"Nu stiu ca poate nu e prea tarziu
Ca valul nu-i furtuna
Gandul nu-i minciuna"
S-a apropiat timid de ea. O iubeste. Stia ca o iubeste si a uitat cat de pitite stau iubirile uneori. Si-a simtit talpile urland de fericire dupa nisipul cald si agale, incet, cu frica s-a apropiat de Ea. Auzea de peste tot acelasi sunet, acelasi cantec, aceleasi cuvinte.."Atat de gri va fi o zi/ Nisipul nu-ti va povesti". Pielea ii era infiorata de fericire, vant, tristete, ganduri si a ajuns langa ea.
Si-a salutat din clipiri vechea si vesnica iubire. I-a povestit de toate. I-a povestit despre soare pe strazi prafuite si furtuni din camere tacut.e Si cum in Ea timpul sta in loc i-a raspuns firesc: "Ooff..voi...oamenii". A plans si Ea a cuprins-o in bratele ei calde si limpezi. I-a spalat sufletul cu apa placut sarata si i l-a invelit in nisip.
- Ia-l inapoi si ai grija de el. Sa fii fericita si te astept sa vii.
- Dar nu vreau sa plec. Vreau sa opresc timpul in loc. Aici. Cu tine. Vreau sa imi ramana sufletul in clipa si gandurile in cerul tau. Vreau sa ne jucam in fiecare zi. Vreau sa ma lovesti cu vantul tau si nisipul tau si sa ma invelesti cu valurile tale calde. Si atunci cand iti e bine sa fii limpede si eu sa ma bucur. Vreau sa ma asculti si sa imi raspunzi. Stii? Am uitat sa iti zic..am un suflet frumos..asa a zis..
-Chiar asa?
- Mi-a zis ca port in suflet o comoara. Si eu am zambit cu lacrimi. Si apoi am plutit. Ne-ai vazut si tu cum am plutit. Opreste-ma aici! Leaga-ma cu nisip de valurile tale si nu ma lasa sa plec. Nu mai vreau ganduri lumesti. Haide..opreste clipa!!
- Oofff, voi, oamenii!!!
"Si nici vina
Nu-i lumina
Apelor ce-ti spala mana"
