Maria si marea

Citesc Maria si marea..si ma inchipui pe mine ca fiind Maria..distanta si rece..rationala...proaspat indragostita...avand marea pe post de cea mai buna prietena...sunt foarte curioasa sa vad cum se transforma personajul pe parcurs..ramane la fel? sau povesteste marii ca iubirea doare mai mult atunci cand incerci din rasputeri sa nu doara?
Mi-am permis sa trag cu ochiul si la sfarsitul cartii si sa citesc ultimul paragraf..si mi s-a intiparit in memorie ultima propozitie: "Permanenta si de neuitat ramane marea; ar fi auzit-o si surda, ar fi vazut-o si oarba."
Cum se face ca ne traim viata intr-o inconstienta cretina? Suntem inconstienti...credem ca am vazut tot si nu am vazut nimic si foarte des ne dam seama ca se poate mai mult...tot timpul se poate mai mult...
de fapt...nu vreau sa scriu tampenii...nu vreau sa scriu nimic...
sper doar ca stii de mine...sper doar ca stii ca imi e dor...in fiecare seara..cu fiecare melodie...imi e asa dor...
dor de mare....

Alte doua cantecele

Alte doua cantecele geniale de altfel...care scormonesc amintiri..care invie amintiri...care vor ramane tot timpul in cutiuta muzicala din vene...suflet...puls..







"Intr-un sat de pescari...
 Intr-un loc fara nume..
 Ne-om ascunde hoinari...[...]
 Toate grijile pier intr-un sat de pescari"

Il senso delle cose

"Tu, nel bene, nel male,



Come un cielo che cade,


Come un raggio di sole. "

Iris