In anul 1987, o mama dulce, dulce se pregatea pentru o surpriza marreee mareee si dulce dulce dulce..Voi scrie pentru mine amintiri pe care nici macar nu mai stiam ca le stiu..
De cand ma stiu ma pregateam pentru ziua mea de nastere cu 2 saptamani inainte.
Sa ne intelegem. M-am nascut pe 30 ianuarie 1987, orele 00:50. Eram toata rozosina si roz si mama a plans. Si am chinuit-o vreo 12 ore pe biata mama si i-a fost greu.
Din copilarie imi aduc aminte ca nu era an in care sa nu sarbatorim cum se cuvine ziua mea.
Pana la 5 ani am tot felul de poze facute in Zarnesti, in aceeasi sufragerie, cu torturi delicioase, cu garoafe in jur..caci alte flori nu erau accesibile in acele vremuri. Mama ma pupa in jur de 293508 ori in acea zi. Tata era sec si imi zicea doar la vreo ora dupa trezire la multi ani si ma enerva si nu il mai iubeam asa tare. Fratello era veci pururi simpatic si vesel asa ca el imi sustinea voiosia.
Asadar: 5 ani - mi-am petrecut ziua de nastere la Reghin. Am fost dusa de bunici in centru sa facem poze la fotograf,,eu cu verii mei gemeni. Ce tin minte cel mai bine e tortul din zapada artificiala, ros pe jumatate(si acum cred ca era ros de soareci). Aveam o agrafa roz in par si bocanci din cei mai smecheri, pe care ii caut si acum in fiecare iarna prin magazine. Ma rog..am iesit cam speriata in poze. Si cand am ajuns acasa in bucatarie se afla cadoul de la verisoara mea: o carte de colorat si culori. Si uite asa mi-am petrecut toata iarna: gradinita si colorat.
6 ani - asta e ziua de nastere pe care nu o mai tin minte deloc, pentru ca nu am facut poze.
7 ani- aici o dadusem in boli ascunse si aveam o fustita alba crosetat de mama si un tricou roz si strampi tot roz..sau rosii...si saptezeci de lanturi..si inel si o broza cu un iepuras roz sclipicios..Parca la ziua asta a scapat mama niste sarmale pe jos in bucatarie.
8ani- nu mai stiu
9 ani- nu mai stiu..(numai daca ma uit in poze..)(da aici parca avem jampieri si bocanci pana la glezne si o camasa roz deschis..si o vesta roz inchis si eram geniala..geniala..si mai aveam si parul drept la varsta asta..)
10 ani- am petrecut cu multi colegi..si am primit cadouri..si ne-am fugarit prin casa..si m-am indragostit de un coleg..(cristi..:)))..)..si aveam egari..rosii sclipiciosi si doua sticksuri in loc de picioare..
11 ani -idem 9
12 ani - idem 9
13 ani - chef mare..ca eram deja in clasa a saptea si eram si machiata..si ne-am pozat in fel si chip..ptii..ce veselie mare a fost si atunci
14 ani- this was..one of the best..aveam si eu my first boyfriend...hehehe..si am primit trandafirii..si era si el fericit ca in sfarsit prietena lui o sa aiba buletin..eram tare aratoasa si simpatica..un vis eram..
15 ani - intre 14 si 15 ani am avut onoarea sa imi cunosc tzoapele ce mi-au ramas pana azi surori de suflet. Asa ca au venit andre si cata la zarnesti si am mancat..si le-am prezentat zarnestiul si am primit cadou o felicitare cu masculi..(hihihihiihih) si un lantzic de argint pe care il pastrez cu sfintenie si acum.
16 ani - clasa a 10-a..si pe vremea ceea aveam prieten si a venit in fagaras si am mers in club..si era toata lumea..si in seara aceea baietii si-au facut trocutze in fata clubului..Era prima betiveala adevarata al lui nicu care a venit si m-a rugat solemn sa il ducem acasa daca cumva vedem ca el nu e in stare..
17 ani- prin perioada asta lumea isi sarbatorea majoratele si eu eram inca mica si pitica(ca si ani..ca mitul elefantului exista deja de mult). Si ne-am pornoshogait pe la mine pe acasa. Ne-am pozat in toate felurile. Colleee a mancat muullltt popcorn..atat de mult incat statea lesinat pe langa aragaz. Andre a fost exemplara si m-a ajutat la curatenie si la 12 noaptea am fost introdusa in cada plina cu apa si botezata. Faine vremuri.
18 ani- this was the best of the best: majoratul meu impreuna cu sebi. Ne-am manelizat si alcoolizat in cele mai turbate feluri. Ni s-au ars boxele. Am ras de dirigu. A dansat pana si Ione la ziua mea si eu fumam pe ascuns in baie. La 12 noaptea am fost stropiti si udati si am mai dansat o tura...ce sa mai genial..
19 ani- stiu doar ca era sesiune. Si mi-a fost adus tortul din Fagaras pana in Bucuresti..Aaaaaaa..si aici eram cu Ulpio..care mi-a adus si el flori. (ma incearca acum o senzatie de voma..) Si Sebi mi-a adus o bratara super faina..si un trandafir..si am papat tort. Si de atunci mi-a inceput problema cu Nicu: din acel sfant an Nicu nu imi mai spune La Multi Ani. Vorbim cam 20 de minute la telefon si ma rog de el sa zica si el nu si nu si nu. Yeah..I know..he's special..:))aaa si ca sarbatorim am mers parca in Maxx..dar daca nu mai tin minte inseamna ca nu a fost asa fain.
20 ani- tot sesiune..asta a fost ziua de nastere in care am primit cercei. Multi cercei. Numai cercei. Doar cercei. Si am iesit pe undeva prin oras dar sa mor daca mai stiu unde. Parca tot in vreun club in care azi nu as mai merge nici taiata. Si atunci fu fain..si funny..doar ca era sesiune.
21 ani - Aici a fost faina sarbatoarea si in camin si am fost la suc cu fetele si sebi.:D..si la kfc..si parca atat..ca aveam iar examen in urmatoarea zi.
22 ani- hoohhooohhooohhoooh..si acum sa cante fetele: "ta nanananannannaaaaaa, Portugalia, Portugalia.."...Cata a facut febra de la dans. Ioana la fel. Eu nu stiu ce am facut dar a fost tare fain si vesel. Si am primit muuuullttee cadouri ...si niste flori minunate.:D
23 ani- this year..this year..de 6 ani..de 6 ani nu am mai petrecut cu fratello vreo zi de nastere. But this year fratello iz in the haus..iuuuuhuhuhuhuhuhuhuhuuhuhuhuh
Am uitat sa o mentionez pe Marcela. Nu credeam ca am sa cunosc in aceasta lume o persoana care sa simta odata cu mine fericirea unei zile de nastere si lucrul asta ma face sa ma simt si mai iubita.
In incheiere mi-as dori ca la fiecare zi de nastere de azi inainte sa am alaturi familia mea si cele mai minunate capre din lume: Yohanna, Cata si Andre.
27 ianuarie 2010
25 ianuarie 2010
2012=Last week
Ma bucur nespus ca am o tastatura noua care nu mai scoate zgomote. Nu e tocita si gresec constant cuvintele dar am eu grija sa o tocesc.
Ma bucur si mai nespus ca s-a terminat saptamana asta ce tocmai o trecut.
Asa saptamana oribila nu mi-a fost dat sa traiesc de foarte mult timp. In afara de seara minunata in Mojo, am trait constant cu frica. Frica de forte ale gandirii mele obscure si negre. Mi-a fost permanent frica ca mi se va intampla ceva rau. Atat de frica incat vineri m-am oprit in fata unui tren intrebandu-ma daca e bine sa plec la drum cu asemenea ganduri.
Am tresarit de fiecare data cand mi-a sunat telefonul caci eram sigura ca voi afla vesti din cele mai rele.
Mi-am imaginat in fiecare zi cate o moarte tampita si surprinzatoare. Mi-am inchipuit pana si aparitia unui urs flamand pe strazi ale Bucurestiului si mi-am imaginat cum ma spinteca si nimeni nu ma ajuta. M-am imaginat calcata de o masina sau intr-o masina care se roteste ametitor pana cand ma umplu de sange cald.
A trecut saptamana trecuta si am reusit cu ajutorul unui foarte bun prieten si iubit si cu ajutorul unei conversatii continue despre copilarie sa trec peste partea asta a constiintei mele infricata de moarte si de esec si pierdere a aerului inspirat.
Si saptamana asta e ziua mea si astept weekendul pentru care am mari planuri zambarete.
Nu mai vreau nici macar o zi, nici macar un minut petrecut in frica saptamanii trecute.
Ma bucur si mai nespus ca s-a terminat saptamana asta ce tocmai o trecut.
Asa saptamana oribila nu mi-a fost dat sa traiesc de foarte mult timp. In afara de seara minunata in Mojo, am trait constant cu frica. Frica de forte ale gandirii mele obscure si negre. Mi-a fost permanent frica ca mi se va intampla ceva rau. Atat de frica incat vineri m-am oprit in fata unui tren intrebandu-ma daca e bine sa plec la drum cu asemenea ganduri.
Am tresarit de fiecare data cand mi-a sunat telefonul caci eram sigura ca voi afla vesti din cele mai rele.
Mi-am imaginat in fiecare zi cate o moarte tampita si surprinzatoare. Mi-am inchipuit pana si aparitia unui urs flamand pe strazi ale Bucurestiului si mi-am imaginat cum ma spinteca si nimeni nu ma ajuta. M-am imaginat calcata de o masina sau intr-o masina care se roteste ametitor pana cand ma umplu de sange cald.
A trecut saptamana trecuta si am reusit cu ajutorul unui foarte bun prieten si iubit si cu ajutorul unei conversatii continue despre copilarie sa trec peste partea asta a constiintei mele infricata de moarte si de esec si pierdere a aerului inspirat.
Si saptamana asta e ziua mea si astept weekendul pentru care am mari planuri zambarete.
Nu mai vreau nici macar o zi, nici macar un minut petrecut in frica saptamanii trecute.
20 ianuarie 2010
Motiv de bucurie
Ma simt tare onorata si mandra sa anunt si sa scriu ca sa tin minte bucuria:
Sunt nascuta in aceeasi zi cu Emeric Imre: 30 ianuarie.
Repet: ma simt onorata si incantata si ma simt si mai deosebita si mai speciala.
Sunt o diva care si-a gresit cariera si as fi putut fi o diva folkista!!!!
:D:D:D:D:D:D
Sunt nascuta in aceeasi zi cu Emeric Imre: 30 ianuarie.
Repet: ma simt onorata si incantata si ma simt si mai deosebita si mai speciala.
Sunt o diva care si-a gresit cariera si as fi putut fi o diva folkista!!!!
:D:D:D:D:D:D
Cronica unei alte seri de neuitat.
Nu pot sa nu scriu despre serile ultra-mega-reusite in care imi simt viata si o vad asa cum e ea defapt: simpla si minunata.
Last night: Emeric Imre in club Mojo.
Si iarasi ma voi stradui sa gasesc cuvinte si sa nu raman doar la prezentarea simplista gen: am fost, am baut si am plecat.
Ei bine lumea era putina, foarte putina. Eu daca as veni 9 ore pe tren si as vedea asa putini oameni m-as taia cu lama si nu as mai canta deloc. Si cred ca de aici se poate vedea cat de mult conteaza pasiunea cu care acest om canta. Dupa un drum teribil cu trenul din Cluj si pana aici, acest inger al sufletului meu a cantat atat de bine si de frumos incat parea mai viu si mai fresh ca niciodata.
Pe langa melodiile cunoscute de mine am mai ascultat o sumedenie de cantece frumoase din care m-am chinui sa retin macar un vers si sa mi-l scriu pe blog ca sa nu uit si ca sa tin minte cuvinte frumoase pentru momentele in care voi avea nevoie de ele.
Am ras mult aseara. Am ras pentru ca un om cu o chitara si o voce si un zambet ne-a transpus pe toti intr-o stare in care ninsoarea s-a transformat din chin in minune si orasul in cetate de poveste. Poate de aceea ne place noua atat de mult Emeric Imre si muzica folk, pentru ca dupa 3 ore de muzica buna nu poti decat sa te crezi stapan al sufletului tau si al gandirii tale si nu poti sa nu te simti liber si de neinfrant.
Si cand ne-am obisnuit cu atmosfera si cand credeam ca avem voci de cantat si sustinut puternic atmosfera a intrat in scena Cristina ( o alta Cristina al carui nume intreg nu il stiu). Ei bine, cand a inceput sa cante ne-a pierit si piuit si voce si tot. Cristina: blonda, frumoasa, frumoasa, frumoasa, o frumoasa din povesti, cu niste ochi patrunzatori si pe cand ne rugam sa nu aiba voce pentru ca ar fi prea dureros pentru noi (femele individioase) sa suportam a inceput sa cante. Concluzii: voce calda si suava si delicata, zambet mulat perfect cu vocea calda, stapanit bine chitara (un pic cam mare pentru ea). Nota 100 i-am dat si ne-am si enervat pentru ca asa e tara asta: in mass media apar toate...toate..(cum as putea sa zic frumos?).. toate tufele..si adevaratele talente stau pitite si ascunse.
Supriza serii (pentru mine) a fost Eugen Avram ce a cantat 4 melodii. Imi pare ca omul acesta e special si deosebit si pana si vocea lui e speciala. Vocea lui e speciala pentru ca atunci cand il aud mi se agita noi sentimente si noi corzi ale sufletului se lasa prinse in jocul asta folkist.
Ovidiu Mihailescu a incheiat spectaculos seara cu: "LLIILLIILLIILLIILLIII LILI LILI/ ti-am vazut bikinii"..asa ca am avut ce sa fredonam pana acasa.
Concluzii: sufletul mi-a zburat iarasi, Emeric Imre e un ardelean mai ardelean decat ardelenii, caci emana mai multa caldura si mai multa blandete decat toti clujenii la un loc si are un suflet frumos, caci doar un suflet frumos poate pune pe o chitara versuri care iti aduc fericire si tristeturi si zambete si lacrimi.
"Ce bun e vinul demisec
Ce tristi sunt anii care trec
Fara tine, fara o parte din mine
Mai toarna-ti inca un pahar
Ajuta-te sa uiti macar
C-a fost bine, cat ai fost parte din mine" ( Eugen Avram - Ce bun e vinul demisec)
"Hai din lume in mit,
Hai din strugure-n cana,
Sa te beau linistit
Dulcea mea buruiana
Insa indragostit
Si de-a pururi in goana
Totusi eu te-am iubit
Cu o ultima toana" (Emeric Imre - Rana si cutit)
Last night: Emeric Imre in club Mojo.
Si iarasi ma voi stradui sa gasesc cuvinte si sa nu raman doar la prezentarea simplista gen: am fost, am baut si am plecat.
Ei bine lumea era putina, foarte putina. Eu daca as veni 9 ore pe tren si as vedea asa putini oameni m-as taia cu lama si nu as mai canta deloc. Si cred ca de aici se poate vedea cat de mult conteaza pasiunea cu care acest om canta. Dupa un drum teribil cu trenul din Cluj si pana aici, acest inger al sufletului meu a cantat atat de bine si de frumos incat parea mai viu si mai fresh ca niciodata.
Pe langa melodiile cunoscute de mine am mai ascultat o sumedenie de cantece frumoase din care m-am chinui sa retin macar un vers si sa mi-l scriu pe blog ca sa nu uit si ca sa tin minte cuvinte frumoase pentru momentele in care voi avea nevoie de ele.
Am ras mult aseara. Am ras pentru ca un om cu o chitara si o voce si un zambet ne-a transpus pe toti intr-o stare in care ninsoarea s-a transformat din chin in minune si orasul in cetate de poveste. Poate de aceea ne place noua atat de mult Emeric Imre si muzica folk, pentru ca dupa 3 ore de muzica buna nu poti decat sa te crezi stapan al sufletului tau si al gandirii tale si nu poti sa nu te simti liber si de neinfrant.
Si cand ne-am obisnuit cu atmosfera si cand credeam ca avem voci de cantat si sustinut puternic atmosfera a intrat in scena Cristina ( o alta Cristina al carui nume intreg nu il stiu). Ei bine, cand a inceput sa cante ne-a pierit si piuit si voce si tot. Cristina: blonda, frumoasa, frumoasa, frumoasa, o frumoasa din povesti, cu niste ochi patrunzatori si pe cand ne rugam sa nu aiba voce pentru ca ar fi prea dureros pentru noi (femele individioase) sa suportam a inceput sa cante. Concluzii: voce calda si suava si delicata, zambet mulat perfect cu vocea calda, stapanit bine chitara (un pic cam mare pentru ea). Nota 100 i-am dat si ne-am si enervat pentru ca asa e tara asta: in mass media apar toate...toate..(cum as putea sa zic frumos?).. toate tufele..si adevaratele talente stau pitite si ascunse.
Supriza serii (pentru mine) a fost Eugen Avram ce a cantat 4 melodii. Imi pare ca omul acesta e special si deosebit si pana si vocea lui e speciala. Vocea lui e speciala pentru ca atunci cand il aud mi se agita noi sentimente si noi corzi ale sufletului se lasa prinse in jocul asta folkist.
Ovidiu Mihailescu a incheiat spectaculos seara cu: "LLIILLIILLIILLIILLIII LILI LILI/ ti-am vazut bikinii"..asa ca am avut ce sa fredonam pana acasa.
Concluzii: sufletul mi-a zburat iarasi, Emeric Imre e un ardelean mai ardelean decat ardelenii, caci emana mai multa caldura si mai multa blandete decat toti clujenii la un loc si are un suflet frumos, caci doar un suflet frumos poate pune pe o chitara versuri care iti aduc fericire si tristeturi si zambete si lacrimi.
"Ce bun e vinul demisec
Ce tristi sunt anii care trec
Fara tine, fara o parte din mine
Mai toarna-ti inca un pahar
Ajuta-te sa uiti macar
C-a fost bine, cat ai fost parte din mine" ( Eugen Avram - Ce bun e vinul demisec)
"Hai din lume in mit,
Hai din strugure-n cana,
Sa te beau linistit
Dulcea mea buruiana
Insa indragostit
Si de-a pururi in goana
Totusi eu te-am iubit
Cu o ultima toana" (Emeric Imre - Rana si cutit)
18 ianuarie 2010
Albert Camus - Mitul lui Sisif..
Nu vreau sa uit urmatoarele cuvinte..vreau sa le tin minte si poate de aceea le si scriu..
"Ca si marile opere, sentimentele adanci semnifica intotdeauna mai mult decat au constiinta ca spun. Perseverenta unei porniri sau a unei repulsii intr-un suflet se regaseste in anumite deprinderi de a face si de a gandi, se continua in consecinte pe care sufletul insasi le ignora. Marile sentimente poara in ele insele propriul lor univers, splendid sau mizerabil. Ele lumineaza cu pasiunea lor o lume exclusiva, in care isi regasesc propriul climat. Exista un univers al geloziei, al ambitiei, al egoismului sau al generozitatii. Un univers, adica o metafizica si o atitudine a spiritului. Ceea ce e adevarat pentru sentimente specializate, va fi si mai adevarat pentru emotii, la baza lor atat de nedeterminate si totodata atat de confuze si de "sigure", de indepartate si de "prezente" ca acelea pe care ni le da frumosul sau pe care le trezeste in noi absurdul." ( Albert Camus - Mitul lui Sisif )
"Ca si marile opere, sentimentele adanci semnifica intotdeauna mai mult decat au constiinta ca spun. Perseverenta unei porniri sau a unei repulsii intr-un suflet se regaseste in anumite deprinderi de a face si de a gandi, se continua in consecinte pe care sufletul insasi le ignora. Marile sentimente poara in ele insele propriul lor univers, splendid sau mizerabil. Ele lumineaza cu pasiunea lor o lume exclusiva, in care isi regasesc propriul climat. Exista un univers al geloziei, al ambitiei, al egoismului sau al generozitatii. Un univers, adica o metafizica si o atitudine a spiritului. Ceea ce e adevarat pentru sentimente specializate, va fi si mai adevarat pentru emotii, la baza lor atat de nedeterminate si totodata atat de confuze si de "sigure", de indepartate si de "prezente" ca acelea pe care ni le da frumosul sau pe care le trezeste in noi absurdul." ( Albert Camus - Mitul lui Sisif )
Monday - the best horror movie ever
Azi sunt nepoata lui Bacovia. ( nu chiar nepoata, dar ceva ruda directa si fidela..)
Urasc zilele de luni. Din tanara copilarie le urasc. Dar sunt zile de luni in care ninge si bate vantul si atunci le urasc si mai tare.
As face un film de groaza cu o zi de luni si ar fi cel mai bun film din istoria filmelor si nici macar nu ar trebui sa fie 3D. Ideal ar fi sa pot transpune in acest film horror starea trupeasca si mintala a omului de rand intr-o zi de luni. Cand ai creierul lesinat ca un hoit si mainile moi.
Am in minte doar inceputul de film..cand duminica seara se transforma intr-o gasca de gandaci negrii si mari si iti intra pe sub piele si incep sa te manance usor si incet, pana cand luni dimineata te trezesti ametit si confuz si atunci pac pac prim plan pe gandacii din tine care iti mananca stomacul si matzele. Si tu nu stii ce ai...dar e doar luni...
Cam asta ar fi inceputul si pe parcurs ar aparea tot felul de scarbosenii care sa te faca sa vrei si mai mult sa iti petreci ziua de luni in pat. Vezi jeg si murdarie peste tot, doi pitici canibali isi povestesc soarta in lift, biroul il ai plin de peste imputit, iar in locul in care fumezi si iti bei cafeaua de dimineata miroase a mortaciune. Pe parcursul zilei iti ingheata gandacii de frig pentru ca e frig si la locul de munca si daca esti alcoolist nici macar nu ai bani ca sa te relaxezi cu o sutica dupa work.
Azi e o zi de luni in care nici macar iarba nu creste, iar eu in loc sa infloresc ma arunc in vidul asta al gandurilor mele, care altfel decat negre nu au cum sa fie.
Si cum sa nu faci un film de groaza cand stii ca daca s-ar putea, ai putea sa stai in miros de asternuturi curate cu brate calde de jur imprejur si buze dulci, dulci care sa iti sopteasca o poveste.
Urasc zilele de luni. Din tanara copilarie le urasc. Dar sunt zile de luni in care ninge si bate vantul si atunci le urasc si mai tare.
As face un film de groaza cu o zi de luni si ar fi cel mai bun film din istoria filmelor si nici macar nu ar trebui sa fie 3D. Ideal ar fi sa pot transpune in acest film horror starea trupeasca si mintala a omului de rand intr-o zi de luni. Cand ai creierul lesinat ca un hoit si mainile moi.
Am in minte doar inceputul de film..cand duminica seara se transforma intr-o gasca de gandaci negrii si mari si iti intra pe sub piele si incep sa te manance usor si incet, pana cand luni dimineata te trezesti ametit si confuz si atunci pac pac prim plan pe gandacii din tine care iti mananca stomacul si matzele. Si tu nu stii ce ai...dar e doar luni...
Cam asta ar fi inceputul si pe parcurs ar aparea tot felul de scarbosenii care sa te faca sa vrei si mai mult sa iti petreci ziua de luni in pat. Vezi jeg si murdarie peste tot, doi pitici canibali isi povestesc soarta in lift, biroul il ai plin de peste imputit, iar in locul in care fumezi si iti bei cafeaua de dimineata miroase a mortaciune. Pe parcursul zilei iti ingheata gandacii de frig pentru ca e frig si la locul de munca si daca esti alcoolist nici macar nu ai bani ca sa te relaxezi cu o sutica dupa work.
Azi e o zi de luni in care nici macar iarba nu creste, iar eu in loc sa infloresc ma arunc in vidul asta al gandurilor mele, care altfel decat negre nu au cum sa fie.
Si cum sa nu faci un film de groaza cand stii ca daca s-ar putea, ai putea sa stai in miros de asternuturi curate cu brate calde de jur imprejur si buze dulci, dulci care sa iti sopteasca o poveste.
14 ianuarie 2010
Cronica de seara. 13.01.2009 - Iron City
Plutesc..plutesc de ieri de la ora 10:00 p.m. Am tot urat Bucurestiul asta pana acum si il voi mai uri de multe ori. Dar azi il iubesc. Il iubesc pentru ca stie sa adune in locuri mici si ascunse oameni extraordinari de talentati.
Asadar era anuntata in Iron City doar o seara in care Mishu si Tudor Badescu vor canta melodiile lor noi si cele consacrate :) si cam atat. Eu, muncitoare mioapa si vesnic obosita, nu asteptam mai mult si ma gandeam ca totul va decurge lin si clar: pac pac doua aplauze, lesina fetele, noi si lesinam si plangem si plecam acasa. Dar spre marea bucurie a neuronilor mei seara s-a prelungit pana undeva inspre dimineata.
Un loc in care sa fie atati oameni geniali si minunati, prin voce, prin chitara si prin spirit eu nu am vazut. Misha si Si Altii ( :))) ) au incalzit atmosfera si au urmat asa: Mishu Calian si Tudor Badescu, Za' Duff - noi nu ii mai vazusem pana acum, dar ne-am prapadit de ras-, apoi Misha, Si Altii ( m-a distrat rau faza asta..:)) ), Cristina Andries, Dragos Boeru, Bobby Bob si vai..cine mai era?? Nu mai tin minte nici un alt nume dar stiu ca au mai fost baieti talentati care ne-au incantat.
No deci: Mishu Calian si Tudor Badescu: rulez! Imi plac melodiile noi si cele vechi si cover-urile. Nu stiu cum, dar atunci cand baietii au cantat cover-urile m-am transpus in diferite etape ale vietii mele. Si zambeam tamp si inchideam ochii si mai trageam cu patos din cate o tigara ( ca doar am fumat un pachet). M-am plimbat in timp si printre oameni iubiti si mi-am imbratisat amintirile si le-am pus apoi la locul lor si le pastrez pentru o alta chitara si alte momente.
Partea in care era sa levitez a fost cea in care a intrat in scena Cristina. Pret de 5 min nu am putut sa zic nimic altceva decat: "Vai de capul meu!", "Doamne ia-ma" etc, etc. Si acum ma chinui sa gasesc cuvinte si in afara de glas divin si chip de inger nu gasesc altceva. Aceasta Cristina Andries si a ei voce m-au facut sa tremur. Si nu ma puteam opri din tremurat si din oftat.
Finalul ( pentru noi) a fost recitalul lui Dragos Boeru, un fel de Nicu Alifantis Junior. Marcela s-a indragostit iremediabil de el si eu am ramas tintuita pe scaun fara sa ma opresc din zambit si cantat(ce stiam sa cant) si acum cand imi reamintesc ma infior.
O aparitie surpriza a fost Stefan Tivodar care a cantat Oameni de Lut - un alt motiv de extaz for me.
Iarasi sunt asa tampita si nu pot sa descriu starea asta de fericire si de bine. Dar omuletzii acestia m-au fascinat! In drum spre casa imi simteam sufletul. Efectiv, imi simteam sufletul cum zboara in jurul meu si danseaza si rade. Si acum sunt intr-o euforie continua. Oricat de mult as incerca sa ma concentrez la ceva aud acorduri de Nicu Alifantis, mai repet in gand: "Fuullggaa" sau "Opreste-ma la tine".."Sunt zile in care lumea din jur dispare".
As fi vrut sa se opreasca timpul in loc asa: cu marcela langa mine si cu mishu si cristina cantand pe fundal. Si am gasit fericirea alba si pura in acorduri si solo-uri de chitara, in voci si cantece divine, fericire pe care o caut de mult. Vreau sa invat sa opresc clipele si sa imi prind sufletul si sa il condamn sa ramana in starea aia de libelula ametita.
Mi-am ucis cuvintele cu muzica si promit ca ma duc sa le caut miercurea viitoare.
Mai am ceva de spus: GENIAL!!GENIAL!!!
Asadar era anuntata in Iron City doar o seara in care Mishu si Tudor Badescu vor canta melodiile lor noi si cele consacrate :) si cam atat. Eu, muncitoare mioapa si vesnic obosita, nu asteptam mai mult si ma gandeam ca totul va decurge lin si clar: pac pac doua aplauze, lesina fetele, noi si lesinam si plangem si plecam acasa. Dar spre marea bucurie a neuronilor mei seara s-a prelungit pana undeva inspre dimineata.
Un loc in care sa fie atati oameni geniali si minunati, prin voce, prin chitara si prin spirit eu nu am vazut. Misha si Si Altii ( :))) ) au incalzit atmosfera si au urmat asa: Mishu Calian si Tudor Badescu, Za' Duff - noi nu ii mai vazusem pana acum, dar ne-am prapadit de ras-, apoi Misha, Si Altii ( m-a distrat rau faza asta..:)) ), Cristina Andries, Dragos Boeru, Bobby Bob si vai..cine mai era?? Nu mai tin minte nici un alt nume dar stiu ca au mai fost baieti talentati care ne-au incantat.
No deci: Mishu Calian si Tudor Badescu: rulez! Imi plac melodiile noi si cele vechi si cover-urile. Nu stiu cum, dar atunci cand baietii au cantat cover-urile m-am transpus in diferite etape ale vietii mele. Si zambeam tamp si inchideam ochii si mai trageam cu patos din cate o tigara ( ca doar am fumat un pachet). M-am plimbat in timp si printre oameni iubiti si mi-am imbratisat amintirile si le-am pus apoi la locul lor si le pastrez pentru o alta chitara si alte momente.
Partea in care era sa levitez a fost cea in care a intrat in scena Cristina. Pret de 5 min nu am putut sa zic nimic altceva decat: "Vai de capul meu!", "Doamne ia-ma" etc, etc. Si acum ma chinui sa gasesc cuvinte si in afara de glas divin si chip de inger nu gasesc altceva. Aceasta Cristina Andries si a ei voce m-au facut sa tremur. Si nu ma puteam opri din tremurat si din oftat.
Finalul ( pentru noi) a fost recitalul lui Dragos Boeru, un fel de Nicu Alifantis Junior. Marcela s-a indragostit iremediabil de el si eu am ramas tintuita pe scaun fara sa ma opresc din zambit si cantat(ce stiam sa cant) si acum cand imi reamintesc ma infior.
O aparitie surpriza a fost Stefan Tivodar care a cantat Oameni de Lut - un alt motiv de extaz for me.
Iarasi sunt asa tampita si nu pot sa descriu starea asta de fericire si de bine. Dar omuletzii acestia m-au fascinat! In drum spre casa imi simteam sufletul. Efectiv, imi simteam sufletul cum zboara in jurul meu si danseaza si rade. Si acum sunt intr-o euforie continua. Oricat de mult as incerca sa ma concentrez la ceva aud acorduri de Nicu Alifantis, mai repet in gand: "Fuullggaa" sau "Opreste-ma la tine".."Sunt zile in care lumea din jur dispare".
As fi vrut sa se opreasca timpul in loc asa: cu marcela langa mine si cu mishu si cristina cantand pe fundal. Si am gasit fericirea alba si pura in acorduri si solo-uri de chitara, in voci si cantece divine, fericire pe care o caut de mult. Vreau sa invat sa opresc clipele si sa imi prind sufletul si sa il condamn sa ramana in starea aia de libelula ametita.
Mi-am ucis cuvintele cu muzica si promit ca ma duc sa le caut miercurea viitoare.
Mai am ceva de spus: GENIAL!!GENIAL!!!
12 ianuarie 2010
Mucho Chucho
Cand ma simt fericita mai mult de 2 zile la rand imi piere glasciorul si inspiratia si nu ma mai inteleg cu tastatura..
Sunt momente in care realizez ca oricat si oricum am incerca sa ne potrivim si sa ne mulam pe un monitor sau pe o foaie de hartie e inutil. Un simplu cuvant sau o fraza de oricine ar fi scrisa niciodata nu pot sa ajunga acolo unde e sufletul cand zburda fericit.
Ma gandesc de mult cam ce as putea sa scriu ca sa vad eu negru pe alb sufletul meu asa cum e el acum si sa pot sa iti descriu pielea in cuvinte. Nu pot. Ma opresc intr-un zambet tamp de copil indragostit cu lumea la picioare.
Si cum sentimentele sunt in puf, incep sa iau mai mult in considerare detaliile. Ma entuziasmeaza cate o melodie ascultata asa aiurea, ma admir si ma condamn, vreau sa ma perfectionez si sa devin o zana..dar nu pentru tine..asa cum se intelege..ci pentru mine..pentru ca vreau sa imi etalez fericirea pe chip si pe trup..Ma intristez repede si imi trece la fel de repede. Ma bucura o portocala frumos desfacuta si un dop de vin facut de hartie..doar pentru ca sunt facute de tine si sunt acolo..Descopar peste tot cate o amprenta de a ta si zambesc tamp la tot ce imi aduce aminte de tine..
M-am maturizat si am trecut la un alt tip de sentimente. Simt diferit. Simt mai bine, mai clar si mai exact..daca se poate simti asa. Imi ating un vis caci suntem pe rand copii si maturi. Daca tu esti barbatul-copil eu sunt copilul-femeie si daca eu sunt femeia-copil tu esti copilul-barbat.
Privind in urma..in vremurile in care iti vedeam sufletul inchis si ma feream de tine..sau fugeam de tine...doar din frica si din dorinta de a evita ceva..si nici acum nu stiu ce..acum..acum e altfel..Acum nu ma chinui sa gasesc cuvinte potrivite pentru ca imi dau seama ca totul e foarte potrivit..noi suntem potriviti si cuvintele noastre...si pana si ce gatesti se potriveste perfect cu stomacul meu..:D
E totusi negru pe alb si nu reusesc sa zic bine...voi reveni cu alte inspiratii in alte zile..si sper sa tina starea asta cat mai mult..si sper sa ramanem asa potriviti..in imbratisari si cuvinte..
Sunt momente in care realizez ca oricat si oricum am incerca sa ne potrivim si sa ne mulam pe un monitor sau pe o foaie de hartie e inutil. Un simplu cuvant sau o fraza de oricine ar fi scrisa niciodata nu pot sa ajunga acolo unde e sufletul cand zburda fericit.
Ma gandesc de mult cam ce as putea sa scriu ca sa vad eu negru pe alb sufletul meu asa cum e el acum si sa pot sa iti descriu pielea in cuvinte. Nu pot. Ma opresc intr-un zambet tamp de copil indragostit cu lumea la picioare.
Si cum sentimentele sunt in puf, incep sa iau mai mult in considerare detaliile. Ma entuziasmeaza cate o melodie ascultata asa aiurea, ma admir si ma condamn, vreau sa ma perfectionez si sa devin o zana..dar nu pentru tine..asa cum se intelege..ci pentru mine..pentru ca vreau sa imi etalez fericirea pe chip si pe trup..Ma intristez repede si imi trece la fel de repede. Ma bucura o portocala frumos desfacuta si un dop de vin facut de hartie..doar pentru ca sunt facute de tine si sunt acolo..Descopar peste tot cate o amprenta de a ta si zambesc tamp la tot ce imi aduce aminte de tine..
M-am maturizat si am trecut la un alt tip de sentimente. Simt diferit. Simt mai bine, mai clar si mai exact..daca se poate simti asa. Imi ating un vis caci suntem pe rand copii si maturi. Daca tu esti barbatul-copil eu sunt copilul-femeie si daca eu sunt femeia-copil tu esti copilul-barbat.
Privind in urma..in vremurile in care iti vedeam sufletul inchis si ma feream de tine..sau fugeam de tine...doar din frica si din dorinta de a evita ceva..si nici acum nu stiu ce..acum..acum e altfel..Acum nu ma chinui sa gasesc cuvinte potrivite pentru ca imi dau seama ca totul e foarte potrivit..noi suntem potriviti si cuvintele noastre...si pana si ce gatesti se potriveste perfect cu stomacul meu..:D
E totusi negru pe alb si nu reusesc sa zic bine...voi reveni cu alte inspiratii in alte zile..si sper sa tina starea asta cat mai mult..si sper sa ramanem asa potriviti..in imbratisari si cuvinte..
11 ianuarie 2010
Fara petale
De la Craciun incoace sunt un om fericit..si ma simt fericita, dar tot imi vine sa plang.
Ma dor ceilalti oamenii si felul lor. Ma doare increderea in oameni si oameni care te desconsidera, te iau drept prost si te calca in picioare si se folosesc de tine si iti zambesc frumos si apoi isi arata adevarata fata. Astea sunt aspecte pe care le stiam, dar le-am ignorat. Dar cel mai greu e atunci cand trebuie sa accepti ca nu e asa cum vrei tu si nu poti fi cum vrei tu. E greu sa te schimbi in ceva ce nu ai vrut sa fii, e greu cand trebuie sa fii fals si sa imparti zambete inghetate. Nu imi place schimbarea asta. Ma murdareste si ma transforma in ceva ce nu sunt si trebuie sa fiu. Nu pot fi un om fals, nu pot sa port masti si sa le schimb in functie de circumstante..
Si acum e o alta zi decat cea de ieri..si
5 ianuarie 2010
2010..za niu begging
Incerc sa ma concentrez bine bine si sa scriu frumos dar nu stiu zau daca pot pune in cuvintzele un sfarsit de an..si un inceput de an..
Ziua lui Che a trecut cu bine, eu una m-am simtit tare bine..mai ales ca m-am stresat rau cu cadouasul..saptamana before Christmas a fost destul de stresanta..dar a fost o saptamana tare zambareata.
Am fost si la Noaptea Devoratorilor de Stand Up si era sa cad de pe scaun de ras..si cel mai mult si cel mai mult mi-au placut glumele misogine si shaorma mancata la 2 noaptea.
Drumul pana acasa cu Wizulina a fost cel mai tare..ever..eu atatea bagaje cate aveam noi..nu am mai trait sa vaz..Mi-o fost jumate din drum frica ca ma trezesc cu un coltz de stea decorativa fix in ochi sau gura..dupe care tabloul lui Cata insista sa aterizeze pe umerii mei si atata l-am injurat pana ce s-o asezat la locul lui...si cand nu imi mai era frica de stea si tabloul urat se potolise am cumparat 2 sticle de cola la 2l si pozitia comoda o disparut cu totul..si creierii imi era storciti..da era storciti rau ca nici sa vorbesc nu mai stiam...
Of corz ca familia ne-o primit cum se cuvine: cu beuturi si mancarica buna si calda. Muma s-o bucurat de cadouri ca atunci cand m-o nascut pe mine si am mers si la colinda si ne-am ras un picutz..ca la un mom dat de la atata cantat ni s-a facut teribil de somn..
Restul concediului o decurs in stil fagarasean, cu multe sucuri in mutz si fift si fumuri de tigara combinate cu fumuri de cocalari si pitipoance. Am jucat cu caprele si un bilibard si tare m-am bucurat cand marcela o reusit sa bage bila neagra si am simtit victoria cum imi urca in vine..o seara nereusita o fost cea in care marcela m-o batut la d'arts si 501, intr-o atmosfera pitoreasca cu negrisori de fagaras si putoare de carciuma.
De remvelion fu dragutzel as spune eu si nu toata lumea ar fi de acord cu mine. Eu m-am simtit bine, ca veci pururi nu am dormit 10 ore pe noapte la cabana. Michael Jackson o si reinviat la un moment dat si o facut tumbe pe acolo si noi ne-am ras. Si am mancat mult usturoi cu smantana si crastraveti si numa gratare bune. Am jucat table si mystery case files si mafia si am asistat la un joc cu cuvinte, de era sa intre in coma de ficat un baietzel, de la cum nu tinea minte cuvintele.
Lasand la o parte fizicul meu gratios de elefanta cu coastele la vedere(ca asa a zis mama..ca mi se vad coastele..ca sunt o slabatura..:))) ), sufletul a colindat intr-una si vai vai vai ce bine s-a simtit.
For me, copil depravat din familie semi-destramata, pentru care Craciunul era o treaba sinistra si macabra, this time was beautiful beautiful.. In ciuda faptului ca Mos Craciun nu exista am primit cadouri asa frumoase incat as fi putut sa concurez cu o turma de copii si tot nu egalau veselia si tzopaiala mea..
Si cum spuneam, sufletul meu e fericit..atat de fericit incat ii e groaza de furtunile ce au sa vina.(caci fericire fara furtuni nu iashte)....
Si adorm cu dor si ma trezesc cu dor de buze si brate calde..si simt asa..cum lumea e a noastra si vara atat de aproape..si vama parca e mai vie ca niciodata si ii aud in fiecare zi chemarea...
Ziua lui Che a trecut cu bine, eu una m-am simtit tare bine..mai ales ca m-am stresat rau cu cadouasul..saptamana before Christmas a fost destul de stresanta..dar a fost o saptamana tare zambareata.
Am fost si la Noaptea Devoratorilor de Stand Up si era sa cad de pe scaun de ras..si cel mai mult si cel mai mult mi-au placut glumele misogine si shaorma mancata la 2 noaptea.
Drumul pana acasa cu Wizulina a fost cel mai tare..ever..eu atatea bagaje cate aveam noi..nu am mai trait sa vaz..Mi-o fost jumate din drum frica ca ma trezesc cu un coltz de stea decorativa fix in ochi sau gura..dupe care tabloul lui Cata insista sa aterizeze pe umerii mei si atata l-am injurat pana ce s-o asezat la locul lui...si cand nu imi mai era frica de stea si tabloul urat se potolise am cumparat 2 sticle de cola la 2l si pozitia comoda o disparut cu totul..si creierii imi era storciti..da era storciti rau ca nici sa vorbesc nu mai stiam...
Of corz ca familia ne-o primit cum se cuvine: cu beuturi si mancarica buna si calda. Muma s-o bucurat de cadouri ca atunci cand m-o nascut pe mine si am mers si la colinda si ne-am ras un picutz..ca la un mom dat de la atata cantat ni s-a facut teribil de somn..
Restul concediului o decurs in stil fagarasean, cu multe sucuri in mutz si fift si fumuri de tigara combinate cu fumuri de cocalari si pitipoance. Am jucat cu caprele si un bilibard si tare m-am bucurat cand marcela o reusit sa bage bila neagra si am simtit victoria cum imi urca in vine..o seara nereusita o fost cea in care marcela m-o batut la d'arts si 501, intr-o atmosfera pitoreasca cu negrisori de fagaras si putoare de carciuma.
De remvelion fu dragutzel as spune eu si nu toata lumea ar fi de acord cu mine. Eu m-am simtit bine, ca veci pururi nu am dormit 10 ore pe noapte la cabana. Michael Jackson o si reinviat la un moment dat si o facut tumbe pe acolo si noi ne-am ras. Si am mancat mult usturoi cu smantana si crastraveti si numa gratare bune. Am jucat table si mystery case files si mafia si am asistat la un joc cu cuvinte, de era sa intre in coma de ficat un baietzel, de la cum nu tinea minte cuvintele.
Lasand la o parte fizicul meu gratios de elefanta cu coastele la vedere(ca asa a zis mama..ca mi se vad coastele..ca sunt o slabatura..:))) ), sufletul a colindat intr-una si vai vai vai ce bine s-a simtit.
For me, copil depravat din familie semi-destramata, pentru care Craciunul era o treaba sinistra si macabra, this time was beautiful beautiful.. In ciuda faptului ca Mos Craciun nu exista am primit cadouri asa frumoase incat as fi putut sa concurez cu o turma de copii si tot nu egalau veselia si tzopaiala mea..
Si cum spuneam, sufletul meu e fericit..atat de fericit incat ii e groaza de furtunile ce au sa vina.(caci fericire fara furtuni nu iashte)....
Si adorm cu dor si ma trezesc cu dor de buze si brate calde..si simt asa..cum lumea e a noastra si vara atat de aproape..si vama parca e mai vie ca niciodata si ii aud in fiecare zi chemarea...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)