Family portrait

Astazi m-am pierdut printre amintiri...printre toate amintirile...
Am privit cerul si m-am gandit iarasi...la mine..la vise..la viata..la trecut..la prezent..la viitor...
Si mi-am adus aminte...imi tot aduc aminte lucruri ce le cred uitate....
Mi-am adus aminte de o rochie albastra de catifea..de un costum negru si o camasa alba...de un machiaj simplu...aproape inexistent...de un parfum subtil barbatesc...de o piele fina si proaspat rasa...care ma fascina de fiecare data...A fost singurul moment in care i-am vazut zambind...i-am vazut zambindu-si unul altuia...erau mandri unul de altul...Acela a fost unul din momentele care mi-a dat nenumarate sperante..de care m-am agatat...m-am agatat pana ce am cazut cu totul in acest adanc pustiu...Erau atat de frumosi..atat de stralucitori..atat de impreuna...si ai mei...a fost doar un moment caci tot ce imi amintesc dupa e o prapastie haotica....
Si voi toti imi cereti sa zambesc...sa fiu cum v-am invatat sa fiu...si nicio problema...va voi zambi fara motiv si de acum inainte...voi fi cum ma stiti..cum ma vreti...
Am sufletul chinuit de un trecut...un trecut nerezolvat...ma simt in continuare in pozitia de stalp...de protector..de sustinator si de sursa pozitiva pentru toti...Nucleul ce trebuia sa fie unul e acum divizat in 4 parti..In nico parte nu gasesc fericire, multumire, liniste...Gasesc doar zambete ca ale mele..Zambete pe care le pot citi..si in spatele carora citesc tristete,  dezamagire si frustrare...
Mi s-a spus de multe ori ca imi exagerez situatia...nu contest ca nu ar fi adevarat...nu contest ca sunt alte sute de mii de suflete in aceeasi situatie...dar atunci cand vreau sa ma regasesc...ma pot intoarce inspre 3 parti..din care trebuie sa culeg cate putin si apoi sa adun piesele...e dificil..e greu...e obositor si nu ma regasesc..ma pierd si mai mult..
Sunt un copil ce inca se intreaba cum ar fi fost daca? Cum as fi fost eu daca?
Today it's just today..tot ce simt acum voi ascunde maine...

22:11

"Imi vine sa te-njur de Dumnezeu.."

21:40

"Voi iubi...vei iubi...doar uitari.."

Floarea Soarelui..

This night

Am gasit o melodie absolut fascinanta care se potriveste perfect cu starea mea de spirit..nu aud versurile..aud doar melodia...versurile nu ma intereseaza..dar melodia imita perfect starea de suflet sfasiat in bucatele...masochism cu alte cuvinte...prea multa ratiune...

O voce as vrea..sa pot canta..

Vreau si eu o voce asa..de ce nu am o voce asa..dar ce-mi place vocea fetitei..fetii...domnisoarei Eliza...pff..imi place mult..

Din carti citesc...carti citez...

Mai am ceva din Maria si marea...si pana atunci o sa imi imprim cuvintele de acolo cam pe unde apuc...in caietel...in blog..oriunde...pai sa ma trezesc eu sambata sa citesc 2 pagini dintr-o carte si sa imi dea o lacrima..pai nu se poate..trebuie notat..tinut minte...etc etc..deci...urmeaza...citez:
"- Atunci sa nu mai ocolim. Cred ca ti-ai dat seama mi-e frica sa spun. Te iubesc. Te iubesc ingrozitor de mult, si niciodata n-am sa-ti mai spun, niciodata n-am sa-mi iert ca ti-am spus. Te iubesc fiindca nu m-ai inabusit. Fiindca nu te-ai repezit la mine acum; m-ai fi dezgustat. Fiindca stii sa ma tii in brate, fiindca vii cand te chem si pleci cand iti spun sa te duci, fiindca stii cand sa vii si cand sa pleci. Sunt insusirile tale esentiale, le urmaresc de mult. Astazi s-ar fi putut sa ma culc cu alt barbat. Fugitiv. In conditiuni care eliminau ratiunea curenta si creau alta ratiune, extraterestra. Ca intr-o lume nou facuta, fara legi si cu morala inca nestabilita. N-ar fi fost lasciv, ci experimental. Dar gestul dupa definita lui curenta, ramanea acelasi. Ce-ai fi facut?
- Mi-ai fi marturisit?
Maria se gandi un timp.
- Daca ma intorceam la tine, trebuia sa iti marturisesc. Si m-as fi intors? Te-ar fi durut?
- Da. M-ar fi durut.
- M-ai fi urat?
- Nu.
- M-ai fi alungat?
- Da. Si nu as fi vrut sa te mai vad niciodata.
- Asa trebuie sa fie? intreba Maria.
- N-as fi putut altfel.
Se simtea inghetata. Abia isi auzea respiratia. Alber vorbea, cu nimbul in jurul capului:
- Cand ai intrat, ai vorbit de posibilitatea sa fi gasit aici o alta femeie. Era probabil in cincizeci dintr-o suta de cazuri si posibil in nouazeci si cinci.
- In nouazeci si noua! il corecta Maria.
- Nu te cred si nici tu nu crezi. Uneori ne jucam cu vorbele, ca sa le auzim cum suna. Iar acum, daca te-ai destainuit, asculta si destainuirea mea. De cand te-am intalnit pe tine, nu m-am mai apropiat de alta femeie. In gand, da, nu vreau sa te mint, fiindca daca le vezi, nu se poate sa nu le cantaresti din ochi, sa le clasifici si uneori sa le si doresti. Dar le-am respins. Fara regret, fara chin. Cu satisfactie. Traiesc asteptandu-te si pregatindu-ma pentru tine. Esti oglinda mea cand ma spal, cand ma pieptan, cand imi pun camasa. Asa cum unii acumuleaza averi, eu acumulez tandretea pe care sa ti-o dau tie; o adun din cer si din soare, din copaci, din flori, din valuri. Nimic nu trece prin fata mea, frumusete si bucurie, fara sa te aduc in gand si sa nu le impart cu tine. Altfel, zilele mele nu ar avea sens, existenta mea n-ar avea ratiune...Ajuta-ma sa ma opresc aici. "  ( Radu Tudoran - Maria si Marea)

Am furat..fur..si nu-mi pare rau...

Din cand in cand imi aduc aminte sa citesc blogul Alinei Manole si am descoperit "acolosha" ( ca sa citez din colegul meu preferat de birou) o melodie absoulta cu un videoclip poveste...e tot cu mare..sare..buze..piele..mare..mare..valuri..mare..mare..mare..mare..mare..mare...poveste...mare..mare..mare

Nisipul nu-ti va povesti

E cam stupid sa citesti o carte cu si despre mare, atunci cand iti e dor de mare...
Am iubit marea intreaga viata...am plans de bucurie de fiecare data cand am vazut-o...mi s-a parut a fi un colt al naturii cu care pot comunica intr-un fel absolut...de neinteles pentru altii..am daruit marii de-a lungul timpului ganduri, emotii, vorbe, soapte...parti din mine pe care le stia doar marea..
Si cand muzica folk rasuna pe intreaga plaja si lasam nisipul sa imi cada printre degete atunci m-am indragostit iremediabil de mare..
Acum.....acum..nu mai e asa...
Acum imi e dor de mare..dor rau de mare...dar refuz orice posibilitate de intalnirea cu marea anul acesta..am impresia ca m-as sparge bucati..ca m-as distruge...ca m-ar distruge..si intr-un final m-ar inghiti cu totul..
Acum doi ani...in toata aceasta bula imaginara...a mea si marii..te-am lasat si pe tine sa intrii...noi doi si marea..si cam atat..mai mult nu puteam sa vad...auzeam doar acorduri de chitara care dureau si intepau...nu stiam ce-i cu ele...le-am lasat sa imi aduca lacrimi..pentru ca mai apoi sa iti simt bratele in jur...
Imi spunea Gabi azi ca ea nu a ramas in niciun fel traumatizata de relatiile pe care le-a avut si acum este pregatita pentru o viata intreaga alaturi de viitorul ei sot...am ramas surprinsa...nu ramai traumatizat?
Cum sa nu ramai traumatizat...nu poti sa nu ramai traumatizat..
Cum ar putea sa nu te schimbe amintiri si trairi care revin in mod obsesiv...prea obsesiv poate..la asemenea ore tarzii in noapte...cum poti sa uiti sau sa ignori momente in care ai simtit ca tot ce ti-ai dorit vreodata e chiar in fata ta...
cum poti sa uiti ca pe o plaja plina de muzica nebuna si dans haotic te-ai simtit cel mai linistit...cel mai fericit...caci doar atunci trupurile isi uitau mastile si grijile urbane si ramaneam dezgoliti de probleme...stateam suflet in suflet in nisip...
cum poti sa nu ramai traumatizat cand ai crezut ca ai gasit ceea ce cautai si de fapt nu era asa....cum sa uiti atatea momente...soapte..priviri...zambete...rasete..imbratisari...cum sa uiti ca ti-ai pus sufletul in palmele cuiva si te-a dezamagit? cum sa uiti ca cineva si-a pus sufletul in palmele tale si l-ai dezamagit?
mi-e dor de mare...sa ii povestesc...sa ii plang..sa ii spun ca m-am pierdut undeva pe drum...pe un drum ce nu voi sti si nici nu am stiut vreodata unde ma duce...
si cel mai frica imi e...imi e teama ca marea ma va intreba de tine...si eu...eu ce ii spun?