"There ain't no way we're gonna find another
The way we sleep all summer
So why won't why you fall in back in love with me?"
Acestea sunt versurile unei melodii tare frumoase. Melodie care pana acum ceva putin timp mi-era dat sa o ascult live cantata de o voce pur si simplu minunata, absolut divina, o voce blonda si delicata si suava. Not!!
Adevarul este ca ajunsesem la un punct in care simteam ca nu mai pot. Si atunci am dat repede fuga in alte parti, ce mi s-au parut a fi mai convenabile. Si pana sa plec m-am concentrat cat am putut de bine pe aspecte negative si parti negative si chestii urate si care nu imi placeau si care ma enervau. Cand am vazut casa goala si am stins ultima tigara fumata in bucatarie my soul crashed. Si de atunci tot plang cand apuc, cand mai primesc cate un mesaj, cand ascult o melodie. Mai gresesc drumul spre casa si stau de 10 ori sa ma gandesc daca trebuie sa merg inainte sau sa fac dreapta. Imi este dor sa fumez cu coatele pe o fata de masa alb-gri-galbena-neagra, sa beau un ceai fara zahar, sau cu zahar pus de ciuda ca sa nu raman fara ceai. Imi este atat de dor de jeg, de dezordine..imi este tare dor de perioadele in care vorbeam. Lately, am cam incetat sa vorbesc. Nu mai vorbesc despre mine. Nu mai vreau si nu mai pot sa vorbesc despre mine!
Au fost vreo 2 saptamani peste care am trecut si am supravietuit si nu am murit. 2 saptamani in care am alergat haotic de la disperare la chill si zen si iar la disperare si iar chill si iar zen si aceleasi ganduri over and over and over again. Au trecut saptamanile si nu am murit si iata-ma in casa noua, ma rog nou inchiriata, cu un laptop nou noutz si cu internet de mare viteza.
No si cine zicea totusi ca mutatul impreuna cu partenerul/partenera este un pas inainte si o complicatura si incurcatura de matze? No cine zicea asemenea balarii evident bause prea mult ori se lovise la bibilica. Deci mutatul impreuna nu face altceva decat sa te deporteze la acelasi inceput de acum x ani si n luni. Avem cele doua parti ale comuniunii sufletesti pe nume chirie.
1. Partenerul - partenerul poate simti tot felul de reactii ciudate in primele zile ale co-locuitului cu partenera fosta de weekend. Senzatiile pot fi : senzatii de sufocare, lipsa oxigen, disperare, transpiratie abundenta, nervi, draci, capete lovite de planeta etc etc etc. Urmeaza de altfel si perioada SPM in toata splendoarea ei. Vorbim aici de cazul nefericit in care partenera sufera de un SPM intens. Perioada de SPM la muieri privita prin ochii masculilor este o ambiguitate misterioasa, neclar nedefinita, ambigua, stupida, deplasata: "Femeie ti-or plecat mintile de acasa, femeie??"..in tot acest timp femeia vorbeste intr-o limba chinezo-japonezo-englezo-romano- nervoasa, zbiara, tipa, zambeste, plange, rade isteric, plange, zbiara, tipa, urla.
2 Partenera - aici situatia este cat se poate de simpla. Daca cineva credea ca mutatul impreuna este o stare de chill, zen, bla, bla mno..acel cineva sa se duca de unde o venit. Mutatul cu partenerul mai sus mentionat este un fel de : first date over and over and over again: "Mi-o aparut un cos!! Wrraaa!!!!!! Ce va spune omul asta cand voi aparea cu ditai umflatura pe fata." "Cu ce se ma imbrac?" "Ce urat imi sta parul! Ia sa ma piaptan ca daca tot ma bag la somn..pff..".."Oare la ce se gandeste acum?".."Cu ce creme sa ma mai dau?". Mda..deci situatia e cu totul roz,, este o crispatura continua de genul :"oh, my god ui ce pete am pe creieri".
Lasand ironia la o parte acest mutat impreuna nu apropie neaparat, pentru ca partenerul nu va fi teribil de incantat de suflatul permanent in ceafa a partenerei . Mutatul educa zic eu. Educa in sensul ca trebuie sa stii cand sa te abtii, sa te modelezi. Este o incercare continua de nu-l priva pe cel de langa de intimitate, de libertate, o educare continua a gandurilor si a indoielilor.
In rest..am 3 joburi..la unul ma pricep..la al doilea asa si asa..la al treilea nu am primit niciun feedback inca..eu tot incerc..poate tot devin o bloaggerita de succes si atunci ce scriu acum va ramane in istorie cu litere de aur...
Ma zbat in permanenta sa ignor problemele altora...sa ignor ce simt..sa ignor ce cred..am ales calea ignorantei pentru a-mi fi mai bine..si daca am ales calea asta mai dureaza pana voi reusi...e un proces lent si greoi, dar ppoate se va dovedi benefic...
So..cu aceasta ocazie si acest prim post in care nucul nu ma vegheaza...let's say goodbye to Andreea that wrote until now these sweet childish miseries and let's say Welcome to the newest and improved version of Andreea. De altfel, chiar mint, Andreea asta noua este defapt o Andree mai veche, care traia totul in interior si nu lasa nimic sa scape. Sa salut inchiderea in sine si sa ii uram bine.
Concluzie: Dragii mei we are not living in a beautiful world, we are living in a beautiful lie and everything lies around us.
