Razboi

In toata aceasta cautare a constantei de bine..ma apuca furia...
O furie nebuna..furie..ciuda...nervi...ciuda...furie..
E asa tarziu...
Si chiar nu inteleg...te-ai jucat..prea mult te-ai jucat..
Sunt furioasa...nu mai vad nimic...
Ma simt doar calcata in picioare...
E tot timpul mai usor sa fiu furioasa pe tine, decat pe mine...

Intr-o lume, intr-un loc...

"de unde tot visam sa fug de nenoroc"

E absolut genial sa te intorci in copilarie...si sa iti aduci aminte visele din copilarie..mi-am dat seama ca in materie de vise am ramas la fel....diferenta este ca acum imi doresc ceva mai simplu fata de ce imi doream atunci...imi doresc liniste...o viata simpla..simpla...tampit de simpla..tampit de fericita...
Si merg acasa...si de fiecare data cand plec de acasa si imi iau la revedere..."servus tati"..sau "servus mami"..de fiecare data mi se rupe sufletul si as opri trenul si m-as opri acasa...acasa e liniste...inteapa sufletul, dar e liniste...
Si ce mi se mai pare genial...mi se pare genial cand regasesc parti din mine mostenite...imi regasesc ambii parinti amestecati in felul meu de-a fi..in pasiunile pe care le am...si am conectat acum aceste parti cu tata...e minunat...sa sapi intr-un suflet de parinte si sa il scoti din cotidian si sa ii aduci aminte: "uite asta iti place tie.." si raspunsul sa fie o privire plina de mandrie si melancolie...
Sunt asa copil...imi ghidez viata prin comparatie cu cea avuta de parinti...si amintirile cele mai de pret sunt in cele in care mi-am spus : "aici le-ar fi placut si lor sa fie..." si atunci imi dau seama ca am noroc....ca mi-au dat noroc...si m-au indrumat inspre noroc...
Oricat de multa iubire am cauta si am visa....nimic nu se poate compara vreodata cu aceasta legatura inexplicabila "de sange"...caci aceste iubiri fata de parinti si frate vor fi probabil depasite de iubirea pentru proprii copii..si cam aici e punctul in care nu mai am cuvinte ...caci atata suflet nu poate fi scris...
cel mai probabil am mai postat melodia asta de 100 de ori, dar e prea perfecta...

Viata inainte de moarte

More or less..la un moment dat ajungem in acelasi moment dat: ce e viata? de ce e viata? cum e viata? asa e viata??
Ne chinuim cu aceleasi intrebari fara raspuns...suntem pierduti in aceasta interogatie despre cum e viata si cum se traieste viata...citeam intr-o carte..nu mai stiu care...ca o data aflat sensul vietii totul se naruie..totul se distruge..nu poti afla care e sensul vietii caci daca l-ai afla nimic nu ar mai avea rost...
Ma intrebi daca exista viata inainte de moarte? Tu crezi in viata dupa moarte? Eu nu...cred ca dupa moartea vine o liniste apasatoare, inconstienta..e un somn prea adanc pentru a fi numit viata..
Uite...hai sa o luam treptat...exista viata inainte de moarte?
Viata exista inainte de moarte atunci cand:
- esti copil si nimic nu se poate compara cu zambetul si bunatatea bunicii de la "tara" ce iti alunga toate durerile si tristetile copilaresti
- esti copil si te furisezi mai stiu eu pe unde...doar pentru a nu fi pedepsit pentru ca la ora x nu erai in casa
- esti copil si mama te ia in brate si tu plangi cu suspine si sughituri pentru ca ceva doare...doare..
- esti copil si te incerci balustrada in loc sa incerci scarile si ramai...stii si tu cu ce ramai...
- ai primit un prim sarut
- te-ai indragostit intaia oara
- ai plecat la liceu si iti era dor de casa..de mama..de tata..de frate..de certuri fara motiv...
- erai la liceu si nimic nu parea sa te distruga
- te trezesti la 6 dimineata si ai doar 20 si de ani si mergi deja la munca
- iti iei bataie de la un bodyguard si doare..doare..
- iubesti pentru prima oara
- mergi in vama pentru prima oara
- mergi in vama pentru a doua oara
- pleci departe si te intorci si iarasi pleci si iarasi te intorci si tot timpul e la fel de greu..la fel de usor..
- mergi iarasi in vama
- iubesti pentru a doua oara
- te bucura un zambet de copil
- te incanta o ciocolata...
 Si as putea continua la nesfarsit cu toate momentele pe care le stiu si care insumeaza doar un sfert din ce ai trait pana acum...
Am invatat si ai invatat ca viata e atunci cand doare...atunci cand esti ingenuncheat si rapus de griji si suparare si tristete...and after night will be day..and after dark it will be light.. ( inca putin si compun o manea)..si viata doare pentru ca unde ..oare unde..oare cum ar fi gustul fericirii fara durerea ce o anticipeaza, fara durerea ce o urmeaza?
Si tu stii ca o sa fie bine..o sa iti fie nespus de bine...esti doar orbit de prea multa viata..