambet. E muzica perfect cuplata cu viteza sangelui nostru.
10 noiembrie 2009
Lovita de o carte
Sa vie vremuri bune!
Traim vremuri grele!
Nimeni nu are bani=criza dosului meu
Ma spal pe maini foarte des cu sapun antiseptic = gripa porcinus. ( totul a pornit in sfanta dimineata de vineri cand: wrrrrrraaaaa s-a inchis etajul 6: gripa gripa gripa gripa gripa gripa gripa!! Sa ne spalam pe maini pe maini pe maini!!!)
Citesc o carte extraordinara: Oana Pellea -Jurnalul. Este minunata si face bine. Chiar face bine. Ma simt mai vie si mai luminata. Mi se pare si o citesc ca pe un om copil, vesnic copil, vesnic in cautare de o stare de bine.
Acum s-a stricat scanner-ul si I have nothing to do caci am facut ieri si privesc pe geam.
Privesc copacii si lacul si parca e poveste. Si chiar asa cum scrie si in carte e mai multa viata privind pe geam decat analizand propria mea viata. E viata in frunze aramii, in vant tomnatic, in cer trist de toamna. Afara natura urla a viata si noi...si noi??
Astazi imi simt pielea vie si imaginatia ma poarta din nou in locuri niciodata vazute si niciodata simtite.
Si totusi momentul care ma cheama in permanenta, care ma vrajeste si ma framanta e rasaritul din Vama. Rasarit in care nu am vazut soarele nascand din mare. L-am vazut doar atunci cand mangaia deja marea, cand marea isi deschidea bratele calde asteptandu-l. Si daca ma concentrez mai bine simt nisipul intre degete, imi simt sufletul in mare si in soare, simt vantul de dimineata care imi usca lacrimile de pe obraz. Si era la fel cum scrie in carte. Uratul e mai usor de suportat decat frumosul. Atunci era un frumos adevarat, un frumos 6D. Si nu, nu pot uita marea frumoasa si soarele nesatul, nu pot uita lacrimile calde si gandurile si visele mele care erau la tine.
E frumoasa viata cu tot cu toamna si tristeturi. E si mai frumoasa cand zambim din suflet si mai frumoasa pentru ca sunt eu si esti si tu.
Si de vineri seara, zambesc intr-una si chiar nu pot uita cuvinte frumoase ce mi-au fost spuse mie, doar mie. Citez: "Dar tot tu ramai my rock and roll Queen". Si tot zambesc si imi intiparesc in piele si in simtiri cuvintele astea. I am a Queen. :))
Traim vremuri grele!
Nimeni nu are bani=criza dosului meu
Ma spal pe maini foarte des cu sapun antiseptic = gripa porcinus. ( totul a pornit in sfanta dimineata de vineri cand: wrrrrrraaaaa s-a inchis etajul 6: gripa gripa gripa gripa gripa gripa gripa!! Sa ne spalam pe maini pe maini pe maini!!!)
Citesc o carte extraordinara: Oana Pellea -Jurnalul. Este minunata si face bine. Chiar face bine. Ma simt mai vie si mai luminata. Mi se pare si o citesc ca pe un om copil, vesnic copil, vesnic in cautare de o stare de bine.
Acum s-a stricat scanner-ul si I have nothing to do caci am facut ieri si privesc pe geam.
Privesc copacii si lacul si parca e poveste. Si chiar asa cum scrie si in carte e mai multa viata privind pe geam decat analizand propria mea viata. E viata in frunze aramii, in vant tomnatic, in cer trist de toamna. Afara natura urla a viata si noi...si noi??
Astazi imi simt pielea vie si imaginatia ma poarta din nou in locuri niciodata vazute si niciodata simtite.
Si totusi momentul care ma cheama in permanenta, care ma vrajeste si ma framanta e rasaritul din Vama. Rasarit in care nu am vazut soarele nascand din mare. L-am vazut doar atunci cand mangaia deja marea, cand marea isi deschidea bratele calde asteptandu-l. Si daca ma concentrez mai bine simt nisipul intre degete, imi simt sufletul in mare si in soare, simt vantul de dimineata care imi usca lacrimile de pe obraz. Si era la fel cum scrie in carte. Uratul e mai usor de suportat decat frumosul. Atunci era un frumos adevarat, un frumos 6D. Si nu, nu pot uita marea frumoasa si soarele nesatul, nu pot uita lacrimile calde si gandurile si visele mele care erau la tine.
E frumoasa viata cu tot cu toamna si tristeturi. E si mai frumoasa cand zambim din suflet si mai frumoasa pentru ca sunt eu si esti si tu.
Si de vineri seara, zambesc intr-una si chiar nu pot uita cuvinte frumoase ce mi-au fost spuse mie, doar mie. Citez: "Dar tot tu ramai my rock and roll Queen". Si tot zambesc si imi intiparesc in piele si in simtiri cuvintele astea. I am a Queen. :))
8 noiembrie 2009
Breathe
Ma simt ca si vremea de afara. Dimineata e senin si totusi soarele e undeva departe si cerul e un pic noros si in spatele norilor se ascunde un albastru dur si rece si gol. La pranza totul incepe sa devina obscur, devine si mai innorat, pentru ca mai apoi sa se intunece repede si totul sa devina intuneric si pustiu si vant si rece si frunze moarte.
Ma sufoc. Asa ma simt. Simt ca ma sufoc. Ma sufoc cu mine si cu persoanele din jurul meu. Ma sufoca gandurile mele si perna pe care mi le asez in fiecare seara. Ma sufoca monitorul si tastatura. Ma sufoc.
Vad multe maine intinse care incearca sa ma salveze. Vad oameni dragi care nu reusesc sa ma inteleaga. Si cum ar putea sa inteleaga cand eu ma sufoc? Vad multi oameni cunoscuti si foarte cunoscuti si parca nu mai cunosc pe nimeni. Si parca in loc sa ies din cazatura si sa incep sa urc parca incep sa cad din ce in ce mai tare. Ma sufoc si cad cu o viteza ametitoare pana cand nu mai stiu daca sunt eu, pana cand nu mai stiu cum sunt eu si cum am fost si cum sunt si cum trebuie sa fiu.
Si atunci cand nu ma recunosc imi vine sa fug. Imi vine sa fug de mine cand sunt rece si distanta cand defapt vreau sa fiu calda si iubareata, imi vine sa fug de mine atunci cand tac si defapt milioane de ganduri alearga prin mine.
Ma sufoc. Si simt ca nu mai sunt eu si imi e frica ca poate totusi asa sunt eu. Pe bune. As fugi. As fugi intr-un loc in care sa pot fiu eu. As fugi intr-un loc in care sa nu imi fie frica sa fiu libera si ametita si ametitoare. As fugi undeva departe unde sa nu ma sufoc, unde sa am alta perna si un alt zambet.
As dori sa renasc si sa o iau de la capat cu mintea pe care o am acum. Nu. Nu simt ca am 100 de ani si nu mai pot schimba nimic. As impune noi limite gandirii mele. As face totul mai calculat. As renaste si as ramane zambitoare forever.
Daca rutina s-ar transforma in ceva palpabil as lua un cutit si as face-o bucatele. Bucatele mici. Nu as lasa-o sa intre asa in viata mea si sa imi opreasca muzica sufletului. E rutina peste tot. Rutina in vorbele mele, in vorbele celorlalti, rutina in ceea ce fac in fiecare zi, rutina vremii, rutina in mass media, rutina, rutina, rutina, rutina, rutina in zambet, rutina in glume, rutina in mancare. It's fucking everywhere.
Si ma sufoc si in urmatoarea ora si zi si saptamana si luna imi voi tatua in creier si in sange cuvinte frumoase.
"Every day I,
have to find the courage
to walk down
into the street,
with arms out
gotta’ love you can’t defeat
neither down or out
there's nothing you have that I need,
I can breath
Breathe now" ( U2 - Breathe )
Ma sufoc. Asa ma simt. Simt ca ma sufoc. Ma sufoc cu mine si cu persoanele din jurul meu. Ma sufoca gandurile mele si perna pe care mi le asez in fiecare seara. Ma sufoca monitorul si tastatura. Ma sufoc.
Vad multe maine intinse care incearca sa ma salveze. Vad oameni dragi care nu reusesc sa ma inteleaga. Si cum ar putea sa inteleaga cand eu ma sufoc? Vad multi oameni cunoscuti si foarte cunoscuti si parca nu mai cunosc pe nimeni. Si parca in loc sa ies din cazatura si sa incep sa urc parca incep sa cad din ce in ce mai tare. Ma sufoc si cad cu o viteza ametitoare pana cand nu mai stiu daca sunt eu, pana cand nu mai stiu cum sunt eu si cum am fost si cum sunt si cum trebuie sa fiu.
Si atunci cand nu ma recunosc imi vine sa fug. Imi vine sa fug de mine cand sunt rece si distanta cand defapt vreau sa fiu calda si iubareata, imi vine sa fug de mine atunci cand tac si defapt milioane de ganduri alearga prin mine.
Ma sufoc. Si simt ca nu mai sunt eu si imi e frica ca poate totusi asa sunt eu. Pe bune. As fugi. As fugi intr-un loc in care sa pot fiu eu. As fugi intr-un loc in care sa nu imi fie frica sa fiu libera si ametita si ametitoare. As fugi undeva departe unde sa nu ma sufoc, unde sa am alta perna si un alt zambet.
As dori sa renasc si sa o iau de la capat cu mintea pe care o am acum. Nu. Nu simt ca am 100 de ani si nu mai pot schimba nimic. As impune noi limite gandirii mele. As face totul mai calculat. As renaste si as ramane zambitoare forever.
Daca rutina s-ar transforma in ceva palpabil as lua un cutit si as face-o bucatele. Bucatele mici. Nu as lasa-o sa intre asa in viata mea si sa imi opreasca muzica sufletului. E rutina peste tot. Rutina in vorbele mele, in vorbele celorlalti, rutina in ceea ce fac in fiecare zi, rutina vremii, rutina in mass media, rutina, rutina, rutina, rutina, rutina in zambet, rutina in glume, rutina in mancare. It's fucking everywhere.
Si ma sufoc si in urmatoarea ora si zi si saptamana si luna imi voi tatua in creier si in sange cuvinte frumoase.
"Every day I,
have to find the courage
to walk down
into the street,
with arms out
gotta’ love you can’t defeat
neither down or out
there's nothing you have that I need,
I can breath
Breathe now" ( U2 - Breathe )
6 noiembrie 2009
Ani de liceu
"Cu emotii la romana
Scumpii ani de liceu
Cand la mate dai de greu"
E soare si frumos afara..e superb afara..
Acum 5 ani pe vremea asta eram in pauza mare..la colt..dupa ce ne cumparasem o punga de pufuleti cu banii lui nicu si fumam kent lung, cumparat la bucata ca asa dadeau aia la atlas. Wzl isi cumpara coarne ca ea nu fuma.
Era probabil un soare ca si acum si tot andre tremura ca un sticks cu gecutzele ei pana la buric: "vvaaaii..ce frig e..". reactia lui nicu era: "pai tu wizal cum plm sa nu iti fie frig. Uite ce-ai pe tine".
Urmau orele interminabile de mate sau fizica sau biologie sau franceza...
Imaginea mea era asa..Vasi cu un sictir absolut in prima banca urland every day..all day long un: "Niicccuu, tttaaaaaccciiiii!!!!!"..langa el cosmin cu o fata fericita si zambitoare. In spatele lor Ioana si Nicu. Ioana sictirita cu marul facut varza de mincu si teribil de calma la toate chinuielile aplicate de Nicu..se mai auzea din cand in cand : "Nicu termina!!"..da "haai tu yyoohhaannaa"..Tot pe Nicu il vedeam in timpul orelor cum se intorcea catre iubi bubi si ii trimitea bezele..eu ii stricam cat puteam de des raza vizuala si ii aruncam priviri elefantzesti..el imi arata degetul in semn de pace..In fata mea Sebila..tot timpul impacientat cu capul plin de porcarii si injuraturi..(nu le zicea, dar stiam eu ca injura). In clasa a 9a sebi avea o freza de michael si ma prapadeam de ras din cauza vartejului care nu ii permitea sa isi domoleasca shuva de par tot timpul sculata. Langa mine : "cccoollleeeeee"..care poftea enorm la sandwichurile mele pe care le imparteam frateste..(mai mult obligata decat de voie buna), care imi arata la bio la lucrari si eu lui la mate..nu uit veci pururi sunetul: "coolllleeeeee"..In dreapta andre si cata..Cata vesnic zambitoare si constiincioasa, mai ales la orele de franceza cand era unicul elev din clasa si ne facea semne disperate sa tacem. Andre la fel de sictirita dar tot timpul dispusa sa rada de cata..sau de cine radea restul lumii..Daca ma gandesc mai bine pe Andre o tin minte plangand in ultima zi de liceu..plangand..ca din gura de sarpe..Vlad in fata lui Sebi cu pantaloni scurti si sacou de Radu Negru ca asa era moda..Razand cu si de colegul lui de banca..de profa de fizica..injurand in ora de biologie si de franceza..facand focul in spatele clasei cu fularul lui Boe in cap.
Imi aduc aminte de noi copii..plecand acasa cu ghiozdane rapciugoase si plina de orice numai de carti nu...de tigara inainte de plecat acasa..si de drumul pana acasa cand ne prapadeam de ras..ne impingeam in tufe si umblam cu talangi la gat.
Imi amintesc de proful de mate pe care il adoram.."foaie verde prastie pe campie paste o cizma". Cel mai tare era (in clasa a 12-a) vineri dimineata si luni dimineata cand stateam in timpul orelor de info in a&g si lunea ma intalneam cu nicu si sebi care stateau paznici si racolau lume la cafea.
Am atatea imagini in cap incat pot sa stau pana maine sa scriu si tot nu as termina.
Mi-as dori o viata de liceu continua..mi-as dori cafele la fete..si inceput de tutun..tigari fumate din isterie si tinerete bizara..
Mi-as dori conflicte amoroase de tipul celor de atunci..mi-as dori ca singura agitatie dintr-o zi de vineri sa fie controlul facut de director in clasa..si minciuni inventate ca sa scape lumea de puncte scazute la purtare. Mi-as dori un chiul si o seara de vineri seara in d&c..baietii sa joace biliard si noi sa radem de ei..As mai vrea un prof de geografie ultra aerian..o profa de fizica care vb singura..un prof de sport care sa imi zica ca alerg ca o driganitza..o saritura a gardului dupa un chiul reusit..
O excursie la cabanutze cand nu aveam si nu vroiam conditii mai multe...
Mi-as dori o viata vesnic zambareata si fericita si cu griji din cele mai bizare..cu griji trecatoare care nu lasa nicio urma ci aduc si mai multe rasete isterice..
Mi-as dori sa mai fim copii in a 10 a, in a 11a, in a 12a..vreau viata si fericirea si problemele de atunci..
Scumpii ani de liceu
Cand la mate dai de greu"
E soare si frumos afara..e superb afara..
Acum 5 ani pe vremea asta eram in pauza mare..la colt..dupa ce ne cumparasem o punga de pufuleti cu banii lui nicu si fumam kent lung, cumparat la bucata ca asa dadeau aia la atlas. Wzl isi cumpara coarne ca ea nu fuma.
Era probabil un soare ca si acum si tot andre tremura ca un sticks cu gecutzele ei pana la buric: "vvaaaii..ce frig e..". reactia lui nicu era: "pai tu wizal cum plm sa nu iti fie frig. Uite ce-ai pe tine".
Urmau orele interminabile de mate sau fizica sau biologie sau franceza...
Imaginea mea era asa..Vasi cu un sictir absolut in prima banca urland every day..all day long un: "Niicccuu, tttaaaaaccciiiii!!!!!"..langa el cosmin cu o fata fericita si zambitoare. In spatele lor Ioana si Nicu. Ioana sictirita cu marul facut varza de mincu si teribil de calma la toate chinuielile aplicate de Nicu..se mai auzea din cand in cand : "Nicu termina!!"..da "haai tu yyoohhaannaa"..Tot pe Nicu il vedeam in timpul orelor cum se intorcea catre iubi bubi si ii trimitea bezele..eu ii stricam cat puteam de des raza vizuala si ii aruncam priviri elefantzesti..el imi arata degetul in semn de pace..In fata mea Sebila..tot timpul impacientat cu capul plin de porcarii si injuraturi..(nu le zicea, dar stiam eu ca injura). In clasa a 9a sebi avea o freza de michael si ma prapadeam de ras din cauza vartejului care nu ii permitea sa isi domoleasca shuva de par tot timpul sculata. Langa mine : "cccoollleeeeee"..care poftea enorm la sandwichurile mele pe care le imparteam frateste..(mai mult obligata decat de voie buna), care imi arata la bio la lucrari si eu lui la mate..nu uit veci pururi sunetul: "coolllleeeeee"..In dreapta andre si cata..Cata vesnic zambitoare si constiincioasa, mai ales la orele de franceza cand era unicul elev din clasa si ne facea semne disperate sa tacem. Andre la fel de sictirita dar tot timpul dispusa sa rada de cata..sau de cine radea restul lumii..Daca ma gandesc mai bine pe Andre o tin minte plangand in ultima zi de liceu..plangand..ca din gura de sarpe..Vlad in fata lui Sebi cu pantaloni scurti si sacou de Radu Negru ca asa era moda..Razand cu si de colegul lui de banca..de profa de fizica..injurand in ora de biologie si de franceza..facand focul in spatele clasei cu fularul lui Boe in cap.
Imi aduc aminte de noi copii..plecand acasa cu ghiozdane rapciugoase si plina de orice numai de carti nu...de tigara inainte de plecat acasa..si de drumul pana acasa cand ne prapadeam de ras..ne impingeam in tufe si umblam cu talangi la gat.
Imi amintesc de proful de mate pe care il adoram.."foaie verde prastie pe campie paste o cizma". Cel mai tare era (in clasa a 12-a) vineri dimineata si luni dimineata cand stateam in timpul orelor de info in a&g si lunea ma intalneam cu nicu si sebi care stateau paznici si racolau lume la cafea.
Am atatea imagini in cap incat pot sa stau pana maine sa scriu si tot nu as termina.
Mi-as dori o viata de liceu continua..mi-as dori cafele la fete..si inceput de tutun..tigari fumate din isterie si tinerete bizara..
Mi-as dori conflicte amoroase de tipul celor de atunci..mi-as dori ca singura agitatie dintr-o zi de vineri sa fie controlul facut de director in clasa..si minciuni inventate ca sa scape lumea de puncte scazute la purtare. Mi-as dori un chiul si o seara de vineri seara in d&c..baietii sa joace biliard si noi sa radem de ei..As mai vrea un prof de geografie ultra aerian..o profa de fizica care vb singura..un prof de sport care sa imi zica ca alerg ca o driganitza..o saritura a gardului dupa un chiul reusit..
O excursie la cabanutze cand nu aveam si nu vroiam conditii mai multe...
Mi-as dori o viata vesnic zambareata si fericita si cu griji din cele mai bizare..cu griji trecatoare care nu lasa nicio urma ci aduc si mai multe rasete isterice..
Mi-as dori sa mai fim copii in a 10 a, in a 11a, in a 12a..vreau viata si fericirea si problemele de atunci..
5 noiembrie 2009
Trage jaluzeauuaa
Sa traga cineva jaluzeaua sa nu mai vad..sa nu mai vad lacul si copacii plangand cu frunze de toamna..sa traga cineva jaluzeaua si sa nu mai vad cel noros ce cer..si sa ramana doar mirosul asta de ceai si punga de covrigi trantita pe birou...
Nu am scris de mult..si asta se datoreaza faptului ca in marea majoritate a timpul casc...
Si acum imi e somn..un somn..cum nu mi-a fost de mult..de ieri cred ca nu mi-a mai fost asa somn..
Lucruri notabile nu se mai intampla doar ca sunt ca un vulcan leshinat care mai erupe din cand in cand..in feluri diferite sunt eruptiile..fie pe fata..fie nervoase..
Merg la psiholog si invat tehnici de relaxare a creierului si a musculaturii si tanti e bestiala..e mortala..o ador..e un mind reader..si totusi nu pot sa imi dau seama de unde am deprins eu aceasta afinitate de a sta in casa..adica..as sta in casa tot timpul..
Cred ca pur si simplu imi trebuie sa dorm si se pare ca doar un weekend de somn nu ma ajuta prea mult..adica..as dormi intr-una..intr-una..vai ce-as mai dormi...
sa notam intamplari :
-mers in pitesti. cu trenul. la dus am fost invatata traseele pana la mont-blanc : la rue du ble ble, la ble du ble ble. la intors am fost facuta zdreanta. ( si ma pot gandi doar la poezia cu ochii de faianta)
-mancat mult
-injurat mult..during the week ca in weekend nu am de ce
-pierdut cizme piele intoarsa. ofer recompensa
-descoperit ghete special create ptr piciorusul meu. m-am indragostit.
-vazut om pe strada care ramas blocat cand una bucata gagica se trecea unduitor pe langa el
-conversat mult cu taximetristi
-de ieri inceput tehnicile de relaxare pe tema: inspir mare, expir toamna si ploaie.
-dorul de vama nu trece. persista si atinge cote maxime.
-venit iarna mie frig nu am geci
-inceput urat un nenea care se asemenea cu un porc si se uita lingushitor la orice specie feminina
over and out.
imi e somn.
vreau o casa mare.
in curtea cashii mari doi caini.
in casa mare sa fie o bucatarie mare si luxoasa.
in sufragerie si in camera mea plasme mari cu toate discoveriurile si nashionalele geografice de pe fata pamantului.
in baia mea din casa mare vreau lumanarele si muzica de chill out si o cada mare mare mare.
vreau o casa mare.
Nu am scris de mult..si asta se datoreaza faptului ca in marea majoritate a timpul casc...
Si acum imi e somn..un somn..cum nu mi-a fost de mult..de ieri cred ca nu mi-a mai fost asa somn..
Lucruri notabile nu se mai intampla doar ca sunt ca un vulcan leshinat care mai erupe din cand in cand..in feluri diferite sunt eruptiile..fie pe fata..fie nervoase..
Merg la psiholog si invat tehnici de relaxare a creierului si a musculaturii si tanti e bestiala..e mortala..o ador..e un mind reader..si totusi nu pot sa imi dau seama de unde am deprins eu aceasta afinitate de a sta in casa..adica..as sta in casa tot timpul..
Cred ca pur si simplu imi trebuie sa dorm si se pare ca doar un weekend de somn nu ma ajuta prea mult..adica..as dormi intr-una..intr-una..vai ce-as mai dormi...
sa notam intamplari :
-mers in pitesti. cu trenul. la dus am fost invatata traseele pana la mont-blanc : la rue du ble ble, la ble du ble ble. la intors am fost facuta zdreanta. ( si ma pot gandi doar la poezia cu ochii de faianta)
-mancat mult
-injurat mult..during the week ca in weekend nu am de ce
-pierdut cizme piele intoarsa. ofer recompensa
-descoperit ghete special create ptr piciorusul meu. m-am indragostit.
-vazut om pe strada care ramas blocat cand una bucata gagica se trecea unduitor pe langa el
-conversat mult cu taximetristi
-de ieri inceput tehnicile de relaxare pe tema: inspir mare, expir toamna si ploaie.
-dorul de vama nu trece. persista si atinge cote maxime.
-venit iarna mie frig nu am geci
-inceput urat un nenea care se asemenea cu un porc si se uita lingushitor la orice specie feminina
over and out.
imi e somn.
vreau o casa mare.
in curtea cashii mari doi caini.
in casa mare sa fie o bucatarie mare si luxoasa.
in sufragerie si in camera mea plasme mari cu toate discoveriurile si nashionalele geografice de pe fata pamantului.
in baia mea din casa mare vreau lumanarele si muzica de chill out si o cada mare mare mare.
vreau o casa mare.
20 octombrie 2009
Dupa ceva timp devine o incantare
Aveam 5 ani si ma uitam la reclame si o tanti cu pulovar gri se imbratisa singura si spunea: "mai uscata, mai protejata"..puteam sa jur ca avea lipite la subratz niste chestii care nu o lasau sa transpire si de asta se simtea mititca mai uscata..dupa ceva timp am aflat cu stupoare ca am ovare..
Aveam vreo 9 ani si ma uitam la filme..filme de dragoste..ca deh! de mica aveam ceva cu impuscaturile..si ma uitam la personajele principale ( care pe vremea aceea erau doar de sexe diferite- sau eu doar la filme cu heterosexuali ma uitam) si puteam sa jur ca sarutul e un schimb de aer, in care se tot mangaie buzele intr-o veselie..dupa ceva timp am aflat ca in cadrul acestui proces numit sarut nu se face doar schimb de aer ci se foloseste si limba..stupefiata si scarbita am avut nevoie de 2 luni si un prieten rabdator ca sa invat sa sarut si sa nu vomit dupa aceea..
Nu mai stiu cati ani aveam cand credeam ca punctul culminant dintre parteneri e ala in care te pupa el pe gat si tu gemi..dupe care sta pe tine..(sub patura - ca nu acceptam nuditatea si schimbam repede programul, ca imi era rushine) si pac pac...gemi si gemi si mama mama cata placere..dupa ceva timp am aflat ca trebuie sa stai dezbracata si ca orgasmul nu poate fi provocat nicicum de niste buze pe gat..
Cand eram noi mici visul fiecareia era ca prima noapte de dragoste sa fie cu lumanerele si muzica si trandafiri si fat-frumos cu cal zburator...si cand am crescut mai mari dragostea s-a transformat in sex, lumanarelele in intuneric, muzica in liniste, trandafirii in pat ce scartzaie si fat-frumos numai cal zburator nu are..Si treptat crestem si tot crestem si ceea in ce credeam cu tarie si cu minte de copil s-a transformat intr-o tavaleala ieftina si vulgara..:"haide pa..auzi..da imi mai spui inca o data cum te cheama? nu de alta dar sa te trec pe lista..".."x ma cheama..".."aaaaaaa..si pe tine? mai zi-mi inca o data de unde esti..assaa..gata te-am notat..mersi si sper ca ti-am provocat un orgasm..si daca nu..chiar nu imi prea pasa"..
Traim in relatii de mult visate, dar renuntam la ele pentru ca sexul nu e asa sexos..si pentru ca deh..sexul este foarte important intr-o relatie..si oauauuauau..nu i se scoala lui sau nu ti se scoala tie..si cantam plangand: "goodbye my lover, goodbye my friend..u have been the one for me"..
Si uite asa trecem prin viata indobitocindu-ne si mai mult, alergand prin buze straine care nici macar un fluture..pardon...o molie nu mai produc in organul nostru digestiv..ne asezam in brate straine visand la flori si dragoste..si ne trezim cu dureri de cap si mahmureala..
Devenim salbatici si duri.."auzi, fata, da' ai avut orgasm??".."nu".."nuuuuuuu?????".."pfuai..pai si de ce stai cu el??"..(nu am avut onoarea de a avea asemenea prietene care sa ma intrebe asemenea lucruri,dar sunt convinsa ca 70% din femei intreaba asemenea lucruri) si cam asa ne taram in relatii nefolositoare noua si sufletului nostru(pe care oricum il scuipam si il calcam in picioare)..
Si se mai ajunge si in punctul in care obsesia si fetishurile scarboase sunt acoperite si justificate prin iubire..pentru ca e mai usor sa spui ca iubesti, decat sa recunosti ca esti nebun si defect si ai vicii..
Mda...citesc o carte erotica si de aici vine toata aceasta razvratire impotriva actului sexual..care din dragoste tandra se transforma in sex grotesc..personajul principal a devenit in acest punct scatofil si isi justifica fetishul prin dragostea giganta pentru ea si pentru tot ce e ea.."iubirea nu inseamna totul..inseamna sa iubesti totul"(parca ceva de genul era)
Si trecand din acest punct al trairilor fugare,insipide,inodore,incolore ajungem intr-un punct in care oglinda e doar o oglinda..ne detasam si ne privim din exterior si of corz..but of corz ca nu ne place..
Caut de mult oglinda menita sa imi dea fericirea si am gasit-o iarasi si parca visez..parca nu imi vine sa cred ca ma privesc in oglinda si dupa mult timp imi vad sufletul..ma admir..imi iubesc ochii care stralucesc si adorm zambind si visez zambind si traiesc zambind neincetat..
Si sunt convinsa ca dupa ieftineala traita de noi si impusa de sfanta societatea in care sfantul sex e cel mai tare din parcare si calitatea lui e suprasuprasupra apreciata..ajungem cu totii in punctul in care aveam mai putini ani si speram inocent la trairi intense si pure..doar ca acum nu speram ci traim aceste trairi..
Imi aprind o tigara si zambesc..ascult norah jones si zambesc..Traiesc acum ce visam cand eram copil..ma uit in oglinda si imi gasesc lumina ochilor si pielea infiorata de amintiri..
Cand eram noi mici visul fiecareia era ca prima noapte de dragoste sa fie cu lumanerele si muzica si trandafiri si fat-frumos cu cal zburator..dupa ceva timp..lumanarele sunt ochii si sufletul nostru..vocea si soaptele tale sunt muzica mea..buzele noastre sunt trandafiri rosii nesatuli si vesnic insetati de ploaie de zambete..si fat-frumos esti tu si iti dau si sufletul meu zburator care sa te poarte peste tot..
Aveam vreo 9 ani si ma uitam la filme..filme de dragoste..ca deh! de mica aveam ceva cu impuscaturile..si ma uitam la personajele principale ( care pe vremea aceea erau doar de sexe diferite- sau eu doar la filme cu heterosexuali ma uitam) si puteam sa jur ca sarutul e un schimb de aer, in care se tot mangaie buzele intr-o veselie..dupa ceva timp am aflat ca in cadrul acestui proces numit sarut nu se face doar schimb de aer ci se foloseste si limba..stupefiata si scarbita am avut nevoie de 2 luni si un prieten rabdator ca sa invat sa sarut si sa nu vomit dupa aceea..
Nu mai stiu cati ani aveam cand credeam ca punctul culminant dintre parteneri e ala in care te pupa el pe gat si tu gemi..dupe care sta pe tine..(sub patura - ca nu acceptam nuditatea si schimbam repede programul, ca imi era rushine) si pac pac...gemi si gemi si mama mama cata placere..dupa ceva timp am aflat ca trebuie sa stai dezbracata si ca orgasmul nu poate fi provocat nicicum de niste buze pe gat..
Cand eram noi mici visul fiecareia era ca prima noapte de dragoste sa fie cu lumanerele si muzica si trandafiri si fat-frumos cu cal zburator...si cand am crescut mai mari dragostea s-a transformat in sex, lumanarelele in intuneric, muzica in liniste, trandafirii in pat ce scartzaie si fat-frumos numai cal zburator nu are..Si treptat crestem si tot crestem si ceea in ce credeam cu tarie si cu minte de copil s-a transformat intr-o tavaleala ieftina si vulgara..:"haide pa..auzi..da imi mai spui inca o data cum te cheama? nu de alta dar sa te trec pe lista..".."x ma cheama..".."aaaaaaa..si pe tine? mai zi-mi inca o data de unde esti..assaa..gata te-am notat..mersi si sper ca ti-am provocat un orgasm..si daca nu..chiar nu imi prea pasa"..
Traim in relatii de mult visate, dar renuntam la ele pentru ca sexul nu e asa sexos..si pentru ca deh..sexul este foarte important intr-o relatie..si oauauuauau..nu i se scoala lui sau nu ti se scoala tie..si cantam plangand: "goodbye my lover, goodbye my friend..u have been the one for me"..
Si uite asa trecem prin viata indobitocindu-ne si mai mult, alergand prin buze straine care nici macar un fluture..pardon...o molie nu mai produc in organul nostru digestiv..ne asezam in brate straine visand la flori si dragoste..si ne trezim cu dureri de cap si mahmureala..
Devenim salbatici si duri.."auzi, fata, da' ai avut orgasm??".."nu".."nuuuuuuu?????".."pfuai..pai si de ce stai cu el??"..(nu am avut onoarea de a avea asemenea prietene care sa ma intrebe asemenea lucruri,dar sunt convinsa ca 70% din femei intreaba asemenea lucruri) si cam asa ne taram in relatii nefolositoare noua si sufletului nostru(pe care oricum il scuipam si il calcam in picioare)..
Si se mai ajunge si in punctul in care obsesia si fetishurile scarboase sunt acoperite si justificate prin iubire..pentru ca e mai usor sa spui ca iubesti, decat sa recunosti ca esti nebun si defect si ai vicii..
Mda...citesc o carte erotica si de aici vine toata aceasta razvratire impotriva actului sexual..care din dragoste tandra se transforma in sex grotesc..personajul principal a devenit in acest punct scatofil si isi justifica fetishul prin dragostea giganta pentru ea si pentru tot ce e ea.."iubirea nu inseamna totul..inseamna sa iubesti totul"(parca ceva de genul era)
Si trecand din acest punct al trairilor fugare,insipide,inodore,incolore ajungem intr-un punct in care oglinda e doar o oglinda..ne detasam si ne privim din exterior si of corz..but of corz ca nu ne place..
Caut de mult oglinda menita sa imi dea fericirea si am gasit-o iarasi si parca visez..parca nu imi vine sa cred ca ma privesc in oglinda si dupa mult timp imi vad sufletul..ma admir..imi iubesc ochii care stralucesc si adorm zambind si visez zambind si traiesc zambind neincetat..
Si sunt convinsa ca dupa ieftineala traita de noi si impusa de sfanta societatea in care sfantul sex e cel mai tare din parcare si calitatea lui e suprasuprasupra apreciata..ajungem cu totii in punctul in care aveam mai putini ani si speram inocent la trairi intense si pure..doar ca acum nu speram ci traim aceste trairi..
Imi aprind o tigara si zambesc..ascult norah jones si zambesc..Traiesc acum ce visam cand eram copil..ma uit in oglinda si imi gasesc lumina ochilor si pielea infiorata de amintiri..
Cand eram noi mici visul fiecareia era ca prima noapte de dragoste sa fie cu lumanerele si muzica si trandafiri si fat-frumos cu cal zburator..dupa ceva timp..lumanarele sunt ochii si sufletul nostru..vocea si soaptele tale sunt muzica mea..buzele noastre sunt trandafiri rosii nesatuli si vesnic insetati de ploaie de zambete..si fat-frumos esti tu si iti dau si sufletul meu zburator care sa te poarte peste tot..
16 octombrie 2009
Momente in care imi vine sa plang
Iarasi ploua..a venit toamna...e prima toamna cu blogul..si nu am inspiratie...se pare ca vara si soarele ma binedispun si ma determina la scrieri marete si interminabile..Momentan ploua..ploua..ploua..ploua..ploua..si cerul asta e tare intunecat si trist..si mi-am mai pus si niste muzica folkista ca sa fie in ton cu vremea..
Cunoscutii stiu ca sunt o mare plangacioasa..si plang din cele mai ciudate si diferite motive..sunt sensibiloasa ce pot sa zic..
Pe parcursul vietii mi-a venit sa plang de multe ori si ma marcheaza si acum momentele in care anumite peisaje sau lucruri imi strang stomacul si imi usca sufletul..
Uite ieri de exemplu am intrat intr-un magazin care are atasat o carciuma..si mi s-a parut teribil de deplorabil sa vad o haita de masculi care vin si isi iau coniac no name...cu sutica..vandut din sticle de plastic..se imbata si apoi merg acasa..in singuratatea lor sau in singuratatea lor..mi se pare deplorabil..mi se pare un stadiu al conditiei umane teribil de josnic..
Intr-o alta zi..in fagaras..am mers pana la chiosc sa imi iau tigari..si un nenea care tocmai luase salariul..(Avea o hartie de un milion in mana si o stralucire fericita in ochi)..vroia sa cumpere de mancare..a cerut mai intai parizer, dar apoi a refuzat pentru ca era prea scump..s-a oprit pana la urma la o ruda de salam care costa 6 lei..si cand a intins banii sa plateasca s-a uitat in jur si a mai cerut si niste ciocolatele pana la 9 lei..Nu pot sa descriu satisfactia pe care o avea, cand probabil se gandea la bucuria copiilor cand vor primi ciocolatelele..Moment in care eu dadeam 6 lei si ceva pe un rahat de pachet de tigari..
Tot acum vreo doi ani, eram tot in fagaras..inainte de mos nicolae si in magazin intrasera o mama ( tare saracacios imbracata) cu fetita. Fetita era oricum mai ingrijita si mai bine imbracata decat mama, insa fiind un magazin de jucarii ii sclipeau ochii cand se uita la toate papusile si toate porcarioarele de acolo..Intr-un final i-a cumparat un caiet, niste creioane colorate..si totul facea 6 lei..( in tot acest timp ma uitam la niste jucarii mici..ieftine..niste muppetzi tare uratei si am vazut ca si aia mica se uita inspre mine)..Ei bine..au plecat si in 5 min s-au intors si a intrebat mama ei cat costa..4 lei..ultimii bani pe care ii mai avea femeia si i-a cumparat fetitei acea oribilitate de mini-muppet..Din nou..mi s-a oprit sufletul cand am vazut cata fericire poate sa aduca o asemenea jucarie unui copil trist si sarac..atunci chiar am plans..In acest timp un alt copil se tavalea pe jos de plans ca nu vroia muma-sa sa ii cumpere un tir care costa vreun milion si ceva..
Cu vremea asta de afara imi aduc aminte si de pauzele muncitorilor care renovau caminul de vis-a-vis..un frig afara de imi inghetau creierii cand ieseam la cate o tigara..si in pauzele lor..dormeau pe jos..pe scanduri..intre moloz si gunoaie si jeg..
Am mai plans cand am primit primul salariu consistent in italia...si cand mi-am cumparat laptopul..(primul meu calculatorul..si mai era si portabil..pfuai cat de mandra si fericita am fost atunci..)
Mi-a venit sa plang atunci cand, tot in italia, am fost tratata cu scarba si indiferenta de una care m-a facut hoatza..si pe care o urasc fix din acel moment..
Si tot timpul plangeam cand eram mica..(dar tot asa cand eram mica mica) si venea tata acasa cu degetele belite..de la masinariile vietii..o data a venit cu fruntea praf..pentru ca ii cazuse nust ce fier fix in freza..si atunci plangeam ptr ca mi se pareau sacrificii imense..facute doar ptr noi..ptr copii..
Si din cand in cand..mai vad cate un batran care isi cumpara mai nimic din magazin ptr ca nu are bani..mai plang cand o bunica imi povesteste ca locuieste cu nepotul intr-un sopru parasit...prin chitila si nepotul ei invata la lumina lumanarii..dar in ziua aceea ii cumparase un corn si sigur se va bucura..
Mi se pare dureros cand eu arunc 1 milion in supermarket si cand merg acasa si fac acelasi lucru mama se uita la mine in x si nu ii vine a crede..ptr ca la noi asa ceva se face doar de sarbatori..
Si atunci..unde e fericirea in lumea asta? Cand noi fugim dupa bani si avem pretentii si vrem haine si bauturi alese si tigari si cate si mai cate..si alti oameni nu au nici jumatate din ce avem noi..si pentru ei fericirea e poate mai mare si mai palpabila..pe noi nu ne mai multumeste nimic..visam la hawai si bora bora..si altii nu au iesit nici macar din satul in care stau..
Si atunci imi vine sa plang..
Cunoscutii stiu ca sunt o mare plangacioasa..si plang din cele mai ciudate si diferite motive..sunt sensibiloasa ce pot sa zic..
Pe parcursul vietii mi-a venit sa plang de multe ori si ma marcheaza si acum momentele in care anumite peisaje sau lucruri imi strang stomacul si imi usca sufletul..
Uite ieri de exemplu am intrat intr-un magazin care are atasat o carciuma..si mi s-a parut teribil de deplorabil sa vad o haita de masculi care vin si isi iau coniac no name...cu sutica..vandut din sticle de plastic..se imbata si apoi merg acasa..in singuratatea lor sau in singuratatea lor..mi se pare deplorabil..mi se pare un stadiu al conditiei umane teribil de josnic..
Intr-o alta zi..in fagaras..am mers pana la chiosc sa imi iau tigari..si un nenea care tocmai luase salariul..(Avea o hartie de un milion in mana si o stralucire fericita in ochi)..vroia sa cumpere de mancare..a cerut mai intai parizer, dar apoi a refuzat pentru ca era prea scump..s-a oprit pana la urma la o ruda de salam care costa 6 lei..si cand a intins banii sa plateasca s-a uitat in jur si a mai cerut si niste ciocolatele pana la 9 lei..Nu pot sa descriu satisfactia pe care o avea, cand probabil se gandea la bucuria copiilor cand vor primi ciocolatelele..Moment in care eu dadeam 6 lei si ceva pe un rahat de pachet de tigari..
Tot acum vreo doi ani, eram tot in fagaras..inainte de mos nicolae si in magazin intrasera o mama ( tare saracacios imbracata) cu fetita. Fetita era oricum mai ingrijita si mai bine imbracata decat mama, insa fiind un magazin de jucarii ii sclipeau ochii cand se uita la toate papusile si toate porcarioarele de acolo..Intr-un final i-a cumparat un caiet, niste creioane colorate..si totul facea 6 lei..( in tot acest timp ma uitam la niste jucarii mici..ieftine..niste muppetzi tare uratei si am vazut ca si aia mica se uita inspre mine)..Ei bine..au plecat si in 5 min s-au intors si a intrebat mama ei cat costa..4 lei..ultimii bani pe care ii mai avea femeia si i-a cumparat fetitei acea oribilitate de mini-muppet..Din nou..mi s-a oprit sufletul cand am vazut cata fericire poate sa aduca o asemenea jucarie unui copil trist si sarac..atunci chiar am plans..In acest timp un alt copil se tavalea pe jos de plans ca nu vroia muma-sa sa ii cumpere un tir care costa vreun milion si ceva..
Cu vremea asta de afara imi aduc aminte si de pauzele muncitorilor care renovau caminul de vis-a-vis..un frig afara de imi inghetau creierii cand ieseam la cate o tigara..si in pauzele lor..dormeau pe jos..pe scanduri..intre moloz si gunoaie si jeg..
Am mai plans cand am primit primul salariu consistent in italia...si cand mi-am cumparat laptopul..(primul meu calculatorul..si mai era si portabil..pfuai cat de mandra si fericita am fost atunci..)
Mi-a venit sa plang atunci cand, tot in italia, am fost tratata cu scarba si indiferenta de una care m-a facut hoatza..si pe care o urasc fix din acel moment..
Si tot timpul plangeam cand eram mica..(dar tot asa cand eram mica mica) si venea tata acasa cu degetele belite..de la masinariile vietii..o data a venit cu fruntea praf..pentru ca ii cazuse nust ce fier fix in freza..si atunci plangeam ptr ca mi se pareau sacrificii imense..facute doar ptr noi..ptr copii..
Si din cand in cand..mai vad cate un batran care isi cumpara mai nimic din magazin ptr ca nu are bani..mai plang cand o bunica imi povesteste ca locuieste cu nepotul intr-un sopru parasit...prin chitila si nepotul ei invata la lumina lumanarii..dar in ziua aceea ii cumparase un corn si sigur se va bucura..
Mi se pare dureros cand eu arunc 1 milion in supermarket si cand merg acasa si fac acelasi lucru mama se uita la mine in x si nu ii vine a crede..ptr ca la noi asa ceva se face doar de sarbatori..
Si atunci..unde e fericirea in lumea asta? Cand noi fugim dupa bani si avem pretentii si vrem haine si bauturi alese si tigari si cate si mai cate..si alti oameni nu au nici jumatate din ce avem noi..si pentru ei fericirea e poate mai mare si mai palpabila..pe noi nu ne mai multumeste nimic..visam la hawai si bora bora..si altii nu au iesit nici macar din satul in care stau..
Si atunci imi vine sa plang..
13 octombrie 2009
Un atac de panica, doua atace de panici
Deccciii..
Am atacuri de panica...atatia neuroni mi-au tot murit ca nici nu mai sunt in stare sa controlez ganduri negative..pe de alta parte nu prea inteleg de ce mi-au aparut atacurile de panica exact in perioada asta..adica..panica panica..dar unicul element care imi produce aproape un atac de cord e overdraft-ul de la banca ca mai mult..
Adica familia iegzista, ie bine..(mai mult sau mai putin), precinii sunt pe pozitii as always si il comandante e si el tot pe pozitii..deci..no...deci ...cum adica???
Deci io sunt plina de viata..si acum..viata ii plina de panica..m-as trata..dar imi e ca dau de un psihohohoterapeut mai dus de acasa decat mine..
De la atata panica mi-am dat seama in mine se poarta un razboi...creierul e un fel de the king of the jungle..dar pe timp de noapte toate celelalte organe isi pun in plan sa il omoare..ptr ca e prea inteligent si ele nu pot face fata valului de desteptaciune la care sunt supuse in fiecare zi..In genere, am vazut ca cele care conduc razboiul sunt ovarele, dupa care stomacul si apoi ficatul, splina si plamanii..picioarele nu sunt organe dar sunt un fel de piloni de rezistenta in lupta..(daca exista asa ceva)
Pana acum ovarele traiau o minunata poveste de dragoste cu stomacul..( cam de vreo 5 ani dureaza relatia asta)..dupe care...din cand in cand..stomacul a fost inselat si cu splina...( inselaciune din aia gen pupat..vorbe dulci..one night stand if u know what I mean)..
Acum observez ca ele s-au despartit de stomac si s-au cuplat cu ficatul..acuma de ce au ales ficatul nu ma intrebati..ca oricum e un pic alcoolist si pretentios si foarte foarte fitzos..mda..
Stomacul ii ca si cum o disparut de pe fata pamantului..doar ca uneori il aud cum plange in sughituri si nestiind ce sa ii fac ii mai dau cate un dicarbocalm..cate-un triferment..cate-o ciocolata..sa isi revina..
Razboiul a inceput..
Creierul e cel mai sus si acum ca a deslusit planul mishelesc al organelor ma intreb ce se va intampla in continuare..( in acest moment le urla ovarelor: "now that I know ur plan, watcha goona do bitchez???..hahahaha!!!")
Eu pot doar sa privesc stupefiate, sa alimentez fortele armate si sa sustin creierul sa iasa victorios..."go creier go creier go creier"
Over and out..devine porno..ovarele fac dragoste cu ficatul...
LLLaaa aattaaacccc!!!
p.s: nu m-am tampit, inca!
Am atacuri de panica...atatia neuroni mi-au tot murit ca nici nu mai sunt in stare sa controlez ganduri negative..pe de alta parte nu prea inteleg de ce mi-au aparut atacurile de panica exact in perioada asta..adica..panica panica..dar unicul element care imi produce aproape un atac de cord e overdraft-ul de la banca ca mai mult..
Adica familia iegzista, ie bine..(mai mult sau mai putin), precinii sunt pe pozitii as always si il comandante e si el tot pe pozitii..deci..no...deci ...cum adica???
Deci io sunt plina de viata..si acum..viata ii plina de panica..m-as trata..dar imi e ca dau de un psihohohoterapeut mai dus de acasa decat mine..
De la atata panica mi-am dat seama in mine se poarta un razboi...creierul e un fel de the king of the jungle..dar pe timp de noapte toate celelalte organe isi pun in plan sa il omoare..ptr ca e prea inteligent si ele nu pot face fata valului de desteptaciune la care sunt supuse in fiecare zi..In genere, am vazut ca cele care conduc razboiul sunt ovarele, dupa care stomacul si apoi ficatul, splina si plamanii..picioarele nu sunt organe dar sunt un fel de piloni de rezistenta in lupta..(daca exista asa ceva)
Pana acum ovarele traiau o minunata poveste de dragoste cu stomacul..( cam de vreo 5 ani dureaza relatia asta)..dupe care...din cand in cand..stomacul a fost inselat si cu splina...( inselaciune din aia gen pupat..vorbe dulci..one night stand if u know what I mean)..
Acum observez ca ele s-au despartit de stomac si s-au cuplat cu ficatul..acuma de ce au ales ficatul nu ma intrebati..ca oricum e un pic alcoolist si pretentios si foarte foarte fitzos..mda..
Stomacul ii ca si cum o disparut de pe fata pamantului..doar ca uneori il aud cum plange in sughituri si nestiind ce sa ii fac ii mai dau cate un dicarbocalm..cate-un triferment..cate-o ciocolata..sa isi revina..
Razboiul a inceput..
Creierul e cel mai sus si acum ca a deslusit planul mishelesc al organelor ma intreb ce se va intampla in continuare..( in acest moment le urla ovarelor: "now that I know ur plan, watcha goona do bitchez???..hahahaha!!!")
Eu pot doar sa privesc stupefiate, sa alimentez fortele armate si sa sustin creierul sa iasa victorios..."go creier go creier go creier"
Over and out..devine porno..ovarele fac dragoste cu ficatul...
LLLaaa aattaaacccc!!!
p.s: nu m-am tampit, inca!
12 octombrie 2009
For a beautiful soul
Ploua...si ploua asa dureros parca..si a venit toamna si sufletele noastre nu sunt din cele mai fericite..
si ploua si ascult o melodie si imi aduc aminte de o dimineata in care imi exploda capul de durere..in casa era cald si pe masa asteptau cuminte 2 cafele frumos aranjate si pachetul de tigari era pregatit pentru mahmureala mea..si cafeaua era buna si totul parea ireal..afara era innorat si noi..doi copii...cu sperante..sau distrugatori de sperante..si asta e doar unul din momentele pe care nu le voi uita niciodata si care mi-au magulit sufletul..si unul din momentele in care simteam ca sunt o printesa..si stiu ca trebuia sa fiu printesa ta..si in vise ascunse am fost de multe ori..
Dar acum nu despre mine vorbim..ci de sufletul tau..in orice caz..toate momentele pe care le port cu mine m-au facut sa realizez ca tu esti un omuletz extraordinar..uneori mi se parea si mi se pare inca ca nu s-a nascut femeia care sa te faca fericit pentru ca tu esti...tu esti..special..si ai suflet frumos..
Si am vazut si vad..si citesc in privirea ta ca te doare si esti trist, dar trebuie sa iti revii..trebuie sa iti aduni cioburile din suflet si sa mergi mai departe pentru ca nu se poate altfel si pentru ca nu e nevoie sa te plafonezi in ceva care nu era menit sa fie..si aseara citind articole peste articole din revista de suflet a noastra..mi-am dat seama ca lumea e inteleapta..si ca relatiile trebuie sa ne faca fericiti si liberi si sa nu ne priveze de libertate..o relatie trebuie sa ne dea aripi..nu sa ne tintuiasca de pamant..legati de ceva care poate nici nu exista..
Nu a fost sa fie..si nu..nu am cunoscut-o si vreau sa nu gresesc cand spun ca nu te merita..pentru ca daca nu ti-a dat aripi de libertate, atunci nu te-a cunoscut..
Nu stiu cum trebuie sa fie relatiile ideale..stiu doar cum trebuie sa nu fie..si stiu ca tu trebuie sa fii fericit..si o sa gasesti greu fericirea pentru ca esti un om special..si pentru ca trebuie sa apara persoana care sa te cunoasca cum te cunosc eu..si sa vada ce vad eu..si poate persoana aceea o sa fie mai inteleapta si mai matura..
Si...o sa treaca...sufletul tau isi revine...dar trebuie sa iti alungi tristetea si sa nu o lasi sa te copleseasca..
Love you, bah si trecem noi peste..si ne facem noi case si ne vom obliga copiii sa se imprieteneasca..:D
si ploua si ascult o melodie si imi aduc aminte de o dimineata in care imi exploda capul de durere..in casa era cald si pe masa asteptau cuminte 2 cafele frumos aranjate si pachetul de tigari era pregatit pentru mahmureala mea..si cafeaua era buna si totul parea ireal..afara era innorat si noi..doi copii...cu sperante..sau distrugatori de sperante..si asta e doar unul din momentele pe care nu le voi uita niciodata si care mi-au magulit sufletul..si unul din momentele in care simteam ca sunt o printesa..si stiu ca trebuia sa fiu printesa ta..si in vise ascunse am fost de multe ori..
Dar acum nu despre mine vorbim..ci de sufletul tau..in orice caz..toate momentele pe care le port cu mine m-au facut sa realizez ca tu esti un omuletz extraordinar..uneori mi se parea si mi se pare inca ca nu s-a nascut femeia care sa te faca fericit pentru ca tu esti...tu esti..special..si ai suflet frumos..
Si am vazut si vad..si citesc in privirea ta ca te doare si esti trist, dar trebuie sa iti revii..trebuie sa iti aduni cioburile din suflet si sa mergi mai departe pentru ca nu se poate altfel si pentru ca nu e nevoie sa te plafonezi in ceva care nu era menit sa fie..si aseara citind articole peste articole din revista de suflet a noastra..mi-am dat seama ca lumea e inteleapta..si ca relatiile trebuie sa ne faca fericiti si liberi si sa nu ne priveze de libertate..o relatie trebuie sa ne dea aripi..nu sa ne tintuiasca de pamant..legati de ceva care poate nici nu exista..
Nu a fost sa fie..si nu..nu am cunoscut-o si vreau sa nu gresesc cand spun ca nu te merita..pentru ca daca nu ti-a dat aripi de libertate, atunci nu te-a cunoscut..
Nu stiu cum trebuie sa fie relatiile ideale..stiu doar cum trebuie sa nu fie..si stiu ca tu trebuie sa fii fericit..si o sa gasesti greu fericirea pentru ca esti un om special..si pentru ca trebuie sa apara persoana care sa te cunoasca cum te cunosc eu..si sa vada ce vad eu..si poate persoana aceea o sa fie mai inteleapta si mai matura..
Si...o sa treaca...sufletul tau isi revine...dar trebuie sa iti alungi tristetea si sa nu o lasi sa te copleseasca..
Love you, bah si trecem noi peste..si ne facem noi case si ne vom obliga copiii sa se imprieteneasca..:D
5 octombrie 2009
Inceput de luni
Mi se intampla des sa visez..visez des..visez mult si uneori stupid..visez ca mi se intampla lucruri frumoase..visez ca ma aflu in locuri frumoase..visez la mine..uneori visez la tine..alteori visez la noi..visez cu ochii deschisi si visez cu ochii inchisi
E socant atunci cand nu mai stiu daca am visat sau am trait..am iesit din weekend foarte zambareata..si obosita..si nu stiam ca si linistea poate fi un sentiment obositor..cred ca tot ce e prea mult strica..si da..a fost un weekend frumos..
Acum daca as putea as descrie cuvantul frumos dar nu pot..acest frumos e o stare de liniste linistita in care te vad cum tii sufletul meu intre palme si il mangai cu priviri si atingeri...si sufletul respira si ofteaza adanc si iti saruta palmele si nu..nu vrea sa plece..
Mi-am simtit tot corpul tremurand de fericire calma si linistita..si pe o canapea comoda..mi-am dat seama ca sufletul meu a incetat sa mai alerge..s-a odihnit..si mi-a soptit ca ii e bine si ma roaga sa il mai tzin asa..linistit...mi-am simtit sufletul vorbind si i-am raspuns cu un zambet si acum il simt plutitor de fericire in continuare..
E ciudat sa iesi din weekend si sa traiesti incontinuu senzatii si sa ai pielea infiorata si tremuranda...sa ai buzele inclestate intr-un sarut la care doar visezi acum...si sa vezi si sa traiesti incontinuu starea de bine...si ti-am simtit marea in buze si nisipul in par...
E socant atunci cand nu mai stiu daca am visat sau am trait..am iesit din weekend foarte zambareata..si obosita..si nu stiam ca si linistea poate fi un sentiment obositor..cred ca tot ce e prea mult strica..si da..a fost un weekend frumos..
Acum daca as putea as descrie cuvantul frumos dar nu pot..acest frumos e o stare de liniste linistita in care te vad cum tii sufletul meu intre palme si il mangai cu priviri si atingeri...si sufletul respira si ofteaza adanc si iti saruta palmele si nu..nu vrea sa plece..
Mi-am simtit tot corpul tremurand de fericire calma si linistita..si pe o canapea comoda..mi-am dat seama ca sufletul meu a incetat sa mai alerge..s-a odihnit..si mi-a soptit ca ii e bine si ma roaga sa il mai tzin asa..linistit...mi-am simtit sufletul vorbind si i-am raspuns cu un zambet si acum il simt plutitor de fericire in continuare..
E ciudat sa iesi din weekend si sa traiesti incontinuu senzatii si sa ai pielea infiorata si tremuranda...sa ai buzele inclestate intr-un sarut la care doar visezi acum...si sa vezi si sa traiesti incontinuu starea de bine...si ti-am simtit marea in buze si nisipul in par...
1 octombrie 2009
Viteza sangelui meu
Ok..sa ne intelegem bine..acum 2 luni eram in vama la folk you..il cautam cu disperare pe mishu ca sa il pun sa imi dea o chitara in cap si sa imi cante ceva ca sa pot sa fiu si mai fericita..
Dupa aceste 2 luni m-am trezit cu depresii si am trait depresii toata ziua ca spre final sa intru pe blogul omuletzului si sa ii citesc noile planuri si sa ii ascult noua melodie..si uite asa..de o jumatate de ora..ma incapatanez sa nu ma ridic si sa nu plec acasa ptr ca acasa nu imi merge netul si nu ma pot desprinde de melodie..
Da recunosc..imi placea melodia si in varianta nefinisata..dar in aceasta varianta improved este ceva care iti salta neuronii si iti distruge neuronii si iti reface iar neuroni mai sanatosi si mai folkishti..
Da recunosc..melodia asta ma poarta inapoi in timp si daca ma si uit la o poza cu mare incep si plang..stiu stiu..sunt o plangacioasa..dar nu pot..e ceva involuntar..
Ii multumesc pe aceasta cale lui Mishu pentru ca ne poarta pe taramuri paradisiace si ne zguduie creierii si ne face sa ne tremure sufletul pana cand sufletul devine una cu trupul si totul se pierde in chitara si in cantec..
Si ca sa nu uit marele meu artist preferat..(Ale acestor timpuri zbuciumate in care el stie sa aduca chitarushca inapoi in inima mea) participa si la un concurs pe nume Global Battle of Bands si toti cei care vor citi aceste randuri sunt obligati ( in numele dragostei pentru mine si pentru muzica) sa faca click uite aici si sa asculte melodia si apoi sa intre aici si sa faca bine sa il voteze pe Mishu ca sa fim cu toti fericiti si melodia asta sa incante si mai multa lume si sa planga si mai multe puicutze si pasarele..si pasaroilor sa li se inmoaie sufletul..
Dupa aceste 2 luni m-am trezit cu depresii si am trait depresii toata ziua ca spre final sa intru pe blogul omuletzului si sa ii citesc noile planuri si sa ii ascult noua melodie..si uite asa..de o jumatate de ora..ma incapatanez sa nu ma ridic si sa nu plec acasa ptr ca acasa nu imi merge netul si nu ma pot desprinde de melodie..
Da recunosc..imi placea melodia si in varianta nefinisata..dar in aceasta varianta improved este ceva care iti salta neuronii si iti distruge neuronii si iti reface iar neuroni mai sanatosi si mai folkishti..
Da recunosc..melodia asta ma poarta inapoi in timp si daca ma si uit la o poza cu mare incep si plang..stiu stiu..sunt o plangacioasa..dar nu pot..e ceva involuntar..
Ii multumesc pe aceasta cale lui Mishu pentru ca ne poarta pe taramuri paradisiace si ne zguduie creierii si ne face sa ne tremure sufletul pana cand sufletul devine una cu trupul si totul se pierde in chitara si in cantec..
Si ca sa nu uit marele meu artist preferat..(Ale acestor timpuri zbuciumate in care el stie sa aduca chitarushca inapoi in inima mea) participa si la un concurs pe nume Global Battle of Bands si toti cei care vor citi aceste randuri sunt obligati ( in numele dragostei pentru mine si pentru muzica) sa faca click uite aici si sa asculte melodia si apoi sa intre aici si sa faca bine sa il voteze pe Mishu ca sa fim cu toti fericiti si melodia asta sa incante si mai multa lume si sa planga si mai multe puicutze si pasarele..si pasaroilor sa li se inmoaie sufletul..
27 septembrie 2009
Sau mai bine cu umbra ta..
Am avut un weekend frumos..a fost frumos pentru ca eu am simtit ca e ziua mea..si am ras cu putere si din suflet si am incercat sa impart fericirea cu persoana sarbatorita..sa-i suflu peste crestet parfum de veselie si putere si din nou..fericire..
Si dupa o cina in care era sa cad de pe scaun de la prea mult ras..(asa mult nu am ras de fooaarrteee muullttt timp) am mers si in club...si toata lumea vroia sa reproduca..sau macar sa intreprinda actul reproducerii..hormonii zburau peste tot si in dansul fiecarui omuletz..i-am privit intai cu haz si cand m-am simtit incoltita m-am uitat urat si am raspuns gretos la propuneri..
Si pe la sase dimineata dj-ul a avut o inspiratie divina..a pus nicu alifantis si am realizat..doar atunci am realizat ca a venit toamna..asa ca de cand m-am trezit ascult in mod obsesiv aceasta melodie..
Si incerc sa imi analizez starea...si e o stare de toamna..si sufletul meu e o frunza aurie care se desprinde din veselia crengii cu care s-a iubit o primavara si o vara intreaga...si zboara..libera si fericita..caci nu stie inca ca se va topi intre multe alte frunze aurii..si tot ce pot sa sper e sa gasesti tu frunza si sa ai grija de ea..si sa nu o arunci in restul multimii de frunze triste de toamna..sa o prinzi si sa o pui intr-o carte care iti e tie draga..sa nu lasi frunza sa cada si nici sa se rupa si nici sa se ushte...si ai grija sa nu calci pe ea pentru ca ii tai aripile si nici macar cu ajutorul vantului nu va putea sa zboare..
Si pe de alta parte ma gandesc cu drag la prietenul meu care o sa vina si o sa fie aici aproape..si parca nu mai pot de veselie cand ma gandesc ca sar intr-un autobuz si apoi in tramvai si in 30 de mins ajung la el si bem cafele si radem..cred ca acest gand e unicul cu adevarat pozitiv si tzopaitor in toata aceasta stare de toamna..
Si pe de alta parte...toamna imi aduce aminte de lacrimile de inceput de octombrie cand vroiam acasa si nu vroiam capitala si nu vroiam capitala si nu vroiam camin si nu vroiam aglomeratie si vroiam doar vara continua sau liceu continuu..
Si pe de alta parte ma gandesc la voi toti care ati fost si zambesc..trist si melancolic si...incerc sa vad pe care v-am iubit mai mult..sau mai bine spus..incerc sa ma gandesc daca v-am iubit si nu cred ca v-am iubit..adica..doar un singur om imi provoaca pe langa zambet si o lacrima..si mai mult de atat...
Si pe de alta parte ma gandesc la tine..cel ce esti in prezent si nu stiu daca vei fi in viitor..stiu doar ca imi e dor de tine..si stiu ca nu pot iubi promisiuni desarte si stiu ca incredere totala nu voi avea niciodata..sau prea curand pentru ca nu pot inca sa fiu naiva si sa cred ca tot ce zboara se si mananca..
Si pe de alta parte..
"A venit..a venit toamna..
Acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac
Sau mai bine cu umbra ta"
Si dupa o cina in care era sa cad de pe scaun de la prea mult ras..(asa mult nu am ras de fooaarrteee muullttt timp) am mers si in club...si toata lumea vroia sa reproduca..sau macar sa intreprinda actul reproducerii..hormonii zburau peste tot si in dansul fiecarui omuletz..i-am privit intai cu haz si cand m-am simtit incoltita m-am uitat urat si am raspuns gretos la propuneri..
Si pe la sase dimineata dj-ul a avut o inspiratie divina..a pus nicu alifantis si am realizat..doar atunci am realizat ca a venit toamna..asa ca de cand m-am trezit ascult in mod obsesiv aceasta melodie..
Si incerc sa imi analizez starea...si e o stare de toamna..si sufletul meu e o frunza aurie care se desprinde din veselia crengii cu care s-a iubit o primavara si o vara intreaga...si zboara..libera si fericita..caci nu stie inca ca se va topi intre multe alte frunze aurii..si tot ce pot sa sper e sa gasesti tu frunza si sa ai grija de ea..si sa nu o arunci in restul multimii de frunze triste de toamna..sa o prinzi si sa o pui intr-o carte care iti e tie draga..sa nu lasi frunza sa cada si nici sa se rupa si nici sa se ushte...si ai grija sa nu calci pe ea pentru ca ii tai aripile si nici macar cu ajutorul vantului nu va putea sa zboare..
Si pe de alta parte ma gandesc cu drag la prietenul meu care o sa vina si o sa fie aici aproape..si parca nu mai pot de veselie cand ma gandesc ca sar intr-un autobuz si apoi in tramvai si in 30 de mins ajung la el si bem cafele si radem..cred ca acest gand e unicul cu adevarat pozitiv si tzopaitor in toata aceasta stare de toamna..
Si pe de alta parte...toamna imi aduce aminte de lacrimile de inceput de octombrie cand vroiam acasa si nu vroiam capitala si nu vroiam capitala si nu vroiam camin si nu vroiam aglomeratie si vroiam doar vara continua sau liceu continuu..
Si pe de alta parte ma gandesc la voi toti care ati fost si zambesc..trist si melancolic si...incerc sa vad pe care v-am iubit mai mult..sau mai bine spus..incerc sa ma gandesc daca v-am iubit si nu cred ca v-am iubit..adica..doar un singur om imi provoaca pe langa zambet si o lacrima..si mai mult de atat...
Si pe de alta parte ma gandesc la tine..cel ce esti in prezent si nu stiu daca vei fi in viitor..stiu doar ca imi e dor de tine..si stiu ca nu pot iubi promisiuni desarte si stiu ca incredere totala nu voi avea niciodata..sau prea curand pentru ca nu pot inca sa fiu naiva si sa cred ca tot ce zboara se si mananca..
Si pe de alta parte..
"A venit..a venit toamna..
Acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac
Sau mai bine cu umbra ta"
25 septembrie 2009
I just hope
Ok..sa ne intelegem..nu stiu inca ce scriu sau de ce scriu sau de ce intervin..
Stiu si eu si stii si tu(sper..:) ) ca maine este ziua unei persoane foarte foarte dragi mie..si nu stiu daca si tie..( sper ca si tie :) )
Repet..nu inteleg scopul acestei scrieri nu stiu de ce iti scriu..si parca am emotii la gandul ca nu va avea niciun efect, ci voi fi doar blestemata si injurata...
Se intampla ca in nopti tarzii sa stau in bucatarie si sa imi pun sufletul pe tava in fata ei..si sunt seri in care nici ea nu mai rezista si imi spune cele mai ascunse si mai pitite ganduri si dorinte ale ei..si trebuie sa iti zic ca intre "muieri" chestiile de genul asta se intampla des (dar asta stii si tu probabil) si ma doare suferinta ei si ma doare dorul ei ..si ii simt tristetea in fiecare seara si in fiecare dimineata cand pornim agale spre serviciu..
E foarte greu sa iti scriu toate aceste lucruri pentru ca nu stiu daca ea vrea sa le stii..nu stiu daca vrea sa isi pastreze masca puternica si sa joace in continuare un rol care..(din punctul meu de vedere) nu i se potriveste..un rol pe care nu il simte..
A trecut deja mult timp de cand incerc prin toate modalitatile de convingere stiute de mine sa o conving sa te bage in cutiuta si sa incuie cutiuta cu 10 lacate..sa te uite si sa isi refaca sufletul..nu merge..nici agresiv nici rational..oricum as incerca sa te scot si sa te elimin nu merge si am ajuns intr-un punct in care imi dau seama ca voi doi sunteti cei mai ciudatei oameni pe care ii cunosc..
Acum incerc sa o conving sa te caute si sa isi indeplineasca dorinta..macar de ziua ei..dar nu merge nici asa..ar fi ca o roata care se tot invarte si se ajunge in acelasi punct de plecare in care v-ati aflat de atatea si atatea ori..
E ziua ei...si sufletul ei e al tau..si vreau si imi doresc ca sufletul tau sa fie al ei...incerc sa o conving si pe ea sa lase orgoliul si sa fie un pic mai receptiva..si imi spune ca nu e orgoliu..imi spune ca e o asteptare a unui semn din partea ta..si nici asta nu pot sa inteleg ptr ca eu de obicei nu astept ci iau..dar cu totii suntem diferiti si fiecare asteapta un ceva de la acel cineva..
Si trebuie sa intelegi si sa vrei..trebuie sa intelegi ca tu esti acolo..bine pitit in mintea ei si in sufletul ei..trebuie sa intelegi ca sufletul ei se sparge in bucatele de dor..si se reface greu..si tot asa..tu trebuie sa intelegi ca ea te vrea..tu trebuie sa decizi daca vrei..si daca vrei..poti veni si cu o papadie la ora 00:00 in noaptea asta..la usa ei..eu ma voi piti si voi sta ascunsa si plec pe coclauri..si promit ca te voi sustine si nu stiu..
Acest mail..nu stiu daca are un scop clar..dar vreau sa faci ceva..si daca nu..sa nu mai faci nimic niciodata..
Nu stiu cat de clara am fost, nu stiu daca ai inteles ceva..si stiu ca e greu de inteles..
Imi cer scuze daca te-am deranjat sau te-am enervat..nu vreau sa fiu injurata (ma repet..i know)..dar..imi e grea tristetea ei..
Please keep looking for the Sun cause I bet it will shine for you..And the Sun will shine for her too..
Stiu si eu si stii si tu(sper..:) ) ca maine este ziua unei persoane foarte foarte dragi mie..si nu stiu daca si tie..( sper ca si tie :) )
Repet..nu inteleg scopul acestei scrieri nu stiu de ce iti scriu..si parca am emotii la gandul ca nu va avea niciun efect, ci voi fi doar blestemata si injurata...
Se intampla ca in nopti tarzii sa stau in bucatarie si sa imi pun sufletul pe tava in fata ei..si sunt seri in care nici ea nu mai rezista si imi spune cele mai ascunse si mai pitite ganduri si dorinte ale ei..si trebuie sa iti zic ca intre "muieri" chestiile de genul asta se intampla des (dar asta stii si tu probabil) si ma doare suferinta ei si ma doare dorul ei ..si ii simt tristetea in fiecare seara si in fiecare dimineata cand pornim agale spre serviciu..
E foarte greu sa iti scriu toate aceste lucruri pentru ca nu stiu daca ea vrea sa le stii..nu stiu daca vrea sa isi pastreze masca puternica si sa joace in continuare un rol care..(din punctul meu de vedere) nu i se potriveste..un rol pe care nu il simte..
A trecut deja mult timp de cand incerc prin toate modalitatile de convingere stiute de mine sa o conving sa te bage in cutiuta si sa incuie cutiuta cu 10 lacate..sa te uite si sa isi refaca sufletul..nu merge..nici agresiv nici rational..oricum as incerca sa te scot si sa te elimin nu merge si am ajuns intr-un punct in care imi dau seama ca voi doi sunteti cei mai ciudatei oameni pe care ii cunosc..
Acum incerc sa o conving sa te caute si sa isi indeplineasca dorinta..macar de ziua ei..dar nu merge nici asa..ar fi ca o roata care se tot invarte si se ajunge in acelasi punct de plecare in care v-ati aflat de atatea si atatea ori..
E ziua ei...si sufletul ei e al tau..si vreau si imi doresc ca sufletul tau sa fie al ei...incerc sa o conving si pe ea sa lase orgoliul si sa fie un pic mai receptiva..si imi spune ca nu e orgoliu..imi spune ca e o asteptare a unui semn din partea ta..si nici asta nu pot sa inteleg ptr ca eu de obicei nu astept ci iau..dar cu totii suntem diferiti si fiecare asteapta un ceva de la acel cineva..
Si trebuie sa intelegi si sa vrei..trebuie sa intelegi ca tu esti acolo..bine pitit in mintea ei si in sufletul ei..trebuie sa intelegi ca sufletul ei se sparge in bucatele de dor..si se reface greu..si tot asa..tu trebuie sa intelegi ca ea te vrea..tu trebuie sa decizi daca vrei..si daca vrei..poti veni si cu o papadie la ora 00:00 in noaptea asta..la usa ei..eu ma voi piti si voi sta ascunsa si plec pe coclauri..si promit ca te voi sustine si nu stiu..
Acest mail..nu stiu daca are un scop clar..dar vreau sa faci ceva..si daca nu..sa nu mai faci nimic niciodata..
Nu stiu cat de clara am fost, nu stiu daca ai inteles ceva..si stiu ca e greu de inteles..
Imi cer scuze daca te-am deranjat sau te-am enervat..nu vreau sa fiu injurata (ma repet..i know)..dar..imi e grea tristetea ei..
Please keep looking for the Sun cause I bet it will shine for you..And the Sun will shine for her too..
21 septembrie 2009
Dupa weekend vine luni
Ca o savanta ce sunt...in fiecare weekend mai descopar ceva si in fiecare zi de luni imi traiesc depresiile caracteristice zilei de luni..luni e atat de banal si de urat..luni= iarba nu creste, creierul nu functioneaza,patukul plange, perna plange si ea, ochii sunt in degetul cel mare de la piciorul mai mic, totul e in standby..poate doar stomacul e mai creativ ca a fost indopat bine in weekend..
Am descoperit ca:
- nu e bine sa iti incepi weekendul vineri seara la ora 18:00, mai ales daca locuiesti la capitala, mai ales daca vrei sa iesi din capitala..cumva..iscati ca la iesirea pe E81 sau A1(daca aveti noroc sa fiti in viata pana la iesire) sa vomitati carabusi si in loc de creier sa aveti o turma de 2 rame care se lovesc constant de peretii capului;
-nu e bine sa stati treji (ca aja e la moda..lol in puii mei) pe autostrada ca iscati sa va iasa ramele pe urechi..
-e mult mai comod sa dormi pe o saltea, decat pe un pat care scartzaie si are o groapa in mijloc, dar iscati sa va treziti cu gatul plini de furnici si intepaturi( de furnici of corz)
-e foarte tare sa mananci..mancare..nu covrigi..adica..mancare
-imi place placinta de mere..ca nu imi placea...no las ca nu-i bai imi place acuma..
-la pescuit nu e bine sa te duci in adidasi subtiri si in blugi stretch..pentru ca exista riscul ca furnicile din gat sa se transforme in mushuroi..si ii foarte posibil ca labele sa vi se transforme in iceberg-uri..si mai e foarte posibil sa prindeti ura pe pesti si pe pescari..:))
-la pescuit nu e bine sa te incalti in pantofi, pentru ca ulterior seara in club sa te incalti in adidasi
-la pescuit e bine sa ai tot timpul o mamaliga bine facuta si o gagica care sa se roage cerurilor sa fie pestii prosti ca sa fie mai antrenant
-la pescuit e bine sa ai la ce sa te gandesti pentru ca exista riscul sa iti cada ochii in balta de la atat chiorat la unditele alea afurisite care nu produc nimic
-la pescuit e bine sa ai o prezenta de acelasi sex..ca sa ai cu cine sa faci front comun..pentru ca la sfarsitul zilei e posibil sa iti iei bataie de la pescari
-dupa pescuit e bine sa nu mirosi pestele pentru ca nu o sa iti placa
-dupa pescuit e bine sa ai centrala ca sa se incalzeasca repede apa ca sa poti sa faci repede dush ca sa poti sa te incalzesti la fel de repede si ca sa iti refaci spiritul incarcat de ganduri cu pesti
-in cluburile din romania melodia de la pasarea colibri-ploaia care va veni nu o stie nimeni, melodia jagga-jagga o stie toata lumea
-in cluburile din romania nu e bine sa mergi daca nu ai tarie de caracter si daca esti suficient de puternic incat sa suporti oameni cu tricouri albe si stramte pe care scrie ostentativ: BULGARI si tot asa..
-e foarte posibil ca dupa un weekend atat de tumultos si evident activ, sa te trezesti luni ca nu iti place viata si ca ai vrea ca totul sa se transforme intr-un weekend continuu...fie el si cu pescuit..dar sa fie soare..
Maine e marti..si marti suna urat..dar de maine ma voi gandi iar la mare..
Am descoperit ca:
- nu e bine sa iti incepi weekendul vineri seara la ora 18:00, mai ales daca locuiesti la capitala, mai ales daca vrei sa iesi din capitala..cumva..iscati ca la iesirea pe E81 sau A1(daca aveti noroc sa fiti in viata pana la iesire) sa vomitati carabusi si in loc de creier sa aveti o turma de 2 rame care se lovesc constant de peretii capului;
-nu e bine sa stati treji (ca aja e la moda..lol in puii mei) pe autostrada ca iscati sa va iasa ramele pe urechi..
-e mult mai comod sa dormi pe o saltea, decat pe un pat care scartzaie si are o groapa in mijloc, dar iscati sa va treziti cu gatul plini de furnici si intepaturi( de furnici of corz)
-e foarte tare sa mananci..mancare..nu covrigi..adica..mancare
-imi place placinta de mere..ca nu imi placea...no las ca nu-i bai imi place acuma..
-la pescuit nu e bine sa te duci in adidasi subtiri si in blugi stretch..pentru ca exista riscul ca furnicile din gat sa se transforme in mushuroi..si ii foarte posibil ca labele sa vi se transforme in iceberg-uri..si mai e foarte posibil sa prindeti ura pe pesti si pe pescari..:))
-la pescuit nu e bine sa te incalti in pantofi, pentru ca ulterior seara in club sa te incalti in adidasi
-la pescuit e bine sa ai tot timpul o mamaliga bine facuta si o gagica care sa se roage cerurilor sa fie pestii prosti ca sa fie mai antrenant
-la pescuit e bine sa ai la ce sa te gandesti pentru ca exista riscul sa iti cada ochii in balta de la atat chiorat la unditele alea afurisite care nu produc nimic
-la pescuit e bine sa ai o prezenta de acelasi sex..ca sa ai cu cine sa faci front comun..pentru ca la sfarsitul zilei e posibil sa iti iei bataie de la pescari
-dupa pescuit e bine sa nu mirosi pestele pentru ca nu o sa iti placa
-dupa pescuit e bine sa ai centrala ca sa se incalzeasca repede apa ca sa poti sa faci repede dush ca sa poti sa te incalzesti la fel de repede si ca sa iti refaci spiritul incarcat de ganduri cu pesti
-in cluburile din romania melodia de la pasarea colibri-ploaia care va veni nu o stie nimeni, melodia jagga-jagga o stie toata lumea
-in cluburile din romania nu e bine sa mergi daca nu ai tarie de caracter si daca esti suficient de puternic incat sa suporti oameni cu tricouri albe si stramte pe care scrie ostentativ: BULGARI si tot asa..
-e foarte posibil ca dupa un weekend atat de tumultos si evident activ, sa te trezesti luni ca nu iti place viata si ca ai vrea ca totul sa se transforme intr-un weekend continuu...fie el si cu pescuit..dar sa fie soare..
Maine e marti..si marti suna urat..dar de maine ma voi gandi iar la mare..
16 septembrie 2009
Work and learn
Uneori simt ca lucrez intr-un loc minunat..
In ciuda faptului ca uneori joc bubbleshooter pana imi ies creierii pe urechi si pe ochi si alteori mulg vaci si plantez capsuni pe facebook...in fiecare zi imi e dat sa citesc oameni si sa aleg..asa da asa nu..
Pana la urma e un avantaj ca sunt inconjurata de femei de toate varstele si care se regasesc in toate statuturile sociale( as in : married with children, not married, divorced with children, young, old, beautiful, less beautiful, with lots of money, with money, happy, unhappy)..
Si uite asa dupa tigari fumate cu mamici care au fete de o varsta cu mine, lucrand cu femei care nu au copii sau care au copii si taticii sunt de mult plecati pe coclauri ajung sa imi dau seama cum trebuie sa fiu in viitor..
Culeg lucruri bune de la fiecare si le voi pastra pentru viitor si nu le voi uita caci sunt convinsa ca imi vor fi teribil de folositoare pe viitor..si recunosc ca in mijlocul lor ma simt copil si e tare bun feelingul asta..
Si uneori le invidiez pentru puterea de a depasi situatii de oameni mari si uneori ma bucur pentru mine ca inca nu am probleme de oameni mari si sunt un copil...care sare dintr-un capat in altul...si imi place sa le vad razand..si imi place sa ma prostesc..si imi place sa le fac sa vada totul prin ochii copiilor..si recunosc ca cel mai mult imi place sa ma laud cu mama mea..Recunosc..am o mama extraordinara..si mi se intampla des ca unele din ele sa imi fie tare dragi pentru ca sunt la fel de extraordinare..
Am mai trait un sentiment extraordinar in weekend...inaltator la ceruri chiar..dupa un weekend tumultos cu multe aventuri casnice (as in stai in casa..dupa care urlii..plangi si zbieri..si suni tot mapamondul, pregatita sa te arunci pe geam ca tocma ce l-ai vazut pe mickey mouse in varianta de bucuresti alergand voios prin bucatarie..prin care bucatarie tu mergi in picioarele goale..si in care bucatarie ai un crater sub chiuveta care da fix in underground..unde presupun ca traiesc si convietuiesc shefii lui mickey..ma rog..aventuroasa zi)..asa...in rest..o duminica linistita in care inainte sa intrii in bucatarie te uiti pe geam sa vezi daca soarecii fac chef..am facut un baitz din ala lung si nesimtit si scump..si am baloshit in fata unui film de cacat de pe acasa..(dar era un copil bun in film si no..)., dupa care am vb cu che la tel si am ras de m-am cracanat...si m-am bagat la patuk..si cum necum...mi-am adus aminte de copilarie..copilarie in care cele mai minunate lucruri erau sa mananc sambata dimineata (cand mama facea curat si aveam apa calda pana la 1) paine proaspata cu parizer si apoi sa fac baie...si un alt lucru minunat era momentul in care ma tranteam in pat si eram curatica si plina de parizer..(ca mai mancam si in timpul zilei..ca vai ce imi placea...) si lenjeria era curata..mi se parea ceva inaltator lenjeria proaspat pusa si mirosind a curat..si mamica cu volce calda ce ne ura noapte buna...mortal..
asa ca duminica seara..invelindu-ma in plapumioara mea moale si cu lenjeria mirosind a curat..mi-am adus aminte de cat de mult imi placea cand eram mica si cat de stupid mi se pare acum si uite asa am plans un pic..pentru ca nu imi mai place de mine..pentru ca vreau sa ma bucur in continuare de lucruri marunte si uit..si de ce uit??? de ce ma tot agit cautand lucruri marete cand fericirea asta mica e cea mai mare...of of..
nu ma mai pot concentra..:D
over and out
nota: lenjerie de pat..ca sa nu se inteleaga altceva
In ciuda faptului ca uneori joc bubbleshooter pana imi ies creierii pe urechi si pe ochi si alteori mulg vaci si plantez capsuni pe facebook...in fiecare zi imi e dat sa citesc oameni si sa aleg..asa da asa nu..
Pana la urma e un avantaj ca sunt inconjurata de femei de toate varstele si care se regasesc in toate statuturile sociale( as in : married with children, not married, divorced with children, young, old, beautiful, less beautiful, with lots of money, with money, happy, unhappy)..
Si uite asa dupa tigari fumate cu mamici care au fete de o varsta cu mine, lucrand cu femei care nu au copii sau care au copii si taticii sunt de mult plecati pe coclauri ajung sa imi dau seama cum trebuie sa fiu in viitor..
Culeg lucruri bune de la fiecare si le voi pastra pentru viitor si nu le voi uita caci sunt convinsa ca imi vor fi teribil de folositoare pe viitor..si recunosc ca in mijlocul lor ma simt copil si e tare bun feelingul asta..
Si uneori le invidiez pentru puterea de a depasi situatii de oameni mari si uneori ma bucur pentru mine ca inca nu am probleme de oameni mari si sunt un copil...care sare dintr-un capat in altul...si imi place sa le vad razand..si imi place sa ma prostesc..si imi place sa le fac sa vada totul prin ochii copiilor..si recunosc ca cel mai mult imi place sa ma laud cu mama mea..Recunosc..am o mama extraordinara..si mi se intampla des ca unele din ele sa imi fie tare dragi pentru ca sunt la fel de extraordinare..
Am mai trait un sentiment extraordinar in weekend...inaltator la ceruri chiar..dupa un weekend tumultos cu multe aventuri casnice (as in stai in casa..dupa care urlii..plangi si zbieri..si suni tot mapamondul, pregatita sa te arunci pe geam ca tocma ce l-ai vazut pe mickey mouse in varianta de bucuresti alergand voios prin bucatarie..prin care bucatarie tu mergi in picioarele goale..si in care bucatarie ai un crater sub chiuveta care da fix in underground..unde presupun ca traiesc si convietuiesc shefii lui mickey..ma rog..aventuroasa zi)..asa...in rest..o duminica linistita in care inainte sa intrii in bucatarie te uiti pe geam sa vezi daca soarecii fac chef..am facut un baitz din ala lung si nesimtit si scump..si am baloshit in fata unui film de cacat de pe acasa..(dar era un copil bun in film si no..)., dupa care am vb cu che la tel si am ras de m-am cracanat...si m-am bagat la patuk..si cum necum...mi-am adus aminte de copilarie..copilarie in care cele mai minunate lucruri erau sa mananc sambata dimineata (cand mama facea curat si aveam apa calda pana la 1) paine proaspata cu parizer si apoi sa fac baie...si un alt lucru minunat era momentul in care ma tranteam in pat si eram curatica si plina de parizer..(ca mai mancam si in timpul zilei..ca vai ce imi placea...) si lenjeria era curata..mi se parea ceva inaltator lenjeria proaspat pusa si mirosind a curat..si mamica cu volce calda ce ne ura noapte buna...mortal..
asa ca duminica seara..invelindu-ma in plapumioara mea moale si cu lenjeria mirosind a curat..mi-am adus aminte de cat de mult imi placea cand eram mica si cat de stupid mi se pare acum si uite asa am plans un pic..pentru ca nu imi mai place de mine..pentru ca vreau sa ma bucur in continuare de lucruri marunte si uit..si de ce uit??? de ce ma tot agit cautand lucruri marete cand fericirea asta mica e cea mai mare...of of..
nu ma mai pot concentra..:D
over and out
nota: lenjerie de pat..ca sa nu se inteleaga altceva
11 septembrie 2009
Femei in SPM
Dragi masculi,
ciuliti bine urechile la fetita si ascultati la mine ce va spun. Eu ca o lady, fetita ce sunt am 2 sfaturi la voi:
1. dupa ce va procurati o iubita sau dupa ce agatati o pitzi, dupa intrebarile alea euforice gen: "si..ia zi..pisi..unde dormim? la mine sau la tine?"..cel mai probabil raspunsul va fi: "tu la mama ta si eu la mama mea"..dar eu va propun altceva..in loc de banalitaturile astea cu unde dormim...defapt "stai linistita, nu facem nimic impotriva vointei tale"..ea o sa zica..(daca nu ii prea alcoolizata si ii apta sa dea raspunsuri inteligente): "tu la mama ta..eu la mine in pat"..mai bine..dar cel mai bine ar fi sa ziceti asa: "mi-as dori sa te fac sa ma iubesti asa de mult, incat sa nu ai SPM niciodata" ( and trust me that will never happen') sau : "pisi iubi mica, spune-mi te rog ca nu ai ovare!"
2. daca spre marele vostru nenoroc ea are ovare si nu se simte jignita de afirmatiile de mai sus..daca deja aveti o izbita va recomand cu caldura urmatorul aspect:
-procurati o papushe gonflabila dupa chipul si asemanarea ei..ca doar voi stiti si cele mai picante detalii..( ca un compliment..puteti sa faceti papusa sa fie mai slaba decat e ea defapt..ca sa creada ca voi nu ii vedeti imperfectiunile sunculoase)
-si apoi intrebati : "cat de mult ma iubesti tu pe mine, pisi iubi mica?"..apoi adaugati: "eu te iubesc tare tare tare mult"..ea ca o pisicutza frivola si ametita si amorezata de unicul moment in care voi faceti declaratii va raspunde: "pana la cer si inapoi"..(asta daca e un pic manelizata si pitzi) sau "foarte mult..foarte foarte foarte mult"(daca ii o fiinta mai normala)..
-daca vedeti ca dansa zabalosheshte languros la conversatia de mai sus propuneti urmatoarele: "pai draga mea, daca tot ma iubesti asa de tare..eu propun ca atunci cand te aflii in SPM sa ne despartim..eu mi-am facut papusa aia care iti e tie leita..dar eu nu vreau si nu pot si nu mai pot sa te suport in fiecare luna cu starile tale"..(daca puteti sa adoptati o fata de miel amarat..si cu lacrimi in ochi e perfect)
-daca ea e o femeie inteligenta(asa cum sunt eu,:D:D:D) va spune : "DA!!" ( bineinteles ca in gand dracusorul protector va sopti sublim: "tu la mama ta")
-daca nu e o femeie chiar asa inteligenta si nu are o viziune obiectiva asupra propriilor ovare va recomand sa aveti la voi o casca si o scoica, ca sa va feriti ochii cuceritori si producatorul de urmasi..
Cele de mai sus au fost spuse, deoarece din punctul meu de vedere nimeni, nimeni, absolut nimeni, nici chiar masculii nu ar trebui sa fie supus sau confruntat cu o femeie in SPM. Nimeni!
Dragi masculi,
daca nu aveti curajul sa incercati cele propuse de mine o sa suportati asa:
-ziua 1: vvaaaii...vvaaii..ma doare piciorul stannggg..aaaaaa...ppiisssii..ma doare piciorul stang..de ce? de ce ? de ce? ..(in tot acest timp franta da autogol..voi credeti ca au dat romanii ca neah..trebuia sa ascultati povestea piciorului, dupa care ii soptiti femeii in gand of corz: "mama ta..intreab-o pe mama ta")
-ziua 2: vvvvaaaaii...haoolleeeuu..ma doare si piciorul drept..darrr rraauu...rraaauuu...piisssisisisi..ma doare piciooaarreellee..ma doare tare..(voi scuipati ciorba in farfurie si ii soptiti femeii: "ma dor!..ma dor se spune..ma dor"
-ziua 3: vvvvvaaaaaii..caaapuull..stommaaccuull..spatelllee...piciooaareellee..ma doare toate..(voua incepe sa va cada parul..)
-ziua 4: pisi iubi mic drag..sunt uurattaaa!!! (voi ar trebui sa ziceti: "esti o zana veritabila..o anjelina si o charliza minunata.."..sfat: maine acoperiti oglinda)
-ziua 5: pissisisisisiisisis..sunt graassaaa...sunt grasa...pisssiii...esti un bou!!..de ce nu ma pupi in funduletz?? de ce? de ce?? de ce nu imi zici ca sunt slaba???..(acum e momentul in care sa spuneti ca plecati in team-building in urmatoarea saptamana)
-ziua 6: iuuuuuuubbbbbbiitttuulleee..mi-a venit!!!!!!!! mi-a veeniitt!! deci..te duci la farmacie si iei asa: absorbante din alea roz cu tz picaturi, dar nu din alea visinii ca stii ca nu imi plac, si o cutie de tampoane..cu n picaturi..dar sa fie neaparat marca z nu y..ca stii ca nu imi place..aaaaaa..si sa nu uit 2305203582 pastile de dureri..mersi pisicutz, te iubesc!..(acum e momentul in care sa mergeti la mama voastra acasa si sa ramaneti ascunsi vreo 4 zile...ii va trece ei..si cand ii va trece tot de voi o sa aiba nevoie...)
over and out..iar am fost un pic misogina..dar imi place adevarul..
p.s: pentru masculi nestiutori(si cred ca sunt multi) SPM=sindrom pre-menstrual...
ciuliti bine urechile la fetita si ascultati la mine ce va spun. Eu ca o lady, fetita ce sunt am 2 sfaturi la voi:
1. dupa ce va procurati o iubita sau dupa ce agatati o pitzi, dupa intrebarile alea euforice gen: "si..ia zi..pisi..unde dormim? la mine sau la tine?"..cel mai probabil raspunsul va fi: "tu la mama ta si eu la mama mea"..dar eu va propun altceva..in loc de banalitaturile astea cu unde dormim...defapt "stai linistita, nu facem nimic impotriva vointei tale"..ea o sa zica..(daca nu ii prea alcoolizata si ii apta sa dea raspunsuri inteligente): "tu la mama ta..eu la mine in pat"..mai bine..dar cel mai bine ar fi sa ziceti asa: "mi-as dori sa te fac sa ma iubesti asa de mult, incat sa nu ai SPM niciodata" ( and trust me that will never happen') sau : "pisi iubi mica, spune-mi te rog ca nu ai ovare!"
2. daca spre marele vostru nenoroc ea are ovare si nu se simte jignita de afirmatiile de mai sus..daca deja aveti o izbita va recomand cu caldura urmatorul aspect:
-procurati o papushe gonflabila dupa chipul si asemanarea ei..ca doar voi stiti si cele mai picante detalii..( ca un compliment..puteti sa faceti papusa sa fie mai slaba decat e ea defapt..ca sa creada ca voi nu ii vedeti imperfectiunile sunculoase)
-si apoi intrebati : "cat de mult ma iubesti tu pe mine, pisi iubi mica?"..apoi adaugati: "eu te iubesc tare tare tare mult"..ea ca o pisicutza frivola si ametita si amorezata de unicul moment in care voi faceti declaratii va raspunde: "pana la cer si inapoi"..(asta daca e un pic manelizata si pitzi) sau "foarte mult..foarte foarte foarte mult"(daca ii o fiinta mai normala)..
-daca vedeti ca dansa zabalosheshte languros la conversatia de mai sus propuneti urmatoarele: "pai draga mea, daca tot ma iubesti asa de tare..eu propun ca atunci cand te aflii in SPM sa ne despartim..eu mi-am facut papusa aia care iti e tie leita..dar eu nu vreau si nu pot si nu mai pot sa te suport in fiecare luna cu starile tale"..(daca puteti sa adoptati o fata de miel amarat..si cu lacrimi in ochi e perfect)
-daca ea e o femeie inteligenta(asa cum sunt eu,:D:D:D) va spune : "DA!!" ( bineinteles ca in gand dracusorul protector va sopti sublim: "tu la mama ta")
-daca nu e o femeie chiar asa inteligenta si nu are o viziune obiectiva asupra propriilor ovare va recomand sa aveti la voi o casca si o scoica, ca sa va feriti ochii cuceritori si producatorul de urmasi..
Cele de mai sus au fost spuse, deoarece din punctul meu de vedere nimeni, nimeni, absolut nimeni, nici chiar masculii nu ar trebui sa fie supus sau confruntat cu o femeie in SPM. Nimeni!
Dragi masculi,
daca nu aveti curajul sa incercati cele propuse de mine o sa suportati asa:
-ziua 1: vvaaaii...vvaaii..ma doare piciorul stannggg..aaaaaa...ppiisssii..ma doare piciorul stang..de ce? de ce ? de ce? ..(in tot acest timp franta da autogol..voi credeti ca au dat romanii ca neah..trebuia sa ascultati povestea piciorului, dupa care ii soptiti femeii in gand of corz: "mama ta..intreab-o pe mama ta")
-ziua 2: vvvvaaaaii...haoolleeeuu..ma doare si piciorul drept..darrr rraauu...rraaauuu...piisssisisisi..ma doare piciooaarreellee..ma doare tare..(voi scuipati ciorba in farfurie si ii soptiti femeii: "ma dor!..ma dor se spune..ma dor"
-ziua 3: vvvvvaaaaaii..caaapuull..stommaaccuull..spatelllee...piciooaareellee..ma doare toate..(voua incepe sa va cada parul..)
-ziua 4: pisi iubi mic drag..sunt uurattaaa!!! (voi ar trebui sa ziceti: "esti o zana veritabila..o anjelina si o charliza minunata.."..sfat: maine acoperiti oglinda)
-ziua 5: pissisisisisiisisis..sunt graassaaa...sunt grasa...pisssiii...esti un bou!!..de ce nu ma pupi in funduletz?? de ce? de ce?? de ce nu imi zici ca sunt slaba???..(acum e momentul in care sa spuneti ca plecati in team-building in urmatoarea saptamana)
-ziua 6: iuuuuuuubbbbbbiitttuulleee..mi-a venit!!!!!!!! mi-a veeniitt!! deci..te duci la farmacie si iei asa: absorbante din alea roz cu tz picaturi, dar nu din alea visinii ca stii ca nu imi plac, si o cutie de tampoane..cu n picaturi..dar sa fie neaparat marca z nu y..ca stii ca nu imi place..aaaaaa..si sa nu uit 2305203582 pastile de dureri..mersi pisicutz, te iubesc!..(acum e momentul in care sa mergeti la mama voastra acasa si sa ramaneti ascunsi vreo 4 zile...ii va trece ei..si cand ii va trece tot de voi o sa aiba nevoie...)
over and out..iar am fost un pic misogina..dar imi place adevarul..
p.s: pentru masculi nestiutori(si cred ca sunt multi) SPM=sindrom pre-menstrual...
9 septembrie 2009
Melci, scoici,raci si craci..toate din parti..
"Melci, scoici, raci, craci"..cam asa suna noua melodie care imi place si al carui videoclip imi starneste in intestine o senzatie de goliciune si nevoie de furazolidon si in degete mici intepaturi si mi se scurg creierii si ma infior toata la gandurile estivale.
Azi am vb cu o pretena la telefon:
ea:-ce faci?
eu:-nimic?
ea:-esti bine?
eu:-nimic!
ea:-cum iti merge?
eu:-nimic!
Mdea...imi autourez bun-venit in clubul oamenilor care nu fac nimic si sunt atat de plictisiti incat nici macar noua freza scurta nu ii irita..suncile incep sa atarne amenintator peste curea..aripioarele de pe picioare devin mai pronuntate..si nu pot decat sa le urez "fly fly fly birdie fly"..nici macar nu mai au unde sa zboare..
aceasta este o etapa de toamna...o depresie de toamna care se va transforma in depresie de iarna si apoi in depresie de primavara..traiesc si mananc..nici sa plang nu pot ca aici nu avem caprioare ca sa mananc si sa plang..
si uite asa mai trece o zi elefanteasca...nust daca zilele sunt lungi sau scurte...si nici macar nu ma pot decide daca timpul trece greu sau repede...trece plictisit..ma scuipa intre ochi in fiecare ora in care nu produc nimic..si tot ce imi doresc e sa emigrez..si daca as emigra as emigra tot plictisit..
mi-ar placea sa emigrez din baneasa...cu o intarziere de avion de 10 ore..sa stau acolo in baneasa cu dosul pe trei scaune..(ca pana ma decid sa emigrez pe bune o sa devin o balena ambulanta) si dupa care sa vina avionul si eu sa urlu ca in bancul ala idiot care ma distra cand aveam 4 ani: "pentru pace si popor eu ma pipulika in rezervor"..sa trantesc o harca pe meleagul bucurestean si sa plec la drum...dupa care sa aterizez pe o insula intr-un ocean..ca in lost asa...avand in vedere ca avionul o plecat din baneasa voi fi insotita doar de romani cocalari si straini sarantoci agitati de proastele servicii ale tarii (de parca ii pune cineva sa circule cu low de low cost) ..si sa ne credem intr-un ocean..si dupa o luna in care ne batem intre noi si ne luptam in cantece popolare si manelistice ..sa constatam ca suntem pe o insula din marea neagra...(ma rog..eu imi imaginez) si suntem la 1km departare de tarm dar nu am vast tarmul ca am stat cu spatele in tot acest timp..
mdea..si un pescarus ar fi avut niste idei mai geniale..dar nu pot..nu pot sa fiu inteligenta..
in weekend am fost acasa..m-am distrat cu otto un pic..m-am uitat sambata seara la: tenis, fotbal,tenis,tenis..la ora 01:00 am plecat acasa ca mai aveam un pic si spargeam televizorul..nici macar nu am baut..si era buna tequilla..si eu nici macar nu am gustat-o..atat de depresiva sunt..si m-am uitat apoi la national geographic la necropsii..eu..tocmai eu..diva divelor si zana ringurilor de zbantzaiala agitata ma uitam la macelul unor oameni morti..viva la vida!
duminica ne-am intors in buc..si dupa 4 ore de tren puteam a fum de tigara..a ulei ranced...a carciuma imputita..si a tren jegos..ne-am analizat vietile anterioare..am aflat de la gurul casei noastre ca ma aflu la stare de primata(dpdv al spiritului)..si andre a fost intr-o alta viata cocoasa cocosatului de la notre dame..
dupa care, in restul zilelor am facut asa:
luni: nimic
marti:nimic
azi: nimic
mint un pic..ptr ca mi-am redescoperit pasiunea ptr bubbleshooter..si constat ca dupa o ora de impuscat biloance vad prost..adica..am un ochi pe tastatura si un ochi la alt etaj sub pantoful unei doamne..
la ora 21:30 in fiecare seara mi se face foame si bag in mine ca o eroina..mai mai sa fac apa la genunchi cand am vazut ca nu imi merge cuptorul cu microunde si am mancat rece (dar am mancat..ca nu puteam sa nu mananc)..la ora 23:30 ma bag la dush..imi chinui fata pret de 15 min..fac dush..imi cade si gelul de dush..trantesc usa..alunec prin baie..injur..ma duc la somn..pret de 15 min ma mai uit in oglinda si imi admir noile forme..de femeie care umple 10 paturi..ma cremuiesc cu o cretinitate de crema bio-planto-anti-celulita si coaja de portocala..si atat..si m-am tuns ..asta ca sa stau si mai mult in oglinda admirandu-mi mufarina de copila de 13 ani..
ma mai joc acum niste bubble shooter..ma autosinucid cu inca 4390592 de tigari si apoi reiau procesul de mai sus..
over and out..vreau o minune..vreau un soare puternic..si o mare..
Azi am vb cu o pretena la telefon:
ea:-ce faci?
eu:-nimic?
ea:-esti bine?
eu:-nimic!
ea:-cum iti merge?
eu:-nimic!
Mdea...imi autourez bun-venit in clubul oamenilor care nu fac nimic si sunt atat de plictisiti incat nici macar noua freza scurta nu ii irita..suncile incep sa atarne amenintator peste curea..aripioarele de pe picioare devin mai pronuntate..si nu pot decat sa le urez "fly fly fly birdie fly"..nici macar nu mai au unde sa zboare..
aceasta este o etapa de toamna...o depresie de toamna care se va transforma in depresie de iarna si apoi in depresie de primavara..traiesc si mananc..nici sa plang nu pot ca aici nu avem caprioare ca sa mananc si sa plang..
si uite asa mai trece o zi elefanteasca...nust daca zilele sunt lungi sau scurte...si nici macar nu ma pot decide daca timpul trece greu sau repede...trece plictisit..ma scuipa intre ochi in fiecare ora in care nu produc nimic..si tot ce imi doresc e sa emigrez..si daca as emigra as emigra tot plictisit..
mi-ar placea sa emigrez din baneasa...cu o intarziere de avion de 10 ore..sa stau acolo in baneasa cu dosul pe trei scaune..(ca pana ma decid sa emigrez pe bune o sa devin o balena ambulanta) si dupa care sa vina avionul si eu sa urlu ca in bancul ala idiot care ma distra cand aveam 4 ani: "pentru pace si popor eu ma pipulika in rezervor"..sa trantesc o harca pe meleagul bucurestean si sa plec la drum...dupa care sa aterizez pe o insula intr-un ocean..ca in lost asa...avand in vedere ca avionul o plecat din baneasa voi fi insotita doar de romani cocalari si straini sarantoci agitati de proastele servicii ale tarii (de parca ii pune cineva sa circule cu low de low cost) ..si sa ne credem intr-un ocean..si dupa o luna in care ne batem intre noi si ne luptam in cantece popolare si manelistice ..sa constatam ca suntem pe o insula din marea neagra...(ma rog..eu imi imaginez) si suntem la 1km departare de tarm dar nu am vast tarmul ca am stat cu spatele in tot acest timp..
mdea..si un pescarus ar fi avut niste idei mai geniale..dar nu pot..nu pot sa fiu inteligenta..
in weekend am fost acasa..m-am distrat cu otto un pic..m-am uitat sambata seara la: tenis, fotbal,tenis,tenis..la ora 01:00 am plecat acasa ca mai aveam un pic si spargeam televizorul..nici macar nu am baut..si era buna tequilla..si eu nici macar nu am gustat-o..atat de depresiva sunt..si m-am uitat apoi la national geographic la necropsii..eu..tocmai eu..diva divelor si zana ringurilor de zbantzaiala agitata ma uitam la macelul unor oameni morti..viva la vida!
duminica ne-am intors in buc..si dupa 4 ore de tren puteam a fum de tigara..a ulei ranced...a carciuma imputita..si a tren jegos..ne-am analizat vietile anterioare..am aflat de la gurul casei noastre ca ma aflu la stare de primata(dpdv al spiritului)..si andre a fost intr-o alta viata cocoasa cocosatului de la notre dame..
dupa care, in restul zilelor am facut asa:
luni: nimic
marti:nimic
azi: nimic
mint un pic..ptr ca mi-am redescoperit pasiunea ptr bubbleshooter..si constat ca dupa o ora de impuscat biloance vad prost..adica..am un ochi pe tastatura si un ochi la alt etaj sub pantoful unei doamne..
la ora 21:30 in fiecare seara mi se face foame si bag in mine ca o eroina..mai mai sa fac apa la genunchi cand am vazut ca nu imi merge cuptorul cu microunde si am mancat rece (dar am mancat..ca nu puteam sa nu mananc)..la ora 23:30 ma bag la dush..imi chinui fata pret de 15 min..fac dush..imi cade si gelul de dush..trantesc usa..alunec prin baie..injur..ma duc la somn..pret de 15 min ma mai uit in oglinda si imi admir noile forme..de femeie care umple 10 paturi..ma cremuiesc cu o cretinitate de crema bio-planto-anti-celulita si coaja de portocala..si atat..si m-am tuns ..asta ca sa stau si mai mult in oglinda admirandu-mi mufarina de copila de 13 ani..
ma mai joc acum niste bubble shooter..ma autosinucid cu inca 4390592 de tigari si apoi reiau procesul de mai sus..
over and out..vreau o minune..vreau un soare puternic..si o mare..
3 septembrie 2009
bla bla bla bla..
si acum...niste versuri..asa..ca ziua sa devina si mai proasta si mai innorata decat a fost pana acum..
"Saying I love you
Is not the words I want to hear from you
Its not that I want you
Not to say, but if you only knew
How easy it would be to show me how you feel
More than words is all you have to do to make it real
Then you wouldnt have to say that you love me
Cos Id already know" ( Extreme - More than Words)
eu nu inteleg ce-o fi asa greu de priceput..
"Saying I love you
Is not the words I want to hear from you
Its not that I want you
Not to say, but if you only knew
How easy it would be to show me how you feel
More than words is all you have to do to make it real
Then you wouldnt have to say that you love me
Cos Id already know" ( Extreme - More than Words)
eu nu inteleg ce-o fi asa greu de priceput..
2 septembrie 2009
Noi (porcine), voi(porcini)
Atunci cand despicam firul in patru nu e suficient si trebuie sa il despicam in mai multe bucatele...in patru la puterea patruzeci..pentru ca a despica firul in patru e o chestie prea lame pentru mintea mea de om inteligent si pentru persoanele inconjuratoare mie.
Titlul acestui post este sugestiv (ofuuaai ce dor imi era sa utilizez expresia asta de liceu..limba romana..o aplicam la orice poezie, proza si drama). Ne avem pe noi - muieri porcine..caci prin natura noastra ne-am nascut maimute si pe parcursul liceului, in urma impactului des cu organul masculin reproducator ( ma refer aici la impactul verbal si nu la cel fizic), ne transformam in scrofitze afurisite, crete ( la creieri nu la par) si un pic paranoice si isterice. Apoi, va avem pe voi care va nasteti tot maimute urlatoare si pe parcursul scolii generale, dupa ce va indragostiti de c**va aia de sefa de clasa care se considera superioara ( care ea saraca habar nu are ce clociti voi in minte) si care nu va baga in seama, va transformati in porcine agitate, instabile psihic si cu ura pe sexul feminin cu rat (pentru neintelegatori bot porcin).
Ashea.. dupa care ajungem in acest stadiu stagionar si ne intrebam ce si cum se dezvolta relatiile la troaca si cine papa mai multe laturi si cine are mai multa grasime ( ca zice tata ca daca are mai multa grasime iese slanina mai buna) si care ii mai chipes: scroafa or' porcu' or tutti e due? (marcelo, tutti e due = amandoi ). Intre masculi si femele exista mai multe tipuri de interconectare si fiecare cu frumusetea si cu cacaturile ei..ca sa vorbim urat si in stil porcesc..
Avem tipul de relatie numarul 1:
- porcinul si porcina sunt prieteni extraordinari de buni..beau fumeaza si canta si rad de altii si vor ramane 4ever and ever..toate bune pana cand, in momente de singuratate in cocina si cu luna izbindu-se romantic in balta de pipi de afara pe unul din specimene il paleste amorul : "dar cum ar fi daca?"..si uite asa se duce tot pe apa sambetei...si se strica si prietenii si betii porcesti si tot..ca neah..unul zaboleshte dupe careva si ii povesteste celuilalt despre durerea ascunsa si tacita ce o poarta in suflet, timp in care amorezatul sau amorezata isi imagineaza ce misto si-ar trage-o ei acum pe canapeaua asta..de obicei relatiile de genul se termina apoteotic cu concluzii de gen: porcinul spune: "o proasta"..porcina declara: "un bou"
Urmeaza tipul de relatie numarul 2:
- "suntem prieteni foarte buni, insa din cand in cand ne satisfacem dorintele carnale..prefer asa decat cu un specimen necunoscut si cel mai probabil infestat cu toate cele 200000 de boli care exista pe fata planetei"..si acum toata sa urle in cor: "huuooooo"..bullssshhiittt..acest tip de situatie in care porcinul si porcina au o relatie minunata de prietenie, bazata pe un act sexual zburator, e o porcarie..o mare porcarie...o mare minciuna si un mare hazard fizic si moral..adica..common..eventually unul din ei tot o sa se tavaleasca prin namol cu altcineva si celalalt ramane cu buzitza umflata si cu dorintele ascunse in neuroni nervosi..final: "oricum erai de kakat si nu imi placea tavaleala asta cu tine..la revedere si da-mi un telefon cand simti ca iti explodeaza hormonii"
Numarul 3:
- sa trecem la lucruri mai serioase..porcinii indragostiti..cei mai simpatici..indragosteala e pe ei si peste firele lor de par aspre..si impart laturile si apica...si tavaleala prin namol e minunata si se screm impreuna si rad impreuna si ajugem in situatia cu porcii zburatori de fericire..hormonii sunt satisfacuti..grasimea crescanda si ii doare la banana ca se apropie craciunul si se transforma in carnatz..finalul in aceasta relatie e doua: 1. porcinii cei doi au stapani iubitori si le cruta viata, drept urmare peste 2345 de ani se saruta cu foc si tandrete in venetia sarbatorind iubirea lor nemuritoare(eu nu ma incred in asemenea finale, dar e democratie si sa creada cine o vrea), 2. relatia numarul 4
Numarul 4:
- trece indragosteala din epiderma porcilor si se instaleaza the thing that some call "relationship"...uuhhh..goody goody.. avem o relatie..uuh goody goody..noi chiar avem o relatie..uhh goody goody..and now what? acesta e stadiul deprimant porcesc si porcin..si femeieste si barbateste speaking...scrofitza: scoate tot ce are mai bun din ea..tzatze..cur..debit verbal..freze..dulap..sa nu uitam ca trebe sa faca capul calendar si scrofitzelor inconjuratoare..si se agita si se zapaceste si nu mai baga in ea laturi ca doar nu mai are nevoie ca oricum love is the food..dupe care..dupe un timp..se plictiseste pana si ea de toata agitatia asta isterico-maniaco-exagerata si devine o porcina vampirista, manipulatoare si ca un semafor dintr-asta cu ceas: 4,3,2,1: verde..urla...rosu..taci odata..verde..urla..rosu taci odata..semaforul ii stricat oricum ca sta numa pe verde..scroful: scroful ramane relativ tot scrof..nu se agita dar se satura de rosu verde rosu verde rosu verde..si in urma situatiei crizante, apasatoare si sufocante in care a ajuns relatie ii ureaza cu caldura scroafei sa ajung cartabosh de craciun si sa nu mai prinda revelionul decat in forma de gratar si pleaca...
bineinteles ca in aceasta relatie de tip patru pot aparea si mici exceptii: ea e scroful si el e scroafa..sau...el e daltonist si nu distinge rosul de verde, transformandu=se intr-un bou, dobitoc, fraier.."ce stai bah cu aia? hai in plm la o bere? adica ce bah..ea e mai presus decat noi?".."nu pot bah ca i-am promis lui puiutz iubi pisi bombonel sufletel ca mancam la mac asta seara"..reactia publicului: "boule..te-a facut aia..ti-a pus fusta in cap..ai dat si tu de p**da si uite ce ai ajuns...rusine!!!..fraiere!"..si uite asa porcinul daltonist ramane si fara precini si fara scrofitza...ca ei bineinteles ca nu ii va conveni ceva si se va retrage intr-un cotet mai infiorator..
Aceste relatii in numar de 4(cu toate ca mai sunt tipuri..prea multe..dar momentan ma conformez gandirii porcinesti) au si lucruri in comun: e imposibil ca sentimentele sa fie intr-o balanta continua, e imposibil ca cei doi sa se iubeasca sau sa se placa la fel de mult, e foarte posibil ca unul sa sufere mai mult ca celalalt..e foarte posibil ca unul sa fie mai agitat decat celalalt si mai implicat decat celalalt..e foarte posibil ca unul din ei sa se simta ignorat si evitat..si interesant e faptul ca roata se intoarce cu alti si alti porcini..
un alt lucru in comun ar mai fi si situatia general valabila in care relatia se destrama si brusc cei dezinteresati devin interesati...si cei neimplicati devin implicati..si nu mai au cu cine si nu mai au de ce..
Si asa....in urma tumultului zgomotos al acestor relatii vijelioase..fiecare porcin si fiecare porcina se retrag in fiecare seara in cocina...cu ganduri neintrupte la o troaca mai luxoasa..la laturi mai bune..la un stapan mai atent care sa le curete mai des...in fiecare seara..cand luna patrunde prin acoperisul unei cocini cu risc seismic ingrijorator de ridicat ..fiecare specimen si-ar dori ca luna sa le fie martor si nu iubit sau iubita..
over and out ca deja ma melancolizez
Titlul acestui post este sugestiv (ofuuaai ce dor imi era sa utilizez expresia asta de liceu..limba romana..o aplicam la orice poezie, proza si drama). Ne avem pe noi - muieri porcine..caci prin natura noastra ne-am nascut maimute si pe parcursul liceului, in urma impactului des cu organul masculin reproducator ( ma refer aici la impactul verbal si nu la cel fizic), ne transformam in scrofitze afurisite, crete ( la creieri nu la par) si un pic paranoice si isterice. Apoi, va avem pe voi care va nasteti tot maimute urlatoare si pe parcursul scolii generale, dupa ce va indragostiti de c**va aia de sefa de clasa care se considera superioara ( care ea saraca habar nu are ce clociti voi in minte) si care nu va baga in seama, va transformati in porcine agitate, instabile psihic si cu ura pe sexul feminin cu rat (pentru neintelegatori bot porcin).
Ashea.. dupa care ajungem in acest stadiu stagionar si ne intrebam ce si cum se dezvolta relatiile la troaca si cine papa mai multe laturi si cine are mai multa grasime ( ca zice tata ca daca are mai multa grasime iese slanina mai buna) si care ii mai chipes: scroafa or' porcu' or tutti e due? (marcelo, tutti e due = amandoi ). Intre masculi si femele exista mai multe tipuri de interconectare si fiecare cu frumusetea si cu cacaturile ei..ca sa vorbim urat si in stil porcesc..
Avem tipul de relatie numarul 1:
- porcinul si porcina sunt prieteni extraordinari de buni..beau fumeaza si canta si rad de altii si vor ramane 4ever and ever..toate bune pana cand, in momente de singuratate in cocina si cu luna izbindu-se romantic in balta de pipi de afara pe unul din specimene il paleste amorul : "dar cum ar fi daca?"..si uite asa se duce tot pe apa sambetei...si se strica si prietenii si betii porcesti si tot..ca neah..unul zaboleshte dupe careva si ii povesteste celuilalt despre durerea ascunsa si tacita ce o poarta in suflet, timp in care amorezatul sau amorezata isi imagineaza ce misto si-ar trage-o ei acum pe canapeaua asta..de obicei relatiile de genul se termina apoteotic cu concluzii de gen: porcinul spune: "o proasta"..porcina declara: "un bou"
Urmeaza tipul de relatie numarul 2:
- "suntem prieteni foarte buni, insa din cand in cand ne satisfacem dorintele carnale..prefer asa decat cu un specimen necunoscut si cel mai probabil infestat cu toate cele 200000 de boli care exista pe fata planetei"..si acum toata sa urle in cor: "huuooooo"..bullssshhiittt..acest tip de situatie in care porcinul si porcina au o relatie minunata de prietenie, bazata pe un act sexual zburator, e o porcarie..o mare porcarie...o mare minciuna si un mare hazard fizic si moral..adica..common..eventually unul din ei tot o sa se tavaleasca prin namol cu altcineva si celalalt ramane cu buzitza umflata si cu dorintele ascunse in neuroni nervosi..final: "oricum erai de kakat si nu imi placea tavaleala asta cu tine..la revedere si da-mi un telefon cand simti ca iti explodeaza hormonii"
Numarul 3:
- sa trecem la lucruri mai serioase..porcinii indragostiti..cei mai simpatici..indragosteala e pe ei si peste firele lor de par aspre..si impart laturile si apica...si tavaleala prin namol e minunata si se screm impreuna si rad impreuna si ajugem in situatia cu porcii zburatori de fericire..hormonii sunt satisfacuti..grasimea crescanda si ii doare la banana ca se apropie craciunul si se transforma in carnatz..finalul in aceasta relatie e doua: 1. porcinii cei doi au stapani iubitori si le cruta viata, drept urmare peste 2345 de ani se saruta cu foc si tandrete in venetia sarbatorind iubirea lor nemuritoare(eu nu ma incred in asemenea finale, dar e democratie si sa creada cine o vrea), 2. relatia numarul 4
Numarul 4:
- trece indragosteala din epiderma porcilor si se instaleaza the thing that some call "relationship"...uuhhh..goody goody.. avem o relatie..uuh goody goody..noi chiar avem o relatie..uhh goody goody..and now what? acesta e stadiul deprimant porcesc si porcin..si femeieste si barbateste speaking...scrofitza: scoate tot ce are mai bun din ea..tzatze..cur..debit verbal..freze..dulap..sa nu uitam ca trebe sa faca capul calendar si scrofitzelor inconjuratoare..si se agita si se zapaceste si nu mai baga in ea laturi ca doar nu mai are nevoie ca oricum love is the food..dupe care..dupe un timp..se plictiseste pana si ea de toata agitatia asta isterico-maniaco-exagerata si devine o porcina vampirista, manipulatoare si ca un semafor dintr-asta cu ceas: 4,3,2,1: verde..urla...rosu..taci odata..verde..urla..rosu taci odata..semaforul ii stricat oricum ca sta numa pe verde..scroful: scroful ramane relativ tot scrof..nu se agita dar se satura de rosu verde rosu verde rosu verde..si in urma situatiei crizante, apasatoare si sufocante in care a ajuns relatie ii ureaza cu caldura scroafei sa ajung cartabosh de craciun si sa nu mai prinda revelionul decat in forma de gratar si pleaca...
bineinteles ca in aceasta relatie de tip patru pot aparea si mici exceptii: ea e scroful si el e scroafa..sau...el e daltonist si nu distinge rosul de verde, transformandu=se intr-un bou, dobitoc, fraier.."ce stai bah cu aia? hai in plm la o bere? adica ce bah..ea e mai presus decat noi?".."nu pot bah ca i-am promis lui puiutz iubi pisi bombonel sufletel ca mancam la mac asta seara"..reactia publicului: "boule..te-a facut aia..ti-a pus fusta in cap..ai dat si tu de p**da si uite ce ai ajuns...rusine!!!..fraiere!"..si uite asa porcinul daltonist ramane si fara precini si fara scrofitza...ca ei bineinteles ca nu ii va conveni ceva si se va retrage intr-un cotet mai infiorator..
Aceste relatii in numar de 4(cu toate ca mai sunt tipuri..prea multe..dar momentan ma conformez gandirii porcinesti) au si lucruri in comun: e imposibil ca sentimentele sa fie intr-o balanta continua, e imposibil ca cei doi sa se iubeasca sau sa se placa la fel de mult, e foarte posibil ca unul sa sufere mai mult ca celalalt..e foarte posibil ca unul sa fie mai agitat decat celalalt si mai implicat decat celalalt..e foarte posibil ca unul din ei sa se simta ignorat si evitat..si interesant e faptul ca roata se intoarce cu alti si alti porcini..
un alt lucru in comun ar mai fi si situatia general valabila in care relatia se destrama si brusc cei dezinteresati devin interesati...si cei neimplicati devin implicati..si nu mai au cu cine si nu mai au de ce..
Si asa....in urma tumultului zgomotos al acestor relatii vijelioase..fiecare porcin si fiecare porcina se retrag in fiecare seara in cocina...cu ganduri neintrupte la o troaca mai luxoasa..la laturi mai bune..la un stapan mai atent care sa le curete mai des...in fiecare seara..cand luna patrunde prin acoperisul unei cocini cu risc seismic ingrijorator de ridicat ..fiecare specimen si-ar dori ca luna sa le fie martor si nu iubit sau iubita..
over and out ca deja ma melancolizez
28 august 2009
Vineri..ei si ce?
E vineri.e cea mai ciudata si naspa vineri de cand m-am angajat..nu stiu de ce o simt asa..
ma simt pustie goala si fara scopuri de weekend..e foarte ciudat sa nu ai scopuri precise in weekend..Nici macar din plictiseala nu mi-am facut un scop...
O sa intru iarasi in ciclul : mananca ca o vaca, dormi mult, nu fa miscare multa, taie-te cu lama si trage-ti si un glont in cap si atat pentru ca nu mai am putere de nimic..nu am putere sa mai gandesc si sa fac ceva..sunt asa moale si brainless..
over and out..
weekend minunat sa aveti..eu ma duc sa imi mai fac un cappucino...
ma simt pustie goala si fara scopuri de weekend..e foarte ciudat sa nu ai scopuri precise in weekend..Nici macar din plictiseala nu mi-am facut un scop...
O sa intru iarasi in ciclul : mananca ca o vaca, dormi mult, nu fa miscare multa, taie-te cu lama si trage-ti si un glont in cap si atat pentru ca nu mai am putere de nimic..nu am putere sa mai gandesc si sa fac ceva..sunt asa moale si brainless..
over and out..
weekend minunat sa aveti..eu ma duc sa imi mai fac un cappucino...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)