Sfarsit de an 2009. Povesteam la un moment dat cu Dan cum ca o sa fie cel mai minunat an ptr nativii zodiei Varsator: bani, cariera, dragoste...alt an ca asta va mai veni peste 10 ani..ete na..serios????
nu chiar..si nu a fost deloc asa...
prima jumatate a anului a fost intr-adevar precum s-a preconizat...dragutza...excursie la viena...dragoste..fluturi..etc etc..
a venit vara si s-a dus si frumusetea.
am luat o decizie..ce mi-a afectat tot restul anului..am distrus o prietenie..m-am indepartat de cele mai apropiate fiinte de sufletul meu..mi-am autoranit sufletul si am ajuns sa regret oarecum faptul ca am renuntat la mica mea familie feminina...:)..
anyhow..am distrus munti..am doborat soarele si s-a facut noapte..si noapte tot e..si ziua si lumina intarzie sa apara..
nu imi pun niciun fel de speranta in anul ce va veni...sper doar ca voi recladi muntii, ca va veni soarele...si ca voi zambi asa cum rar zambesc acum...
sper ca sufletul sa imi fie un folk you, sau o seara cu ducu bertzi...
"nu prea era ca visul meu..era mai rau"..cam asa a fost anul 2010
imi este dor de fetele mele..sa ajung acasa, sa vorbesc neincetat, sa fumez neincetat..sa ma plang intr-una ca a noastra casa e jegoasa...sa povestim pana noaptea tarziu...sa bem cafea...sa orice...sa nu tragem apa la baie..ca nu avem cum...
anul 2011 va fi un an fara vama si fara mare...voi renunta la Vama..la bronz..si la nisip...vara asta vreau sa cutreier muntii..sa imi recapat sufletul pe creste....
voi incheia cu doua melodii acest an..una care sa descrie ce simte sufletul si inca una..ptr ca este cea mai frumoasa melodie ce mi-a fost dedicata in acest an..
si multumesc Andre ptr dedicatie.. :) I really do feel like a Magical Mistake.. :)
31 decembrie 2010
29 decembrie 2010
Cel mai tare ma doare..ca noi ne-am iubit..doar de 1000 de ori
am ajuns din nou sa scriu...voi reincepe sa scriu probabil..ptr ca imi e mai bine sa imi stiu mintea si cuvintele retarde alb pe negru..mi-am dorit tot timpul sarbatori cum niciodata nu am avut..doar anul trecut visul mi s-a apropiat de realitate si atat..anul asta tot ce am simtit a fost o singuratate brutala..
nu m-am regasit niciunde..doar un zambet de copil inocent mi-a tresarit sufletul..si iata-ma in toata splendoarea intr-o alta bucatarie cu un alt pachet de tigari..si cu aceeasi singuratate vesnica...aceeasi fuga de realitate si aruncare in valuri si vise si dorinti...
viata si deciziile m-au lovit atat de tare incat nu stiu cum sa ma ridic, nu stiu cum sa ma adun, stiu nimic, fac nimic si incep sa visez nimic..macar pana acum mai era ceva de capul meu...mai stiam un suflet suferind, o lacrima isterica, amintiri, dureri, zambete..acum e totul atat de gol si nici o linie in orizont..chiar nimic...
"se prabusesc altarele iubirii"..pavel corut stia ce stia...am mai scris chestia asta..acum nu se prabuseste doar iubirea..se prabuseste tot...iubire si ganduri si soapte..se evapora tot si ramane nimic...
am avut intr-o zi o revelatie: trebuie sa lupt..si atunci am inceput sa lupt..cu mintea, cu principiile, cu listele imaginare, cu sufletul...am iertat, am fost iertata, am iertat iarasi, iarasi am fost iertata...am ignorat defecte, mi s-au ignorat defecte, am distrus cuvinte prin cuvinte...poate lupta nu s-a vazuat si nu am aratat-o, dar ea a fost o lupta, a fost chiar un razboi...am ales sa iubesc si sa ma uit si sa iubesc si sa iert si sa fiu iertata..dar pana si sufletele se satura sa lupta si sa iubeasca...
am transformat frumusetea unei iubiri in chin, isterii, gelozii si durere..toate duse la extrem...si de aici incolo singuratate...am vrut de atatea ori sa ignor ce simt si sa dau cu piciorul si totusi am ramas..si am tot sperat..si speranta moare ultima..si daca speranta moare se pare ca ramane doar durere si singuratate si nimic..
sa vina cineva sa imi spuna ca de maine se schimba tot...si ca totul va fi bine..as da orice..dar nu vine nimeni..si maine tot in bucataria asta o sa fiu..cu aceleasi ganduri..aceleasi frustrari..aceleasi intrebari..
dar de ce? de ce trebuie sa se ajunga aici? de ce oamenii se iubesc...si mai apoi se despart..si mai apoi? cum trebuie sa fie? trebuie sa continuam ca si cum nimic nu ar fi fost? ca si cum nu am fi suferit? ca si cum totul e roz? pana cand sa se tot refaca sufletul din atatea si atatea dureri? si cum sa mai pot iubi cand stiu cat doare? si cum zice si melodia.."ne-ar trebui 1000 de ani sa recladim..ce-am sfaramat cu despartirea noastra"....
si iubirea e oarba...tot timpul e oarba..dar cand nu mai e oarba..asta nu inseamna ca nu mai e iubire...daca nu ar fi fost atata mare si atata magie si atata nisip mi-ar fi fost mai usor?
si incheiem cu o melodie care m-a facut sa plutesc in anul 2010...sa zbor...
"dar astrul noptii a asfintit..iar intre noi pustiu si gol"(pavel corut, again..)
nu m-am regasit niciunde..doar un zambet de copil inocent mi-a tresarit sufletul..si iata-ma in toata splendoarea intr-o alta bucatarie cu un alt pachet de tigari..si cu aceeasi singuratate vesnica...aceeasi fuga de realitate si aruncare in valuri si vise si dorinti...
viata si deciziile m-au lovit atat de tare incat nu stiu cum sa ma ridic, nu stiu cum sa ma adun, stiu nimic, fac nimic si incep sa visez nimic..macar pana acum mai era ceva de capul meu...mai stiam un suflet suferind, o lacrima isterica, amintiri, dureri, zambete..acum e totul atat de gol si nici o linie in orizont..chiar nimic...
"se prabusesc altarele iubirii"..pavel corut stia ce stia...am mai scris chestia asta..acum nu se prabuseste doar iubirea..se prabuseste tot...iubire si ganduri si soapte..se evapora tot si ramane nimic...
am avut intr-o zi o revelatie: trebuie sa lupt..si atunci am inceput sa lupt..cu mintea, cu principiile, cu listele imaginare, cu sufletul...am iertat, am fost iertata, am iertat iarasi, iarasi am fost iertata...am ignorat defecte, mi s-au ignorat defecte, am distrus cuvinte prin cuvinte...poate lupta nu s-a vazuat si nu am aratat-o, dar ea a fost o lupta, a fost chiar un razboi...am ales sa iubesc si sa ma uit si sa iubesc si sa iert si sa fiu iertata..dar pana si sufletele se satura sa lupta si sa iubeasca...
am transformat frumusetea unei iubiri in chin, isterii, gelozii si durere..toate duse la extrem...si de aici incolo singuratate...am vrut de atatea ori sa ignor ce simt si sa dau cu piciorul si totusi am ramas..si am tot sperat..si speranta moare ultima..si daca speranta moare se pare ca ramane doar durere si singuratate si nimic..
sa vina cineva sa imi spuna ca de maine se schimba tot...si ca totul va fi bine..as da orice..dar nu vine nimeni..si maine tot in bucataria asta o sa fiu..cu aceleasi ganduri..aceleasi frustrari..aceleasi intrebari..
dar de ce? de ce trebuie sa se ajunga aici? de ce oamenii se iubesc...si mai apoi se despart..si mai apoi? cum trebuie sa fie? trebuie sa continuam ca si cum nimic nu ar fi fost? ca si cum nu am fi suferit? ca si cum totul e roz? pana cand sa se tot refaca sufletul din atatea si atatea dureri? si cum sa mai pot iubi cand stiu cat doare? si cum zice si melodia.."ne-ar trebui 1000 de ani sa recladim..ce-am sfaramat cu despartirea noastra"....
si iubirea e oarba...tot timpul e oarba..dar cand nu mai e oarba..asta nu inseamna ca nu mai e iubire...daca nu ar fi fost atata mare si atata magie si atata nisip mi-ar fi fost mai usor?
si incheiem cu o melodie care m-a facut sa plutesc in anul 2010...sa zbor...
"dar astrul noptii a asfintit..iar intre noi pustiu si gol"(pavel corut, again..)
5 noiembrie 2010
Strange ways we love to suffer
"There ain't no way we're gonna find another
The way we sleep all summer
So why won't why you fall in back in love with me?"
Acestea sunt versurile unei melodii tare frumoase. Melodie care pana acum ceva putin timp mi-era dat sa o ascult live cantata de o voce pur si simplu minunata, absolut divina, o voce blonda si delicata si suava. Not!!
Adevarul este ca ajunsesem la un punct in care simteam ca nu mai pot. Si atunci am dat repede fuga in alte parti, ce mi s-au parut a fi mai convenabile. Si pana sa plec m-am concentrat cat am putut de bine pe aspecte negative si parti negative si chestii urate si care nu imi placeau si care ma enervau. Cand am vazut casa goala si am stins ultima tigara fumata in bucatarie my soul crashed. Si de atunci tot plang cand apuc, cand mai primesc cate un mesaj, cand ascult o melodie. Mai gresesc drumul spre casa si stau de 10 ori sa ma gandesc daca trebuie sa merg inainte sau sa fac dreapta. Imi este dor sa fumez cu coatele pe o fata de masa alb-gri-galbena-neagra, sa beau un ceai fara zahar, sau cu zahar pus de ciuda ca sa nu raman fara ceai. Imi este atat de dor de jeg, de dezordine..imi este tare dor de perioadele in care vorbeam. Lately, am cam incetat sa vorbesc. Nu mai vorbesc despre mine. Nu mai vreau si nu mai pot sa vorbesc despre mine!
Au fost vreo 2 saptamani peste care am trecut si am supravietuit si nu am murit. 2 saptamani in care am alergat haotic de la disperare la chill si zen si iar la disperare si iar chill si iar zen si aceleasi ganduri over and over and over again. Au trecut saptamanile si nu am murit si iata-ma in casa noua, ma rog nou inchiriata, cu un laptop nou noutz si cu internet de mare viteza.
No si cine zicea totusi ca mutatul impreuna cu partenerul/partenera este un pas inainte si o complicatura si incurcatura de matze? No cine zicea asemenea balarii evident bause prea mult ori se lovise la bibilica. Deci mutatul impreuna nu face altceva decat sa te deporteze la acelasi inceput de acum x ani si n luni. Avem cele doua parti ale comuniunii sufletesti pe nume chirie.
1. Partenerul - partenerul poate simti tot felul de reactii ciudate in primele zile ale co-locuitului cu partenera fosta de weekend. Senzatiile pot fi : senzatii de sufocare, lipsa oxigen, disperare, transpiratie abundenta, nervi, draci, capete lovite de planeta etc etc etc. Urmeaza de altfel si perioada SPM in toata splendoarea ei. Vorbim aici de cazul nefericit in care partenera sufera de un SPM intens. Perioada de SPM la muieri privita prin ochii masculilor este o ambiguitate misterioasa, neclar nedefinita, ambigua, stupida, deplasata: "Femeie ti-or plecat mintile de acasa, femeie??"..in tot acest timp femeia vorbeste intr-o limba chinezo-japonezo-englezo-romano- nervoasa, zbiara, tipa, zambeste, plange, rade isteric, plange, zbiara, tipa, urla.
2 Partenera - aici situatia este cat se poate de simpla. Daca cineva credea ca mutatul impreuna este o stare de chill, zen, bla, bla mno..acel cineva sa se duca de unde o venit. Mutatul cu partenerul mai sus mentionat este un fel de : first date over and over and over again: "Mi-o aparut un cos!! Wrraaa!!!!!! Ce va spune omul asta cand voi aparea cu ditai umflatura pe fata." "Cu ce se ma imbrac?" "Ce urat imi sta parul! Ia sa ma piaptan ca daca tot ma bag la somn..pff..".."Oare la ce se gandeste acum?".."Cu ce creme sa ma mai dau?". Mda..deci situatia e cu totul roz,, este o crispatura continua de genul :"oh, my god ui ce pete am pe creieri".
Lasand ironia la o parte acest mutat impreuna nu apropie neaparat, pentru ca partenerul nu va fi teribil de incantat de suflatul permanent in ceafa a partenerei . Mutatul educa zic eu. Educa in sensul ca trebuie sa stii cand sa te abtii, sa te modelezi. Este o incercare continua de nu-l priva pe cel de langa de intimitate, de libertate, o educare continua a gandurilor si a indoielilor.
In rest..am 3 joburi..la unul ma pricep..la al doilea asa si asa..la al treilea nu am primit niciun feedback inca..eu tot incerc..poate tot devin o bloaggerita de succes si atunci ce scriu acum va ramane in istorie cu litere de aur...
Ma zbat in permanenta sa ignor problemele altora...sa ignor ce simt..sa ignor ce cred..am ales calea ignorantei pentru a-mi fi mai bine..si daca am ales calea asta mai dureaza pana voi reusi...e un proces lent si greoi, dar ppoate se va dovedi benefic...
So..cu aceasta ocazie si acest prim post in care nucul nu ma vegheaza...let's say goodbye to Andreea that wrote until now these sweet childish miseries and let's say Welcome to the newest and improved version of Andreea. De altfel, chiar mint, Andreea asta noua este defapt o Andree mai veche, care traia totul in interior si nu lasa nimic sa scape. Sa salut inchiderea in sine si sa ii uram bine.
Concluzie: Dragii mei we are not living in a beautiful world, we are living in a beautiful lie and everything lies around us.
The way we sleep all summer
So why won't why you fall in back in love with me?"
Acestea sunt versurile unei melodii tare frumoase. Melodie care pana acum ceva putin timp mi-era dat sa o ascult live cantata de o voce pur si simplu minunata, absolut divina, o voce blonda si delicata si suava. Not!!
Adevarul este ca ajunsesem la un punct in care simteam ca nu mai pot. Si atunci am dat repede fuga in alte parti, ce mi s-au parut a fi mai convenabile. Si pana sa plec m-am concentrat cat am putut de bine pe aspecte negative si parti negative si chestii urate si care nu imi placeau si care ma enervau. Cand am vazut casa goala si am stins ultima tigara fumata in bucatarie my soul crashed. Si de atunci tot plang cand apuc, cand mai primesc cate un mesaj, cand ascult o melodie. Mai gresesc drumul spre casa si stau de 10 ori sa ma gandesc daca trebuie sa merg inainte sau sa fac dreapta. Imi este dor sa fumez cu coatele pe o fata de masa alb-gri-galbena-neagra, sa beau un ceai fara zahar, sau cu zahar pus de ciuda ca sa nu raman fara ceai. Imi este atat de dor de jeg, de dezordine..imi este tare dor de perioadele in care vorbeam. Lately, am cam incetat sa vorbesc. Nu mai vorbesc despre mine. Nu mai vreau si nu mai pot sa vorbesc despre mine!
Au fost vreo 2 saptamani peste care am trecut si am supravietuit si nu am murit. 2 saptamani in care am alergat haotic de la disperare la chill si zen si iar la disperare si iar chill si iar zen si aceleasi ganduri over and over and over again. Au trecut saptamanile si nu am murit si iata-ma in casa noua, ma rog nou inchiriata, cu un laptop nou noutz si cu internet de mare viteza.
No si cine zicea totusi ca mutatul impreuna cu partenerul/partenera este un pas inainte si o complicatura si incurcatura de matze? No cine zicea asemenea balarii evident bause prea mult ori se lovise la bibilica. Deci mutatul impreuna nu face altceva decat sa te deporteze la acelasi inceput de acum x ani si n luni. Avem cele doua parti ale comuniunii sufletesti pe nume chirie.
1. Partenerul - partenerul poate simti tot felul de reactii ciudate in primele zile ale co-locuitului cu partenera fosta de weekend. Senzatiile pot fi : senzatii de sufocare, lipsa oxigen, disperare, transpiratie abundenta, nervi, draci, capete lovite de planeta etc etc etc. Urmeaza de altfel si perioada SPM in toata splendoarea ei. Vorbim aici de cazul nefericit in care partenera sufera de un SPM intens. Perioada de SPM la muieri privita prin ochii masculilor este o ambiguitate misterioasa, neclar nedefinita, ambigua, stupida, deplasata: "Femeie ti-or plecat mintile de acasa, femeie??"..in tot acest timp femeia vorbeste intr-o limba chinezo-japonezo-englezo-romano- nervoasa, zbiara, tipa, zambeste, plange, rade isteric, plange, zbiara, tipa, urla.
2 Partenera - aici situatia este cat se poate de simpla. Daca cineva credea ca mutatul impreuna este o stare de chill, zen, bla, bla mno..acel cineva sa se duca de unde o venit. Mutatul cu partenerul mai sus mentionat este un fel de : first date over and over and over again: "Mi-o aparut un cos!! Wrraaa!!!!!! Ce va spune omul asta cand voi aparea cu ditai umflatura pe fata." "Cu ce se ma imbrac?" "Ce urat imi sta parul! Ia sa ma piaptan ca daca tot ma bag la somn..pff..".."Oare la ce se gandeste acum?".."Cu ce creme sa ma mai dau?". Mda..deci situatia e cu totul roz,, este o crispatura continua de genul :"oh, my god ui ce pete am pe creieri".
Lasand ironia la o parte acest mutat impreuna nu apropie neaparat, pentru ca partenerul nu va fi teribil de incantat de suflatul permanent in ceafa a partenerei . Mutatul educa zic eu. Educa in sensul ca trebuie sa stii cand sa te abtii, sa te modelezi. Este o incercare continua de nu-l priva pe cel de langa de intimitate, de libertate, o educare continua a gandurilor si a indoielilor.
In rest..am 3 joburi..la unul ma pricep..la al doilea asa si asa..la al treilea nu am primit niciun feedback inca..eu tot incerc..poate tot devin o bloaggerita de succes si atunci ce scriu acum va ramane in istorie cu litere de aur...
Ma zbat in permanenta sa ignor problemele altora...sa ignor ce simt..sa ignor ce cred..am ales calea ignorantei pentru a-mi fi mai bine..si daca am ales calea asta mai dureaza pana voi reusi...e un proces lent si greoi, dar ppoate se va dovedi benefic...
So..cu aceasta ocazie si acest prim post in care nucul nu ma vegheaza...let's say goodbye to Andreea that wrote until now these sweet childish miseries and let's say Welcome to the newest and improved version of Andreea. De altfel, chiar mint, Andreea asta noua este defapt o Andree mai veche, care traia totul in interior si nu lasa nimic sa scape. Sa salut inchiderea in sine si sa ii uram bine.
Concluzie: Dragii mei we are not living in a beautiful world, we are living in a beautiful lie and everything lies around us.
1 octombrie 2010
L,amour toujours
Nustiu franceza..nu am stiut niciodata si nici nu am avut vreo pasiuna si nici nu cred ca o sa am vreodata.
stiu sigur ca daca as fi stat in franta nu as fi folosit puncte puncte la fiecare trei xuvinte ptr ca ar trbeui sa apas si shift asa azi voi apasa inlocuitorul;;; punct si virgula:::si park e mai bine cu punct si virgula::: virgula ma face sa crd ca niminu se termina::::nu e doar punct e si virgula:::
anyhow:::e primul post scris dintr_oalta tara:::priml post carenu e escris din patl de lapiata chibrit:::
sunt in orasul iubirii:::si ma simt mai singura ca niciodat:::nimeni nu imi raspunde la mesaje::nimeni nu ma intreaba daca am mrit sau daca traiesc:::sunt intr_un patde hotel;;;intr_un pat dublu;;;;;
tastatura asa e minuscula:::si parisul cm mil_am imaginat intotdeauna:::turisti nebuni::magazinepeste magazine::comert ieftin:::turnul eiffel un munte de fiar p care nu l_am vazut si nici nu imi doresc:::si seara e ca un pom de crciun::orasul asta numai romantic nu e:::e trist si toat alumea imbracata in negru:::
notre dame de paris e un loc extraordinar in schimb:::m_a facutsa imi amintesc cat d mult traisc ptr oameniip care iiiubesc si cat d putin ptrmine:::i
marea meaiubire din acest moment are 51 cm lungime si 3 kg 300:::sper sa fiu o matusa model::si el un nepot model:::
versul starii mele din paris
:
you can buy me witha coffee:::i,mso cheap:::
asaarata un post scris cu naul int_o tatatura mini:::franceza:::sunt in paris::singura:::si nu ma gandesc la nimic:::si nu::nu imi e dor d nimic:::
stiu sigur ca daca as fi stat in franta nu as fi folosit puncte puncte la fiecare trei xuvinte ptr ca ar trbeui sa apas si shift asa azi voi apasa inlocuitorul;;; punct si virgula:::si park e mai bine cu punct si virgula::: virgula ma face sa crd ca niminu se termina::::nu e doar punct e si virgula:::
anyhow:::e primul post scris dintr_oalta tara:::priml post carenu e escris din patl de lapiata chibrit:::
sunt in orasul iubirii:::si ma simt mai singura ca niciodat:::nimeni nu imi raspunde la mesaje::nimeni nu ma intreaba daca am mrit sau daca traiesc:::sunt intr_un patde hotel;;;intr_un pat dublu;;;;;
tastatura asa e minuscula:::si parisul cm mil_am imaginat intotdeauna:::turisti nebuni::magazinepeste magazine::comert ieftin:::turnul eiffel un munte de fiar p care nu l_am vazut si nici nu imi doresc:::si seara e ca un pom de crciun::orasul asta numai romantic nu e:::e trist si toat alumea imbracata in negru:::
notre dame de paris e un loc extraordinar in schimb:::m_a facutsa imi amintesc cat d mult traisc ptr oameniip care iiiubesc si cat d putin ptrmine:::i
marea meaiubire din acest moment are 51 cm lungime si 3 kg 300:::sper sa fiu o matusa model::si el un nepot model:::
versul starii mele din paris
:
you can buy me witha coffee:::i,mso cheap:::
asaarata un post scris cu naul int_o tatatura mini:::franceza:::sunt in paris::singura:::si nu ma gandesc la nimic:::si nu::nu imi e dor d nimic:::
23 septembrie 2010
Tu, frunza mea albastra
Vine toamna..imi amintesc toamna trecuta cand imi asterneam vise pe suflet...anul acesta voi fi ca orice alt copac muritor...nucul meu e inca frumos..dar ca si el..imi voi transforma visele din verde crud in galben..si apoi in culori ruginii si le voi lasa sa cada peste tot..in scrum de tigara...in lacrimi..in amintiri..
Cred ca viata nu este o lupta continua pentru indeplinirea viselor...mi se pare defapt o lupta continua in construirea unor vise noi si distrugerea celor vechi...viata asa e..visele le pastram in noi, le construim cu frica si stangacie si dintr-o data trebuie sa dispara..Cum facem sa distrugem vise? Cum facem sa uitam vise? Atatea vise..marete..mici..vise de o secunda..vise ce se prelungesc in ani de zile..vise cu liniste, muzica, nisip, zapada, valuri, furtuni, dimineti, seri, nopti, zile..Si pentru ca nu stim sa le facem realitate se intampla ceva si trebuie sa le scoatem din minte si suflet si sa le ignoram..sau sa le uitam..eu imi transform visele in amintiri..nu imi pot uita trairile, cum nu imi pot uita nici visele nascute de trairi...
Basmele, televizorul, filemel, cartile tampesc..eu asa cred..invatam de mici ca: iubirea invinge orice..iubirea schimba oameni si iubirea muta munti si linisteste furtunile pe mare..Nimeni nu ne invata ca iubirea e o lupta..o lupta nu cu alte persoane..ci cu noi..Eu nu stiu cum trebuie sa fie iubirea..si nici nu stiu daca stiu sa iubesc..eu simt iubirea..si cuvintele nu imi sunt de ajuns...Iubirea pentru mine e o combinatie intre culori, zambete, priviri, atingeri, muzica si un alt suflet..Si Nichita Stanescu stia el bine ce stia cand ii spunea: Leoaica...Iubirea zgarie si zgarie si daca nu esti atent incepe sa muste...Nu condamn iubirea, nu o reneg si nu o refuz...o accept, dar mi-ar placea nespus sa nu mai doara asa tare...
Am iubit si iubesc atat de tare...cum nu credeam vreodata...am iubit cum mi-a fost tot timpul frica sa iubesc..orbeste si irational...nu am reusit sa controlez tot ce era negativ..si dupa ignoranta indelungata aplicata fricii de suferinta..a rabufnit totul..iubirea si muscatura ei m-au impins intr-un haos..de ganduri..de sentimente..de nervi...si mi-am aruncat sufletul inainte fara pic de ratiune...mi-a fost frica...si ce simt acum imi justifica frica..
Povestea mea de dragoste a inceput cand eu nici macar nu stiam ca ce se intampla se va numi vreodata inceput..A inceput in priviri, in dans..in soapte si zambete strengare..a inceput ca un joc...Am fost atinsa de multe priviri, dar nici una atat de puternica ca cea de atunci..si apoi m-am strofocat indelung in a citi aceasta privire..in a descoperi ce se ascunde in spatele ei...mi-as fi dorit sa iti citesc sufletul prin ochii tai..dar dupa cum am scris de multe ori ma loveam de un zid..Si cand ti-am atins pielea sarata de mare am stiut ca o sa cad si nu o sa pot stapani niciun gand si nicio ratiune...si atunci mi-au inceput visele..."Your beautiful madness, my beautiful grief"....Ascult acum aceeasi melodie a inceputului si mi se strange stomacul de emotie..si ma intorc inapoi pe plaja si vad si aud si simt ce am vazut si am simtit atunci...si chiar nu era ieri..
Timpul a trecut peste noi si au fost momente in care ti-am vazut sufletul...si l-am iubit nebuneste...iubesc nebuneste tot ce se ascunde in spatele ratiunii date de timp si trecut...si am trecut de zidul privirii si am ajuns intr-un suflet minunat..si privirea rece de altadata se transformase in flacari...si mintea mea si toate gandurile s-au topit de atatea si atatea ori sub aceasta caldura a flacarilor..
Aceasta dragoste m-a plimbat de la nebunie la extaz cu viteze ametitoare..si din lacrimi, tunete si fulgere prelucram zambete, cuvinte frumoase si dor nebun...Stiu ca o sa uit tot raul pe care l-am simtit si pe care mi l-am facut si stiu ca voi retrai la nesfarsit linistea din weekenduri pline de rasfat si aroma de mere..nebunia noptilor combinate cu alcool si zapada sau nisip...fericirea zilelor folkiste...imbratisari tarzii in noapte, dimineti cuminti si senine...
Nu mai am cuvinte...m-as intoarce in trecut si as ramane acolo..intr-o prima seara...ti-as adresa aceeasi intrebare la nesfarsit si m-as uita in privirea ta...si ti-as sopti repetat, obsesiv, pana cand as ramane fara glas si fara putere :"suflete, esti minunat..."
Frunza mea albastra - Mirabela Dauer si Marian Nistor
Asculta mai multe audio diverse
"Tristi vom cunoaste
Ceasul lung dupa dezmierdari
Si intreband in stanga si in dreapta trecatorii,
Singuri si fara remuscari,
Ne vom ciocni in cosmos
Doar uneori ca norii.
Linistea de-atunci
N-o vom mai regasi, Singuri vom petrece
Cele din urma clipoe
In timp ce pescarusul iubirii va muri,
Batand inca o dara
Din largile-i aripe."
Cred ca viata nu este o lupta continua pentru indeplinirea viselor...mi se pare defapt o lupta continua in construirea unor vise noi si distrugerea celor vechi...viata asa e..visele le pastram in noi, le construim cu frica si stangacie si dintr-o data trebuie sa dispara..Cum facem sa distrugem vise? Cum facem sa uitam vise? Atatea vise..marete..mici..vise de o secunda..vise ce se prelungesc in ani de zile..vise cu liniste, muzica, nisip, zapada, valuri, furtuni, dimineti, seri, nopti, zile..Si pentru ca nu stim sa le facem realitate se intampla ceva si trebuie sa le scoatem din minte si suflet si sa le ignoram..sau sa le uitam..eu imi transform visele in amintiri..nu imi pot uita trairile, cum nu imi pot uita nici visele nascute de trairi...
Basmele, televizorul, filemel, cartile tampesc..eu asa cred..invatam de mici ca: iubirea invinge orice..iubirea schimba oameni si iubirea muta munti si linisteste furtunile pe mare..Nimeni nu ne invata ca iubirea e o lupta..o lupta nu cu alte persoane..ci cu noi..Eu nu stiu cum trebuie sa fie iubirea..si nici nu stiu daca stiu sa iubesc..eu simt iubirea..si cuvintele nu imi sunt de ajuns...Iubirea pentru mine e o combinatie intre culori, zambete, priviri, atingeri, muzica si un alt suflet..Si Nichita Stanescu stia el bine ce stia cand ii spunea: Leoaica...Iubirea zgarie si zgarie si daca nu esti atent incepe sa muste...Nu condamn iubirea, nu o reneg si nu o refuz...o accept, dar mi-ar placea nespus sa nu mai doara asa tare...
Am iubit si iubesc atat de tare...cum nu credeam vreodata...am iubit cum mi-a fost tot timpul frica sa iubesc..orbeste si irational...nu am reusit sa controlez tot ce era negativ..si dupa ignoranta indelungata aplicata fricii de suferinta..a rabufnit totul..iubirea si muscatura ei m-au impins intr-un haos..de ganduri..de sentimente..de nervi...si mi-am aruncat sufletul inainte fara pic de ratiune...mi-a fost frica...si ce simt acum imi justifica frica..
Povestea mea de dragoste a inceput cand eu nici macar nu stiam ca ce se intampla se va numi vreodata inceput..A inceput in priviri, in dans..in soapte si zambete strengare..a inceput ca un joc...Am fost atinsa de multe priviri, dar nici una atat de puternica ca cea de atunci..si apoi m-am strofocat indelung in a citi aceasta privire..in a descoperi ce se ascunde in spatele ei...mi-as fi dorit sa iti citesc sufletul prin ochii tai..dar dupa cum am scris de multe ori ma loveam de un zid..Si cand ti-am atins pielea sarata de mare am stiut ca o sa cad si nu o sa pot stapani niciun gand si nicio ratiune...si atunci mi-au inceput visele..."Your beautiful madness, my beautiful grief"....Ascult acum aceeasi melodie a inceputului si mi se strange stomacul de emotie..si ma intorc inapoi pe plaja si vad si aud si simt ce am vazut si am simtit atunci...si chiar nu era ieri..
Timpul a trecut peste noi si au fost momente in care ti-am vazut sufletul...si l-am iubit nebuneste...iubesc nebuneste tot ce se ascunde in spatele ratiunii date de timp si trecut...si am trecut de zidul privirii si am ajuns intr-un suflet minunat..si privirea rece de altadata se transformase in flacari...si mintea mea si toate gandurile s-au topit de atatea si atatea ori sub aceasta caldura a flacarilor..
Aceasta dragoste m-a plimbat de la nebunie la extaz cu viteze ametitoare..si din lacrimi, tunete si fulgere prelucram zambete, cuvinte frumoase si dor nebun...Stiu ca o sa uit tot raul pe care l-am simtit si pe care mi l-am facut si stiu ca voi retrai la nesfarsit linistea din weekenduri pline de rasfat si aroma de mere..nebunia noptilor combinate cu alcool si zapada sau nisip...fericirea zilelor folkiste...imbratisari tarzii in noapte, dimineti cuminti si senine...
Nu mai am cuvinte...m-as intoarce in trecut si as ramane acolo..intr-o prima seara...ti-as adresa aceeasi intrebare la nesfarsit si m-as uita in privirea ta...si ti-as sopti repetat, obsesiv, pana cand as ramane fara glas si fara putere :"suflete, esti minunat..."
Frunza mea albastra - Mirabela Dauer si Marian Nistor
Asculta mai multe audio diverse
"Tristi vom cunoaste
Ceasul lung dupa dezmierdari
Si intreband in stanga si in dreapta trecatorii,
Singuri si fara remuscari,
Ne vom ciocni in cosmos
Doar uneori ca norii.
Linistea de-atunci
N-o vom mai regasi, Singuri vom petrece
Cele din urma clipoe
In timp ce pescarusul iubirii va muri,
Batand inca o dara
Din largile-i aripe."
"Si nici atunci nu-i sigur
C-am mai putea sa fim
Eu creanga ta de aur
Tu frunza mea albastra."
C-am mai putea sa fim
Eu creanga ta de aur
Tu frunza mea albastra."
24 august 2010
Maria si marea
"Nu stiu ca poate nu e prea tarziu
Ca valul nu-i furtuna
Gandul nu-i minciuna"
S-a apropiat timid de ea. O iubeste. Stia ca o iubeste si a uitat cat de pitite stau iubirile uneori. Si-a simtit talpile urland de fericire dupa nisipul cald si agale, incet, cu frica s-a apropiat de Ea. Auzea de peste tot acelasi sunet, acelasi cantec, aceleasi cuvinte.."Atat de gri va fi o zi/ Nisipul nu-ti va povesti". Pielea ii era infiorata de fericire, vant, tristete, ganduri si a ajuns langa ea.
Si-a salutat din clipiri vechea si vesnica iubire. I-a povestit de toate. I-a povestit despre soare pe strazi prafuite si furtuni din camere tacut.e Si cum in Ea timpul sta in loc i-a raspuns firesc: "Ooff..voi...oamenii". A plans si Ea a cuprins-o in bratele ei calde si limpezi. I-a spalat sufletul cu apa placut sarata si i l-a invelit in nisip.
- Ia-l inapoi si ai grija de el. Sa fii fericita si te astept sa vii.
- Dar nu vreau sa plec. Vreau sa opresc timpul in loc. Aici. Cu tine. Vreau sa imi ramana sufletul in clipa si gandurile in cerul tau. Vreau sa ne jucam in fiecare zi. Vreau sa ma lovesti cu vantul tau si nisipul tau si sa ma invelesti cu valurile tale calde. Si atunci cand iti e bine sa fii limpede si eu sa ma bucur. Vreau sa ma asculti si sa imi raspunzi. Stii? Am uitat sa iti zic..am un suflet frumos..asa a zis..
-Chiar asa?
- Mi-a zis ca port in suflet o comoara. Si eu am zambit cu lacrimi. Si apoi am plutit. Ne-ai vazut si tu cum am plutit. Opreste-ma aici! Leaga-ma cu nisip de valurile tale si nu ma lasa sa plec. Nu mai vreau ganduri lumesti. Haide..opreste clipa!!
- Oofff, voi, oamenii!!!
"Si nici vina
Nu-i lumina
Apelor ce-ti spala mana"
Ca valul nu-i furtuna
Gandul nu-i minciuna"
S-a apropiat timid de ea. O iubeste. Stia ca o iubeste si a uitat cat de pitite stau iubirile uneori. Si-a simtit talpile urland de fericire dupa nisipul cald si agale, incet, cu frica s-a apropiat de Ea. Auzea de peste tot acelasi sunet, acelasi cantec, aceleasi cuvinte.."Atat de gri va fi o zi/ Nisipul nu-ti va povesti". Pielea ii era infiorata de fericire, vant, tristete, ganduri si a ajuns langa ea.
Si-a salutat din clipiri vechea si vesnica iubire. I-a povestit de toate. I-a povestit despre soare pe strazi prafuite si furtuni din camere tacut.e Si cum in Ea timpul sta in loc i-a raspuns firesc: "Ooff..voi...oamenii". A plans si Ea a cuprins-o in bratele ei calde si limpezi. I-a spalat sufletul cu apa placut sarata si i l-a invelit in nisip.
- Ia-l inapoi si ai grija de el. Sa fii fericita si te astept sa vii.
- Dar nu vreau sa plec. Vreau sa opresc timpul in loc. Aici. Cu tine. Vreau sa imi ramana sufletul in clipa si gandurile in cerul tau. Vreau sa ne jucam in fiecare zi. Vreau sa ma lovesti cu vantul tau si nisipul tau si sa ma invelesti cu valurile tale calde. Si atunci cand iti e bine sa fii limpede si eu sa ma bucur. Vreau sa ma asculti si sa imi raspunzi. Stii? Am uitat sa iti zic..am un suflet frumos..asa a zis..
-Chiar asa?
- Mi-a zis ca port in suflet o comoara. Si eu am zambit cu lacrimi. Si apoi am plutit. Ne-ai vazut si tu cum am plutit. Opreste-ma aici! Leaga-ma cu nisip de valurile tale si nu ma lasa sa plec. Nu mai vreau ganduri lumesti. Haide..opreste clipa!!
- Oofff, voi, oamenii!!!
"Si nici vina
Nu-i lumina
Apelor ce-ti spala mana"
29 iulie 2010
The Child in Us
M-am tampit..nu imi gasesc cuvinte..asa ca as posta incontinuu melodii teribil de frumoase..pe care am amintiri si mai frumoase..aaaaa..si intru si pe google sa caut versuri si dau copy paste si gata postu'..:)
"Some day you came
And I knew you were the one
You were the rain, you were the sun
But I needed both, cause I needed you
You were the one
I was dreaming of all my life
When it is dark you are my light
But don't forget
Who's always our guide
It is the child in us "
"Some day you came
And I knew you were the one
You were the rain, you were the sun
But I needed both, cause I needed you
You were the one
I was dreaming of all my life
When it is dark you are my light
But don't forget
Who's always our guide
It is the child in us "
M-am suparat pe tine
"Razboi de uitare albastra
Peste tot ce-a fost drag candva
Nimic nu mai am de la tine
Hai uita-ma, te voi uita!!
Voi iubi, vei iubi..doar uitari.."
Peste tot ce-a fost drag candva
Nimic nu mai am de la tine
Hai uita-ma, te voi uita!!
Voi iubi, vei iubi..doar uitari.."
26 iulie 2010
Caleasca de vise
Atunci cand credem ca viata nu ne mai poate oferi surprize neplacute si cand simtim ca sufletul ni s-a oprit din alergatura disperata. Atunci cand sufletul se opreste in visare viata tinde sa ne loveasca si sa ne traga cate una dupa ceafa. Ne trezim din visare. Aterizam ca pisicile in picioare, caci de rani fizice nici nu poate fi vorba. Dar la asemenea cazaturi din nori cu vise sufletul se sparge in bucatele, bucatele, bucateke mici, mici, mici. Ma asez in genunchi si incep sa le adun. Inca adun.
Mi s-a rasturnat caleasca de vise.
Asculta mai multe audio Vedete
"Who knows?? Maybe I am the best.."
Si as mai pune 1000 de cantece. Dar sa incepem cu inceputul si cu cateva citate de pe blog:
"ma simt acum la fel ca la inceput..nu pot sa imi gasesc cuvintele cand vine vorba de tine si nu inteleg de ce si nu cred ca voi intelege vreodata de ce tocmai tu dintre toti ma faci sa nu ma simt bine cu mine...ci doar cu tine...a trecut mult timp de cand ma balbaiam si incercam sa gasesc cuvinte potrivite..si cu tine ma simt in permanenta asa..in cautare de cuvinte..."
"ma las in mainile tale..in soare si apa si nisip si soapte..si in doua zile sper sa ajung undeva in cer de fericire"
"despre tine nu mai pot sa zic nimic..stiu doar ca imi era dor de tine si tu erai langa mine..stiu doar ca aseara nu am vrut sa fac dush ca sa mai raman un pic cu amintirea pielii tale sarate..si stiu ca am adormit zambind"
"E ciudat sa iesi din weekend si sa traiesti incontinuu senzatii si sa ai pielea infiorata si tremuranda...sa ai buzele inclestate intr-un sarut la care doar visezi acum...si sa vezi si sa traiesti incontinuu starea de bine...si ti-am simtit marea in buze si nisipul in par..."
"Cand eram mica, trecea furtuna si eu ramaneam ca un vas plans ce sta sa se scufunde. Acum furtuna e dulce. E atat de dulce incat o vreau si o strig. Acum imi place furtuna pentru ca in zambetul tau, in pielea ta si in mainile tale gasesc piesele din puzzle.
Daca vineri statea sufletul sa imi rupa pieptul, acum imi zboara. E ceva in situatia asta care imi depaseste mintea saraca in cuvinte. Nu esti un colac de salvare pentru sufletul meu. Te vad si te simt ca pe soarele ce apare dupa furtuna."
"M-am oprit un pic din scris si zambesc tamp din cauza amintirilor din nopti nebune din cluburi cand dansam impreuna pana la epuizare si apoi imi continuam rabdatoare drumul pana acasa si adormeam de multe ori visand la el...inainte de luna iulie..chiar mi-am imaginat si am visat intr-una la mare si nisip si la cum are sa fie cand el o sa ma tina in brate si valurile or sa ne cante. A iesit totul cum am visat, chiar mai frumos si mai ireal."
"Privind in urma..in vremurile in care iti vedeam sufletul inchis si ma feream de tine..sau fugeam de tine...doar din frica si din dorinta de a evita ceva..si nici acum nu stiu ce..acum..acum e altfel..Acum nu ma chinui sa gasesc cuvinte potrivite pentru ca imi dau seama ca totul e foarte potrivit..noi suntem potriviti si cuvintele noastre...si pana si ce gatesti se potriveste perfect cu stomacul meu..:D"
"Suflete drag, te voi pastra in mine, no matter what, voi zambi atunci cand voi fi batrana si cu par alb si nepotii imi vor sari in cap. Ca si cadou pentru ziua ta, am decis sa te pastrez in sufletul meu orice s-ar intampla."
Si inca o melodie pe care am dansat doar cu tine, dar tu nu stii. E o melodie care imi aduce aminte de o stare de liniste combinata cu fericire, multa fericire.
Asculta mai multe audio Muzica
Mi s-a rasturnat caleasca de vise.
Asculta mai multe audio Vedete
"Who knows?? Maybe I am the best.."
Si as mai pune 1000 de cantece. Dar sa incepem cu inceputul si cu cateva citate de pe blog:
"ma simt acum la fel ca la inceput..nu pot sa imi gasesc cuvintele cand vine vorba de tine si nu inteleg de ce si nu cred ca voi intelege vreodata de ce tocmai tu dintre toti ma faci sa nu ma simt bine cu mine...ci doar cu tine...a trecut mult timp de cand ma balbaiam si incercam sa gasesc cuvinte potrivite..si cu tine ma simt in permanenta asa..in cautare de cuvinte..."
"ma las in mainile tale..in soare si apa si nisip si soapte..si in doua zile sper sa ajung undeva in cer de fericire"
"despre tine nu mai pot sa zic nimic..stiu doar ca imi era dor de tine si tu erai langa mine..stiu doar ca aseara nu am vrut sa fac dush ca sa mai raman un pic cu amintirea pielii tale sarate..si stiu ca am adormit zambind"
"E ciudat sa iesi din weekend si sa traiesti incontinuu senzatii si sa ai pielea infiorata si tremuranda...sa ai buzele inclestate intr-un sarut la care doar visezi acum...si sa vezi si sa traiesti incontinuu starea de bine...si ti-am simtit marea in buze si nisipul in par..."
"Cand eram mica, trecea furtuna si eu ramaneam ca un vas plans ce sta sa se scufunde. Acum furtuna e dulce. E atat de dulce incat o vreau si o strig. Acum imi place furtuna pentru ca in zambetul tau, in pielea ta si in mainile tale gasesc piesele din puzzle.
Daca vineri statea sufletul sa imi rupa pieptul, acum imi zboara. E ceva in situatia asta care imi depaseste mintea saraca in cuvinte. Nu esti un colac de salvare pentru sufletul meu. Te vad si te simt ca pe soarele ce apare dupa furtuna."
"M-am oprit un pic din scris si zambesc tamp din cauza amintirilor din nopti nebune din cluburi cand dansam impreuna pana la epuizare si apoi imi continuam rabdatoare drumul pana acasa si adormeam de multe ori visand la el...inainte de luna iulie..chiar mi-am imaginat si am visat intr-una la mare si nisip si la cum are sa fie cand el o sa ma tina in brate si valurile or sa ne cante. A iesit totul cum am visat, chiar mai frumos si mai ireal."
"Privind in urma..in vremurile in care iti vedeam sufletul inchis si ma feream de tine..sau fugeam de tine...doar din frica si din dorinta de a evita ceva..si nici acum nu stiu ce..acum..acum e altfel..Acum nu ma chinui sa gasesc cuvinte potrivite pentru ca imi dau seama ca totul e foarte potrivit..noi suntem potriviti si cuvintele noastre...si pana si ce gatesti se potriveste perfect cu stomacul meu..:D"
"Suflete drag, te voi pastra in mine, no matter what, voi zambi atunci cand voi fi batrana si cu par alb si nepotii imi vor sari in cap. Ca si cadou pentru ziua ta, am decis sa te pastrez in sufletul meu orice s-ar intampla."
Si inca o melodie pe care am dansat doar cu tine, dar tu nu stii. E o melodie care imi aduce aminte de o stare de liniste combinata cu fericire, multa fericire.
Asculta mai multe audio Muzica
24 iulie 2010
Acum un an
Acum un an pe vremea asta ma durea sufletul la fel de tare. Doar ca atunci era o durerea mai placuta, mai condimentata cu nisip si apa de mare. Acum o condimentez cu fluturi de noapte si scrum de tigara imprastiat peste tot. Am fost si la Folk You 2010 si am simtit aceeasi fericire ca cea de anul trecut. Doar ca fericirea de anul acesta a fost una nespus mai adanca, mai bine simtita. Mi s-a implinit un mare vis. Am ascultat Doru Stanculescu si Sorin Minghiat in timp ce ma jucam cu nisipul si priveam marea printre lacrimi. "Nisipul fin a oftat". Spre deosebire de anul trecut magia acestui Folk You a disparut la fel de rapid cum a si aparut. Anul asta e complicat si plin de ganduri utile..inutile cine le mai stie.
Vreau la mare pe o plaja pustie nu plina de sandale aurii si curele argintii. Vreau la mare ca sa vorbesc cu marea fara sa imi fie frica ca primesc un cot in gura in timp ce inot sau si mai bine o minge in cap.
Anul asta nu imi e dor de mare la fel cum imi era anul trecut. Anul asta marea imi este cam indiferenta. Anul asta mi-as dori varfuri de munte si jnepeni.
Nu mai pot sa scriu pe blog. Ma opresc. Am incercat macar sa scriu, dar sufletul meu l-am pus prea mult pe tava in fata altora si acum vreau sa ramana doar al meu.
Imi e dor de mama. Imi e dor sa povestesc fara sa ma gandesc daca sunt criticata, acuzata. Imi e dor sa imi zica mama ca are un copil frumos si destept. Imi e dor de mama pentru ca e singurul om care nu ma minte. Mama e singurul om deloc egoist. Unicul om care stiu cu adevarat ca imi vrea binele.
Sunt iarasi singura in bucatarie in timp ce altii dorm, viseaza sau danseaza in nisip cu ganduri ascunse si iubiri neintelese. Sunt singura in bucatarie si imi alearga prin gand numai imagini neplacute, ganduri infioratoare si fluturi de noapte. .
23 iulie 2010
Broken
Nu am scris de mult..si nici nu am de gand sa scriu...Vreau doar sa pun un cantecel si niste versuri si sa va rog sa asteptati sa imi dau si eu seama daca sunt asa sau daca sunt cum am fost..
si versurile aferente...
I wanted you to know I love the way you laugh
I wanna hold you high and steal your pain away
I keep your photograph; I know it serves me well
I wanna hold you high and steal your pain
‘cause I’m broken when I’m open
And I don’t feel like I am strong enough
‘cause I’m broken when I’m lonesome
And I don’t feel light when you’re gone away
The worst is over now and we can breathe again
I wanna hold you high, you steal my pain away
There’s so much left to learn, and no one left to fight
I wanna hold you high and steal your pain
‘cause I’m broken when I’m open
And I don’t feel like I am strong enough
‘cause I’m broken when I’m lonesome
And I don’t feel right when you’re gone away
‘cause I’m broken when I’m open
And I don’t feel like I am strong enough
‘cause I’m broken when I’m lonesome
And I don’t feel light when you’re gone away
Sau si mai bine..alt cantec...
si versurile aferente...
I wanted you to know I love the way you laugh
I wanna hold you high and steal your pain away
I keep your photograph; I know it serves me well
I wanna hold you high and steal your pain
‘cause I’m broken when I’m open
And I don’t feel like I am strong enough
‘cause I’m broken when I’m lonesome
And I don’t feel light when you’re gone away
The worst is over now and we can breathe again
I wanna hold you high, you steal my pain away
There’s so much left to learn, and no one left to fight
I wanna hold you high and steal your pain
‘cause I’m broken when I’m open
And I don’t feel like I am strong enough
‘cause I’m broken when I’m lonesome
And I don’t feel right when you’re gone away
‘cause I’m broken when I’m open
And I don’t feel like I am strong enough
‘cause I’m broken when I’m lonesome
And I don’t feel light when you’re gone away
Sau si mai bine..alt cantec...
26 mai 2010
Life sweet life itself
Ploua..nu ploua afara..desi mi-as dori sa ploua puternic si sa aud ploaia cantand pe ritm de muzica a mea..
Sunt un copil..si nu imi place viata de om mare si toate problemele si responsabilitaturile acestea..
Am mai aflat un sentiment de fericire mare: atunci cand ti se ia o mare greutate de pe suflet si de pe ganduri..
De putine zile incoace imi traiesc trairile cele mai intense ascultand vocile ce mi-au dat viata..
Sunt asa fericita ca durerea simtita in doua zile s-a ridicat si s-a dus numai ea stie unde..sa ramana acolo si sa nu se mai intoarca niciodata..
"We can pray for sunny weather/ But that won't stop the rain"(James Morrison- Please don't stop the rain)
Am impresia ca toata lumea si-a pierdut cuvintele..
Astazi a murit Jean Constantin. Dumnezeu sa il ierte! As fi vrut sa fiu contemporana acestei Generatii de Aur ce se stinge usor. As fi fost mai mandra de cuvintele ce le scriu si de limba pe care o vorbesc. Mi-a placut teribil de mult zambetul acestui om. Copil fiind am gasit tot timpul in zambetul acestui actor o fericire simpla si molipsitoare.
Iarasi nu am cuvinte.
Imi vin in minte niste cuvinte pe care mi le scriam pe fiecare foaie a gandurilor de la 14 ani..:"Ploua cu vise peste noi/ Si fulgerau stravechi dorinti/ Tuna ca-n vremea de apoi/Sa nu te mint, sa nu ma minti.."(Pavel Corut).
Imi e dor de mama. Imi e dor de tata. Imi e dor de Calin.
Imi e dor de Italia si de zile in care povesteam ore in sir cu mama despre sufletele noastre.
Imi e dor de parculetul mic, mic in care imi fumam tigarile si plangeam de dor de mare. Imi e dor de luminile noptii si de linistea sufletului meu intr-o tara straina pe care am simtit-o casa.
Astept sa mi se intample ceva. Poate ploua cu bani. Poate mi se vindeca gandul.
Italia era my Wonderland.
Nu putem sa fim copii forever and ever and ever and ever?
Eu nu am cuvinte de scris. Nu mai am cuvinte de vorbit. Am doar ganduri de gandit si vise..de neimplinit..(as fi vrut sa scriu implinit, dar de unde optimism???).
Aaaaaa..si inca ceva..de cand a incetat viata sa fie frumoasa? Si de cand au inceput detaliile importante sa fie doar niste detalii?
Sunt un copil..si nu imi place viata de om mare si toate problemele si responsabilitaturile acestea..
Am mai aflat un sentiment de fericire mare: atunci cand ti se ia o mare greutate de pe suflet si de pe ganduri..
De putine zile incoace imi traiesc trairile cele mai intense ascultand vocile ce mi-au dat viata..
Sunt asa fericita ca durerea simtita in doua zile s-a ridicat si s-a dus numai ea stie unde..sa ramana acolo si sa nu se mai intoarca niciodata..
"We can pray for sunny weather/ But that won't stop the rain"(James Morrison- Please don't stop the rain)
Am impresia ca toata lumea si-a pierdut cuvintele..
Astazi a murit Jean Constantin. Dumnezeu sa il ierte! As fi vrut sa fiu contemporana acestei Generatii de Aur ce se stinge usor. As fi fost mai mandra de cuvintele ce le scriu si de limba pe care o vorbesc. Mi-a placut teribil de mult zambetul acestui om. Copil fiind am gasit tot timpul in zambetul acestui actor o fericire simpla si molipsitoare.
Iarasi nu am cuvinte.
Imi vin in minte niste cuvinte pe care mi le scriam pe fiecare foaie a gandurilor de la 14 ani..:"Ploua cu vise peste noi/ Si fulgerau stravechi dorinti/ Tuna ca-n vremea de apoi/Sa nu te mint, sa nu ma minti.."(Pavel Corut).
Imi e dor de mama. Imi e dor de tata. Imi e dor de Calin.
Imi e dor de Italia si de zile in care povesteam ore in sir cu mama despre sufletele noastre.
Imi e dor de parculetul mic, mic in care imi fumam tigarile si plangeam de dor de mare. Imi e dor de luminile noptii si de linistea sufletului meu intr-o tara straina pe care am simtit-o casa.
Astept sa mi se intample ceva. Poate ploua cu bani. Poate mi se vindeca gandul.
Italia era my Wonderland.
Nu putem sa fim copii forever and ever and ever and ever?
Eu nu am cuvinte de scris. Nu mai am cuvinte de vorbit. Am doar ganduri de gandit si vise..de neimplinit..(as fi vrut sa scriu implinit, dar de unde optimism???).
Aaaaaa..si inca ceva..de cand a incetat viata sa fie frumoasa? Si de cand au inceput detaliile importante sa fie doar niste detalii?
17 mai 2010
Life is life
Comoditatea vietii imi face bine...ma paseaza in stari de relaxare, uitare si depersonalizare...as in..facem aceleasi lucruri, mancam aceleasi lucruri..vorbim despre lucruri..pe care nu le facem...vorbim in general de lucruri imaginare pe care nu o sa le facem niciodata..
Atunci cand vrem sa trecem de la comoditate la schimbare se pune totul in miscare. Stanga, dreapta, inainte, inapoi si uite asa incercam din rasputeri sa ne alegem alt drum..
Si din comoditate ne trezim in fata unor alegeri. Pfuai..si ce greu e sa alegi atunci cand alegerea e deja facuta..alegi sa renunti la comoditate si sa inaintezi cu disperare inainte, inainte, inainte.
Ma mai opresc uneori si inainte asta e asa obscur si plin de surprize..si nu stiu daca placute sau neplacute..
Sufletul nu ma mai doare..ma doare sufletul atunci cand simt durerea altora..acum ma doare creierul de la atata gandit si procesat si analizat..
Cam atat..pentru ca am emotii..cerul e innorat..imi e frig...si fac ceva pentru schimbari...vreau sa fie bine!! sa fie in bine schimbarile!! Si da..realizez acum ca schimbarile vin cand vrem noi si nu pica din ceruri..si atunci tot de noi tine sa fie in bine..nu?? Atunci o sa fie bine..
P.S: Acest post a fost scris in timpul incuierii mintii mele intr-o stare de stres:D
Atunci cand vrem sa trecem de la comoditate la schimbare se pune totul in miscare. Stanga, dreapta, inainte, inapoi si uite asa incercam din rasputeri sa ne alegem alt drum..
Si din comoditate ne trezim in fata unor alegeri. Pfuai..si ce greu e sa alegi atunci cand alegerea e deja facuta..alegi sa renunti la comoditate si sa inaintezi cu disperare inainte, inainte, inainte.
Ma mai opresc uneori si inainte asta e asa obscur si plin de surprize..si nu stiu daca placute sau neplacute..
Sufletul nu ma mai doare..ma doare sufletul atunci cand simt durerea altora..acum ma doare creierul de la atata gandit si procesat si analizat..
Cam atat..pentru ca am emotii..cerul e innorat..imi e frig...si fac ceva pentru schimbari...vreau sa fie bine!! sa fie in bine schimbarile!! Si da..realizez acum ca schimbarile vin cand vrem noi si nu pica din ceruri..si atunci tot de noi tine sa fie in bine..nu?? Atunci o sa fie bine..
P.S: Acest post a fost scris in timpul incuierii mintii mele intr-o stare de stres:D
25 aprilie 2010
Obsesii si detalii
"Acuma stiu ca marea ma asteapta..."
Mda..uneori cerebelul meu functioneaza cu viteza melcului turbat si rar mi se intampla sa constientizez in timp util anumite evenimente viitoare..dar..dar..aseara..cand m-am aruncat in niste tocuri (for the very first fuckin' time..:D) si am mers in clubus si am ascultat vama - vara asta..deci nu stiu defapt ce vroiam sa scriu mai sus si nu pot sa percep o ordine logica a cuvintelor..(am uitat sa precizez ca sunt un pic mahmura..iooaii..si n-am mai fost mahmura de anotimpuri intregi)..deci in timp ce ascultam "vara asta" mi-am dat seama ca peste 1 saptamana ma voi iubi cu marea..O sa fie o iubire de tip salut, caci pe frigaraia asta o pot iubi doar prin cuvinte si saluturi calde..
Si dupa ce m-au trecut o suta de fiori din varful degetelor (de la picioare) pana in varful firelor de par (din cap), am simtit o imensa fericire..o fericire care mi-a facut cu ochiul si m-a luat in brate si sper sa nu imi dea drumul si sa ma tina asa pana la toamna..
Tot aseara, dar nu mai stiu exact la care pahar, m-am conversat un pic cu viata si iar mi-a ras in fata. Mi-a aratat inca o data ca e plina de surprize si ca ne daruieste sentimente si oameni la care la un moment dat nici nu indraznim sa visam, caci anumite vise ni se par pur tampite si irealizabile..Da, da..viata e plina de surprize si atunci cand surprizele sunt legate doar de sufletul nostru putem spune ca life is beautiful...
Ma simt asa incoerenta si e asa de bine sa nu gandesc ce scriu si sa imprastii cuvinte pe un monitor..mi se pare genial si inaltator..si chiar nu ma mai chinui sa dau cuvintelor o insemnatate ca oricum in topul zelist am ajuns pe locul 22000 si ceva...asa ca goodbye dreams with me becoming a famous writer(yeah, yeah am avut si vise din astea..)..a da...si intru saptamanal in top si imi verific locul in top..amu..ori s-or transformat toti bloagerii in niste talentati ori m-am tampit eu cu totul si nu mai scriu lucruri memorabile..unicele tri saituri care ma linkeaza sunt: yohanna, flodorina catalina si maria..sa traiti o mie de ani si sa ma sustineti si cand o sa fiu pe locul 40000...
No azi ii duminica...si m-am bagat cu totul in scriere de tip ardelenesc..si din categoria viata e plina de surprize ..surpriza saptamanii a fost fara indoiala trupa Maya (ex Mishu Calian Band) care or cantat 4 seri in Iron City si noi am fost la 2..:D..(suntem niste semifani adevarati) si surpriza a fost si este for me piesa Scrum..Acum un an..dar chiar un an ca am si scris pe blog eram toata numai lacrimi dupa ce am ascultat de 100000 de ori piesa si acum o ascult over and over again si imi place la nebunie in ce s-a transformat piesa asta.. Este asaaaa..intr-un mare fel ..nu am cuvinte..si daca vreti si voi (voi cei trei de ma cititi) sa deveniti obsedati intrati aici: http://www.doingtheartwork.com/ si dati play inregistrarii facute in emisiunea Alinei Manole, unde or fost baientii invitati. Aaaa..si mai puteti asculta povestea baieteilor cu accent si glas clujenesc si mai puteti asculta Intre nicaieri si adio si of corz, but of corz Viteza Sangelui Meu. Si trebuie sa mai precizez ca au mai fost trei piese care m-au cucerit: Un strigat (pe care o stiam, dar care suna si mai bine), Control (o melodie al celor de la Depeche Mode si transformata intr-o chestie un pic misogina dar de placut..citez: "te am in mana mea..iubito esti sub control") si Zbor (un cover dupa o melodie a unei trupe clujene, dar nu mai stiu cum o cheama pe trupa, dar stiu ca Tudor Raducanu o facut parte din trupa..sau mai face...no..sunt semifan..nu stiu chiar tot)..Asa..deci in piesa Zbor, Sorin Zamfir este de neegalat si Richie o cucerit tot mapamondul..(mapamondul din Iron) cu chitarushca lui..:D..In caz ca nu am vorbit destul despre ei va mai zic ca baietii au magazin online (sunt pe locul 20000 in topul zelist asa ca acest lucru nu o sa fie de mare ajutor) si vreau sa am toti banii din lume ca sa scoata masculii acestia un album si sa devina niste grei ai muzicii romanesti..pentru ca asa merita..Si repet: http://www.doingtheartwork.com/ .
In saptamana ce vine or sa fie mai multe momente orgasmice : 1 Maiu in Vama (dar asta o sa fie de vineri incolo) si Mircea Baniciu in Club Mojo. Mai multe detalii aici. Si eu am castigat si o invitatie pe twitter asa ca puteti si voi!!
Acestea ziind fise voi fuma cele 99 de tigari ramase pentru aceasta zi si va rog eu sa imi amintiti mai des ca viata e frumoasa!
Mda..uneori cerebelul meu functioneaza cu viteza melcului turbat si rar mi se intampla sa constientizez in timp util anumite evenimente viitoare..dar..dar..aseara..cand m-am aruncat in niste tocuri (for the very first fuckin' time..:D) si am mers in clubus si am ascultat vama - vara asta..deci nu stiu defapt ce vroiam sa scriu mai sus si nu pot sa percep o ordine logica a cuvintelor..(am uitat sa precizez ca sunt un pic mahmura..iooaii..si n-am mai fost mahmura de anotimpuri intregi)..deci in timp ce ascultam "vara asta" mi-am dat seama ca peste 1 saptamana ma voi iubi cu marea..O sa fie o iubire de tip salut, caci pe frigaraia asta o pot iubi doar prin cuvinte si saluturi calde..
Si dupa ce m-au trecut o suta de fiori din varful degetelor (de la picioare) pana in varful firelor de par (din cap), am simtit o imensa fericire..o fericire care mi-a facut cu ochiul si m-a luat in brate si sper sa nu imi dea drumul si sa ma tina asa pana la toamna..
Tot aseara, dar nu mai stiu exact la care pahar, m-am conversat un pic cu viata si iar mi-a ras in fata. Mi-a aratat inca o data ca e plina de surprize si ca ne daruieste sentimente si oameni la care la un moment dat nici nu indraznim sa visam, caci anumite vise ni se par pur tampite si irealizabile..Da, da..viata e plina de surprize si atunci cand surprizele sunt legate doar de sufletul nostru putem spune ca life is beautiful...
Ma simt asa incoerenta si e asa de bine sa nu gandesc ce scriu si sa imprastii cuvinte pe un monitor..mi se pare genial si inaltator..si chiar nu ma mai chinui sa dau cuvintelor o insemnatate ca oricum in topul zelist am ajuns pe locul 22000 si ceva...asa ca goodbye dreams with me becoming a famous writer(yeah, yeah am avut si vise din astea..)..a da...si intru saptamanal in top si imi verific locul in top..amu..ori s-or transformat toti bloagerii in niste talentati ori m-am tampit eu cu totul si nu mai scriu lucruri memorabile..unicele tri saituri care ma linkeaza sunt: yohanna, flodorina catalina si maria..sa traiti o mie de ani si sa ma sustineti si cand o sa fiu pe locul 40000...
No azi ii duminica...si m-am bagat cu totul in scriere de tip ardelenesc..si din categoria viata e plina de surprize ..surpriza saptamanii a fost fara indoiala trupa Maya (ex Mishu Calian Band) care or cantat 4 seri in Iron City si noi am fost la 2..:D..(suntem niste semifani adevarati) si surpriza a fost si este for me piesa Scrum..Acum un an..dar chiar un an ca am si scris pe blog eram toata numai lacrimi dupa ce am ascultat de 100000 de ori piesa si acum o ascult over and over again si imi place la nebunie in ce s-a transformat piesa asta.. Este asaaaa..intr-un mare fel ..nu am cuvinte..si daca vreti si voi (voi cei trei de ma cititi) sa deveniti obsedati intrati aici: http://www.doingtheartwork.com/ si dati play inregistrarii facute in emisiunea Alinei Manole, unde or fost baientii invitati. Aaaa..si mai puteti asculta povestea baieteilor cu accent si glas clujenesc si mai puteti asculta Intre nicaieri si adio si of corz, but of corz Viteza Sangelui Meu. Si trebuie sa mai precizez ca au mai fost trei piese care m-au cucerit: Un strigat (pe care o stiam, dar care suna si mai bine), Control (o melodie al celor de la Depeche Mode si transformata intr-o chestie un pic misogina dar de placut..citez: "te am in mana mea..iubito esti sub control") si Zbor (un cover dupa o melodie a unei trupe clujene, dar nu mai stiu cum o cheama pe trupa, dar stiu ca Tudor Raducanu o facut parte din trupa..sau mai face...no..sunt semifan..nu stiu chiar tot)..Asa..deci in piesa Zbor, Sorin Zamfir este de neegalat si Richie o cucerit tot mapamondul..(mapamondul din Iron) cu chitarushca lui..:D..In caz ca nu am vorbit destul despre ei va mai zic ca baietii au magazin online (sunt pe locul 20000 in topul zelist asa ca acest lucru nu o sa fie de mare ajutor) si vreau sa am toti banii din lume ca sa scoata masculii acestia un album si sa devina niste grei ai muzicii romanesti..pentru ca asa merita..Si repet: http://www.doingtheartwork.com/ .
In saptamana ce vine or sa fie mai multe momente orgasmice : 1 Maiu in Vama (dar asta o sa fie de vineri incolo) si Mircea Baniciu in Club Mojo. Mai multe detalii aici. Si eu am castigat si o invitatie pe twitter asa ca puteti si voi!!
Acestea ziind fise voi fuma cele 99 de tigari ramase pentru aceasta zi si va rog eu sa imi amintiti mai des ca viata e frumoasa!
19 aprilie 2010
If I could find words..
"Suflete drag, te voi pastra in mine, no matter what, voi zambi atunci cand voi fi batrana si cu par alb si nepotii imi vor sari in cap. Ca si cadou pentru ziua ta, am decis sa te pastrez in sufletul meu orice s-ar intampla."
Viata nu e o linie dreapta si nici o autostrada cu 4 benzi si 2 sensuri. Viata e drum de tara, neasfaltat, prafuit si mergand agale pe drumul asta descoperim oameni, senzatii, sentimente, peisaje, culori, tristete si fericire absoluta.
Se intampla ca in plimbarea noastra sa ajungem la cotituri de drum. Se intampla sa ne ratacim si sa pierdem din minte destinatia finala si atunci hoinarim aiurea pe drumuri necunoscute si noi.
La cotituri de drum ne oprim sa respiram si sa admiram verdele timid de primavara.
Stiu acum ca putem privi dincolo de cuvinte si putem sa simtim mai presus de cuvinte. In spatele cuvintelor trebuie sa gasim fapte, priviri, zambete calde si fericire copilareasca cu suflete indragostite. Putem sa trecem de cotituri si putem sa alegem un drum si mai frumos.
Si acum, spune-mi tu, cum e mai bine? Sa alegem cuvinte si drumuri despartite? Sa alegem tacerea sufletului si sa pornim tinandu-ne de mana pe acelasi drum?
Viata nu e o linie dreapta si nici o autostrada cu 4 benzi si 2 sensuri. Viata e drum de tara, neasfaltat, prafuit si mergand agale pe drumul asta descoperim oameni, senzatii, sentimente, peisaje, culori, tristete si fericire absoluta.
Se intampla ca in plimbarea noastra sa ajungem la cotituri de drum. Se intampla sa ne ratacim si sa pierdem din minte destinatia finala si atunci hoinarim aiurea pe drumuri necunoscute si noi.
La cotituri de drum ne oprim sa respiram si sa admiram verdele timid de primavara.
Stiu acum ca putem privi dincolo de cuvinte si putem sa simtim mai presus de cuvinte. In spatele cuvintelor trebuie sa gasim fapte, priviri, zambete calde si fericire copilareasca cu suflete indragostite. Putem sa trecem de cotituri si putem sa alegem un drum si mai frumos.
Si acum, spune-mi tu, cum e mai bine? Sa alegem cuvinte si drumuri despartite? Sa alegem tacerea sufletului si sa pornim tinandu-ne de mana pe acelasi drum?
15 aprilie 2010
Atac de panica!!!!!
Coldplay este o muzica perfecta pentru ploaie si noros ce cer. Lipsa sefei mele de la birou este o oportunitate perfecta pentru a scrie pe blog.
Atac de panica.
Am citit. Am recitit. Si am incercat sa inteleg si sa inteleg si sa ma inteleg. Nu am reusit.
Inutil sa precizez ca atacul de panica completeaza perfect stari de anxietate. Nu o sa dau copy/paste de pe site-uri cu explicatii psihologice pentru ca nu are rost.
Stiu ca mi s-a spus ca aceste atacuri de panica pleaca de la nemultumiri personale. Si vai, vai,, vai vai cat am incercat sa imi dau seama ce m-a nemultumit atat de tare in aceasta viata.
Si traiesc intr-o intrebare continua si incerc sa imi explic partii vesele si pline de viata ce se intampla.
Sunt putini, cred, cei care inteleg cu adevarat modul in care se produce un atac de panica si este cu adevarat dificil sa sustii o persoana care trece prin asa ceva.
Nu imi pot defini atacurile de panica prin termeni medicali si prin procese fiziologice pe care le ignor complet in timpul unui astfel de atac.
Atacul de panica este un film de groaza, care dureaza 15-20 de minute si care pare a dura 15-20 de ore.
Momentele care il declanseaza sunt intotdeauna ambigue si niciodata nu as putea sa spun ce ganduri il determina si ce ma face sa clachez, sa uit de ganduri pozitive si sa imbratisez cu multa "pasiune" panica.
Dar este groaznic si ametitor si lasa un gust amar.
In punctul culminant al atacului tot ce pot sa fac este sa fug. Imi vine pur si simplu sa alerg. Si nu as fugi de locul in care ma aflu ci de mine. Atacul de panica si victoria lui sunt pentru mine o inchisoare. Nu mai pot sa respir, nu mai pot sa gandesc, nu mai vad bine si nu percep bine ca tot ceea ce se intampla trece si eu nici nu o sa ma prefac in scrum.
Anyhow, in tot acest proces, frica dominatoare este frica de a nu innebuni. Si aceasta frica pleaca de la stari provocate de mine involuntar si am o senzatie continua ca organismul meu nu ma protejeaza, ma inseala, ma dezamageste si vrea cu orice pret sa imi zica ca isi doreste un alt creier.
Ei si daca peste cauzele primelor atacuri de panica am reusit sa trec si daca am reusit sa gandesc pozitiv despre mine si despre lucruri si despre viata, ceea ce nu pot depasi este teama de a nu avea inca un atac. Si tind sa cred ca tocmai aceasta teama il provoaca.
Pare stupid si deplasat stiu. Pentru ca de fiecare data am iesit bine dintr-o criza panicoasa, insa ceea ce se intampla inside my head in timpul atacului e de nesuportat.
Ei...o sa trec eu cu bine si peste asta..dar observ ca lumea vorbeste putin despre probleme de genul..lumea considera slabiciune aceste atacuri (si eu consider tot o slabiciune..sau mai degraba o lipsa de control asupra gandurilor) si in general tind sa cred ca pentru cei care nu s-au confruntat niciodata cu asa ceva starile acestea sunt pur fictive.
No...nu stiu...imi vine greu sa descriu in cuvinte stari din timpul atacului si ma gandesc ca poate daca le scriu o sa imi faca mai bine..si o sa ma simt mai bine..si reusesc sa evadez din inchisoarea asta...
Aaaa..si sa nu uit partea cu adevarat terifianta: eu .. EU..imi provoc singura aceste atacuri de panica..si ce vreau cel mai mult e sa nu le mai am..
Atac de panica.
Am citit. Am recitit. Si am incercat sa inteleg si sa inteleg si sa ma inteleg. Nu am reusit.
Inutil sa precizez ca atacul de panica completeaza perfect stari de anxietate. Nu o sa dau copy/paste de pe site-uri cu explicatii psihologice pentru ca nu are rost.
Stiu ca mi s-a spus ca aceste atacuri de panica pleaca de la nemultumiri personale. Si vai, vai,, vai vai cat am incercat sa imi dau seama ce m-a nemultumit atat de tare in aceasta viata.
Si traiesc intr-o intrebare continua si incerc sa imi explic partii vesele si pline de viata ce se intampla.
Sunt putini, cred, cei care inteleg cu adevarat modul in care se produce un atac de panica si este cu adevarat dificil sa sustii o persoana care trece prin asa ceva.
Nu imi pot defini atacurile de panica prin termeni medicali si prin procese fiziologice pe care le ignor complet in timpul unui astfel de atac.
Atacul de panica este un film de groaza, care dureaza 15-20 de minute si care pare a dura 15-20 de ore.
Momentele care il declanseaza sunt intotdeauna ambigue si niciodata nu as putea sa spun ce ganduri il determina si ce ma face sa clachez, sa uit de ganduri pozitive si sa imbratisez cu multa "pasiune" panica.
Dar este groaznic si ametitor si lasa un gust amar.
In punctul culminant al atacului tot ce pot sa fac este sa fug. Imi vine pur si simplu sa alerg. Si nu as fugi de locul in care ma aflu ci de mine. Atacul de panica si victoria lui sunt pentru mine o inchisoare. Nu mai pot sa respir, nu mai pot sa gandesc, nu mai vad bine si nu percep bine ca tot ceea ce se intampla trece si eu nici nu o sa ma prefac in scrum.
Anyhow, in tot acest proces, frica dominatoare este frica de a nu innebuni. Si aceasta frica pleaca de la stari provocate de mine involuntar si am o senzatie continua ca organismul meu nu ma protejeaza, ma inseala, ma dezamageste si vrea cu orice pret sa imi zica ca isi doreste un alt creier.
Ei si daca peste cauzele primelor atacuri de panica am reusit sa trec si daca am reusit sa gandesc pozitiv despre mine si despre lucruri si despre viata, ceea ce nu pot depasi este teama de a nu avea inca un atac. Si tind sa cred ca tocmai aceasta teama il provoaca.
Pare stupid si deplasat stiu. Pentru ca de fiecare data am iesit bine dintr-o criza panicoasa, insa ceea ce se intampla inside my head in timpul atacului e de nesuportat.
Ei...o sa trec eu cu bine si peste asta..dar observ ca lumea vorbeste putin despre probleme de genul..lumea considera slabiciune aceste atacuri (si eu consider tot o slabiciune..sau mai degraba o lipsa de control asupra gandurilor) si in general tind sa cred ca pentru cei care nu s-au confruntat niciodata cu asa ceva starile acestea sunt pur fictive.
No...nu stiu...imi vine greu sa descriu in cuvinte stari din timpul atacului si ma gandesc ca poate daca le scriu o sa imi faca mai bine..si o sa ma simt mai bine..si reusesc sa evadez din inchisoarea asta...
Aaaa..si sa nu uit partea cu adevarat terifianta: eu .. EU..imi provoc singura aceste atacuri de panica..si ce vreau cel mai mult e sa nu le mai am..
12 aprilie 2010
Love is in the air???
In povesti avem Feti-Frumosi care se bat cu zmei si se maturizeaza in nu stiu ce proces complicat. Final : "Si au trait fericit pana la adanci batraneti". In 99% din filme toate personajele se iubesc pana la adanci batraneti. Happy ending rulz!!! Noroc cu Romeo si Julieta ca mai avem si sfarsituri tragice, dar tot pana la adanci batraneti. Si atunci cand vezi un film cu sad ending in care viata e viata atunci declari ca : actorii au fost de cacat, scenariul de cacat, dar macar finalul a fost real.
De mici copii ne impleticim in vise cu adanci batraneti. In real life, dragostea nu e nici macar dragoste. Dragostea e o fuga si foame de senzatii care sa iti inalte spiritul si sufletul. Dragostea a devenit azi un "3 secunde de adanci batraneti".
Si ce-i drept suntem si ingnoranti. Avem minti scaldate in basme nemuritoare si realitati palpabile.
Noi nu stim ce e dragostea. Imi pare uneori ca avem cu totii un caietel al cerebelului cu simptome si cauze si efecte ale iubirii. Nimic din ce e scris acolo nu se potriveste cu sufletul. E o lista lunga, lunga de fluturi si pasarele si perfectiune (aaa..by the way..perfectiune nu exista! nici macar in dragoste!) si in timp ce ne inecam simtirile, bifam mintal articolele din lista. E stupid pentru ca visam vise si cand le implinim vrem mai mult si mai mult si mai mult. Dragostea ar trebui sa fie un google. O resursa neintrerupta de senzatii tari si emotii puternice. Noi nu mai avem limite.
"Nu am bifat totul pe lista. Nu imi mai zboara papagali prin capsor. E clar. Nu e dragoste. Nu e dragoste pentru ca mai am mult de bifat aici" sau "Gata lista? Pai asta e tot? Atat e iubirea? Mai adaug aici mine de aur, curcubee de plastic, campii de trandafiri si ...hmm..ce sa mai adaug? aa da..sex in locuri publice si in club si pe o creanga de copac si in padure..".
Supraestiam dragostea. O procesam atat de intens si o transformam in unicul lucru de care avem nevoie pentru a supravietui. Aerul ni se pare poluat, copacii maronii si e primavara, florile violet inchis cand ele sunt roz. Urcam dragostea pe munti inalti si facem din ea un scop de viata si o dovada a fericirii.
Uitam..off..uitam..uitam asa multe...si nu invatam nimic.
De ce nu stim ca iubirea se raporteaza doar la noi si nu la basme si filme?
Dragostea e palpabila si dulce, dar nu tine o vesnicie. Ceea ce ar putea transforma dragostea in eternitate tine doar de puterea individului ( ha!) de a-si pastra suflul in multimea de "3 secunde de adanci batraneti". Iubirea nu trebuie sa fie un scop al unei vieti. Ea trebuie sa fie un sentiment normal ce vine si pleaca pana cand se decide intr-o zi sa iti croseteze un fluture gigant si calm in stomac, in loc de turme de fluturi zgomotosi si mereu trecatori. As tine prelegeri despre cum sa invatam sa ne indragostim cu sufletul si nu cu mintea, despre cum sa ne multumim cu imbratisari putine si calde, cu saruturi timide si ascunse, despre cum sa invatam sa iubirea adevarata e o insiruire de clipe. Dragostea, iubirea fac parte din noi si din viata si stim cu totii ca "Tot ce-i viu e trecator, numai moartea e eterna".
As vrea sa invatam sa iubim mai real si mai concret.
Nota: Ce am scris aici este cauza unei apropiate raceli, a unui suflet calm, a unei ratiuni rationale, a lipsei de glucoza. Vreau doar sa inteleg si eu cand o sa incetam sa mai privim dupa tipare si dupa complicatii "nenecesare".
7 aprilie 2010
Fara petale
Mi-ar placea teribil de mult daca ar fi posibil sa ne traim doua vieti: cea pe care o traim si pe care o stim si una asa cum vrea sufletul nostru. Eu cred ca sunt putini oameni care traiesc cu sufletul. Eu simt des cu sufletul si de trait...traiesc cam cu ce apuc..cu creierul si cu mancare comandata si multe tigari.
Melodia "Fara petale" ma poarta insa in viata pe care nu o am si o visez si mi-o imaginez. Si sunt zile in care ma scufund atat de tare in this second life of my dreams, incat in jurul meu se formeaza pustiu si in mine apar goluri, respiratie taiata si ratiune neclara.
In my second life, am cuvinte multe si frumoase si intelepte, port cu mine zambete si impart doar zambete si sufletul imi e atat de fericit.
Acum inteleg de ce muzica care imi e cea mai draga imi produce acel sentiment de suferinta neasteptata, de durere fara izvor: pentru ca aici niciodata ratiunea mea nu ma va lasa sa traiesc dupa dorinta sufletului. Aici, sufletul il am inchis in tacere apasatoare si nori grei si supus unui zbor haotic printre amintiri din povesti insorite si cu parfum de vesnica primavara.
Asculta mai multe audio Muzica
18 martie 2010
Wiener Waltzer
De mica, mica si pitica, pitica in fiecare zi de an nou ma uitam la Concertul de Anul Nou de la Viena.
Si in fiecare an, organizatorii si cei care transmit Concertul filmeaza orasul intr-un mod suprem si absolut divin.
Pentru mine Viena este orasul cu printi si printese si Strauss si Dunare Albastra. Daca as fi fost printesa as fi locuit in Viena si as fi avut un print habsburg. As fi trait intr-un castel si printul meu ar fi avut numai cai lipitani. Fara sa vreau in copilarie printul meu era tata. Tata a devenit printul meu cand am vazut ca un om simplu poate avea pasiuni atat de mari si momentul in care era extaziat in fata televizorului era infatisarea Vienei pe ritmuri de vals. Si asa am prins si eu aceasta dragoste de muzica buna pentru facut temele de matematica si acum muzica de foarte mare calitate si pentru oameni foarte intelepti si cunoscutori de muzica buna.
Visele pe care le traim in copilarie determina visele din maturitate. Daca atunci cand eram mica vroiam sa fiu printesa in Viena, cand am crescut am vrut bani sa merg in Viena.
Acum realizez ca am crescut si visele copilariei se implinesc incet, incet. Aici si acum constientizez ca dreams come true si ca voi vedea cu ochii mei orasul de care m-am indragostit fara sa stiu ce e dragostea, orasul dupa care plangeam tacut in fiecare zi de an nou.
Tata m-a facut sa iubesc Viena si sa mi se faca pielea gainii cand ascult Strauss si sa plang de fericire cu o zi inainte de plecare, doar pentru ca visul meu ascuns si maret din copilarie se implineste.
Lipseste ceva totusi. Mi-as fi dorit nespus ca aceasta prima calatorie la Viena sa o fac cu tata. Mi-as dori ca in aceste 4 zile tata sa vada ce vad eu. Sa admiram caii lipitani si sa bem cafele.
Dar in timp o sa ma fac si mai mare si o sa am si mai multi bani si cu putina determinare o sa imi implinesc visul asta: voi merge la tata si ii voi spune: "Intr-o saptamana mergem la Viena! Impreuna!"
Acum pot doar sa imi las imaginatia sa valseze pe franturi de memorie lasate de TVR 1 si sa astept sa devina totul realitate.
12 martie 2010
Romania: tara mea de glorie!
Acestea fiind spuse mai incheiem o saptamana plina de evenimente semi-comico-tragico-dramatico-romanesti. Viata este frumoasa si tara asta ne dovedeste din plin frumusetea speciei umane in inexorabilul timp. M-am tampit si eu cu totul. Imi cer scuze, dar gasesc imposibil ca tampenia sa nu fie molipsitoare intr-o capitala unde trenurile merg inapoi sau nici macar, unde politica isi atinge cote maxime ale desteptaciunii si unde sclavii sunt pe plantatii all day every day.
Eu merg la toaleta cat pot de des: merg preventiv ( acest "preventiv" fiind o mare calitate a speciei umane de gen feminin). M-am trezit in Sageata Albastra sa ma usurez, pe ruta Bucuresti - Pitesti. Sa ingnoram faptul ca apa nu mergea si vasul de wc era ca o oala plina cu apa gata sa dea pe afara. Am ignorat acest aspect fiind motivata de acest preventiv - lait-motiv al vietii mele. Si cum ma uitam io asa pe jos in toaleta Sagetii Albastre imi cade privirea asupra unei adunaturi de lichid de consistenta vascoasa, de culoare alba. Mi-a trecut preventivul, pranzul mi s-a ridicat amenintator in gat si am constatat ca este posibil: anumiti romanashi masculi, care circula cu trenul se masturbeaza in toaleta wc-ului. Adiccaaa...intr-adevar este hipermegaexcitant mirosul din incapere, miscarea lina nu poate decat sa excite si ea , asa ca juisarea intr-o toaleta de Albastra Sageata in tara de Uniune Europeana nu poate sa fie decat un proces perfect normal pentru unii si un motiv de voma preventiva pentru altii ( sau altele).
Imi place la nebunie sa ies la tigara si sa ascult conversatiile altora. Si nu stiu daca ati observat, dar sunt persoane atat de implicate pentru societate si companie sau mai pe romaneste spus atat de preocupate in a parea importante incat folosesc pronumele la persoana intai in orice subiect muncitoresc: proiectul meu, cladirea mea, factura mea, nava mea, transportul meu, imprimanta mea, proiectul meu. Undeva pe parcursul acestor conversatii se uita in a se mentiona: castigul altora, profitul altora, compania altora. Noi suntem ce putem fi si mi se pare absurd sa iti dai importanta cu ceva ce te poseda.
Se mai vorbeste mult de englezisme. Englezismele ie la moda in tarisoara noastra draga. Pentru noi ( cei tineri si imbeciloizi, care lucram de putin timp) engleza prost folosita sau rostita este un motiv de rasete haotice si interminabile. Exemplific cate cuvinte care m-au adus in culmea rasului: Siti Ghet( as in City Gate), Open Spice ( as in open space) si o expresie amuzant a fost: da-i forward lu' baiatu' ala!!!
Schimbarile pot fi un proces pozitiv in viata noastra sau...sau...sau..nu. Ei bine, pentru noi schimbarea cladirii in care ne muncim a fost un proces cat se poate de pozitiv. Notez aici evenimente notabile petrecute in campul nostru de lupta si batalie:
1. e curent. Dom'le aici e curent. Bate vantu! E curent! aalooo..alloo..domnu' de la sindicat..aici e curent, ce naiba!!!!
- Buna ziua
- Buna
- Aveti ceva nemultumiri legate de lumina? Vreti sa schimb un bec ceva?
- Aaaa..da..da..treci aici.
Se suie baiatul pe scara.
- Bun. Acuma astupa gaura aia.
-Ce gaura doamna?
- Gaura de aer. Astupa! Aici e curent!
- Doamna eu sunt baiatul cu lumina.
- Dar aici e curent!
2. Pute!
- Nu pute!
- Ba da! Pute de la baie. Sigur pute de la baie!
- Mie nu mi se pare.
- Pute. Astea nu sunt conditii de munca. Pute si mai e si frig. Aici tot timpul pute!
- Aaaa..pai nu pute de la baie. Pute de la bucatarie. Da pute!
3. Ninooo niinnoo niinnoo...s-au pornit toate alarmele de incendiu. Fugim? Luam foc? Mergem sa vedem ce se intampla!!
- Domnu' domnu' da ce s-a intamplat?? De ce suna?
- Pai doamna nu vezi cum arati cu basmaua aia in cap. S-a speriat alarma asta de dumneata. Normal ca zbiara acuma!!
- Dar e cureenntt!!!
4. O doamna si-a rupt mana in fata cladirii. Protectia Muncii! Asa este. Compania este de vina ca ea era incaltata in tocuri si ea s-a plimbat taman pe tarcul asfaltat si cu model gaurit cu romburi. Asa e! Compania e de vina ca nu a pus o pasune in fata cladirii. Compania e de vina ca noi suntem impiedicati.
5. Daca ma duc la toaleta si ma concentrez bine in gresia neagra o pot vedea pe tanti femeia din toaleta de langa care isi trage fusta, dresurile, se aseaza comod in pozitia de ne-sezut pe wc. Concluzie: baia pentru persoane cu handicap e mai sigura!
6. La etajul 17 tremura biroul. Tremura si cafeaua pe birourile oamenilor.
7. La etajul 17 sunt gandaci.
8. La etajul 17 un nenea care statea la birou s-a trezit cu un sobolan pe birou. Vorbim aici de sobolani care se plimba agale prin sistemul de aerisire. In lipsa de adrenalina si aventura sobolanelul a parasutat exact pe o tastatura. Atentie! Cad soareci!
9. La etajul 17 s-a gasit si o gaura in pereti facuta de soricei. Gaura a fost astupata cu succes.
10. Birourile incep sa tremure si la etajul 15.
11. - Fata, fata, fata, ffattaaa..
- ??? me???
- Da, da! Tu! Stiu ca lucram de un an impreuna si nu am vorbit niciodata, dar vroiam sa te intreb. Cum se cheama jocul ala de-l joci tu? Vreau si eu sa il downloadez!
- Farmville? Se joaca online.
- Nu..nu...nu..unu cu masinutze!!
- Imi pare rau! Sunt fetitza. Nu ma joc cu masinutze.
- Uoofff..bine fata..mersi..eu o sa imi mut biroul ca sa ma pot juca in liniste.
Asteptam cu drag evenimente viitoare a la Romanica.
Tot ce sper e sa nu ma trezesc vreodata cu vreo rozatoare pe birou pentru ca nu vreau sa mor de inima, chiar daca nenea de la sindicat a zis ca se castiga mult daca decedezi la locul de munca.
Over and out!
10 martie 2010
Cronica de seara - Emeric Trio; Location: Club Mojo
In primii ani ai facultatii alergam disperate de 8 martie la spectacole de striptease. Radeam cu gura pana la urechi, dansam un pic si plecam acasa. But when the time passes, people change.
Mi-am ales de 8 martie un concert Emeric Trio: Emeric Imre, Sorin Zamfir si Gabriel Ghita.
Am fost la ascultat si de Emeric Set si de Emeric Imre si nu ma asteptam sa mai fiu atat de incantata, insa dupa 5 minute de cantat eram cu gura pana la urechi.
Organizarea a fost excelenta, oamenii sunt minunati si relaxati si m-am bucurat sa vad ca a fost mult mai multa lume decat datile trecute.
Tot apas enter si tot incerc sa zic bine ce si cum a fost. A fost minunat.
Emeric Imre a cantat senzational. A cantat asa cum stie el: cald si emotionant si vesel si trist. Si noi zambeam asa tampi si plutind fiecare pe norisorul lui.
Sorin Zamfir-tobe:D- este genial. Cuvantul genial i se potriveste perfect. E in lumea lui. E imposibil sa nu zambesti cand il asculti si il admiri. Pe langa faptul ca e genial este si priceput si se vede si se aude.
Pe Gabriel Ghita - clape:D- il alaturam sus-numitului. Tot timpul traiesc cu impresia ca aceste clape sunt ca sa fie fara sa aiba vreun scop, dar atunci cand sunt manuite in stil clujean si talentat sunetul alearga bine si gadila la fel de bine.
Atmosfera a fost una de Vama. Au lipsit nisipul si briza zapacita a marii. M-am simtit ca in Vama. Am inchis ochii de mii de ori si am zambit. Am zambit muzicii si oamenilor din jur.
Este ceva uimitor atunci cand vad oameni ce isi uita problemele acasa si pentru 3 ore mi se alatura in zborul emotionant al unor versuri, al unor acorduri de chitara si al unei voci dumnezeiesti.
Mi s-a spus la un moment dat ca ar fi senzational sa poti sa il intalnesti pe Emeric Imre pe tren si sa mergi cu el de la Cluj la Bucuresti sau invers. "Are o voce tare, dar e si destept". Am ascultat si nu am putut sa zic cuvinte si m-am multumit cu un zambet de la o ureche la alta.
Spectacolul a inceput pe ritmuri de "Razboi" si am continuat cu "Ramuri de lumina", "Condamnare la toamna", "Gara", "Buna varianta rea", "Oratie de nunta" si inca o gramada de piese a caror ordine am uitat-o si am incheiat cu "Rana si cutit" si un bis "Nebun de alb". Un bis in care omuletzii s-au adunat aproape de scena si au cantat zgomotos, dar atat de frumos incat mi-a venit un pic sa plang( dar m-am abtinut!:D).
Ascult Emeric Imre si incerc sa imi induc o aceeasi stare ca cea pe care o aveam ieri. O stare de 8 Martie sarbatorita cu un trio exceptional, un Emeric Trio care m-a facut sa zambesc sincer, sa uit de carari intortocheate ale sufletului, sa imi vad viata asa cum este: trista si fericita, simpla si complicata.
Inca mai caut cuvinte, dar imi e greu.
"Aud un pian prin zapezi cristaline
Si nu sunt cu tine, vai, nu sunt cu tine,
Chopin, un concert de pian oarecare
Si calea e lunga, si noaptea e mare.
De iarna ma satur, de planset te saturi,
Iubiri intre noi – in o mie de paturi-
Si primavaratec ninsori mai sfasie
Voalul miresei in noaptea tarzie." ( Emeric Imre - Noapte de unul singur)
Pe Gabriel Ghita - clape:D- il alaturam sus-numitului. Tot timpul traiesc cu impresia ca aceste clape sunt ca sa fie fara sa aiba vreun scop, dar atunci cand sunt manuite in stil clujean si talentat sunetul alearga bine si gadila la fel de bine.
Atmosfera a fost una de Vama. Au lipsit nisipul si briza zapacita a marii. M-am simtit ca in Vama. Am inchis ochii de mii de ori si am zambit. Am zambit muzicii si oamenilor din jur.
Este ceva uimitor atunci cand vad oameni ce isi uita problemele acasa si pentru 3 ore mi se alatura in zborul emotionant al unor versuri, al unor acorduri de chitara si al unei voci dumnezeiesti.
Mi s-a spus la un moment dat ca ar fi senzational sa poti sa il intalnesti pe Emeric Imre pe tren si sa mergi cu el de la Cluj la Bucuresti sau invers. "Are o voce tare, dar e si destept". Am ascultat si nu am putut sa zic cuvinte si m-am multumit cu un zambet de la o ureche la alta.
Spectacolul a inceput pe ritmuri de "Razboi" si am continuat cu "Ramuri de lumina", "Condamnare la toamna", "Gara", "Buna varianta rea", "Oratie de nunta" si inca o gramada de piese a caror ordine am uitat-o si am incheiat cu "Rana si cutit" si un bis "Nebun de alb". Un bis in care omuletzii s-au adunat aproape de scena si au cantat zgomotos, dar atat de frumos incat mi-a venit un pic sa plang( dar m-am abtinut!:D).
Ascult Emeric Imre si incerc sa imi induc o aceeasi stare ca cea pe care o aveam ieri. O stare de 8 Martie sarbatorita cu un trio exceptional, un Emeric Trio care m-a facut sa zambesc sincer, sa uit de carari intortocheate ale sufletului, sa imi vad viata asa cum este: trista si fericita, simpla si complicata.
Inca mai caut cuvinte, dar imi e greu.
"Aud un pian prin zapezi cristaline
Si nu sunt cu tine, vai, nu sunt cu tine,
Chopin, un concert de pian oarecare
Si calea e lunga, si noaptea e mare.
De iarna ma satur, de planset te saturi,
Iubiri intre noi – in o mie de paturi-
Si primavaratec ninsori mai sfasie
Voalul miresei in noaptea tarzie." ( Emeric Imre - Noapte de unul singur)
28 februarie 2010
Undeva prin Vama..partea a II-a
Piesele de puzzle se tot zbat si se tot agita intr-un acvariu..
In sfarsit de saptamana reusesc totusi sa ma concentrez doar pe piesa mea ciudata, diforma, care trece prin toate culorile.
Si recunosc..cel mai mult imi place atunci cand prinde culoarea marii...cand e limpede..albastra spre turcoaz..sau turcoaz spre albastra..La mine rosu aprins nu e neaparat o culoare a iubirii si a fericirii..insa culoarea marii imbinata cu cerul si raze de soare intrunesc tabloul perfect al unei stari de iubire..
Si in sfarsit de saptamana reusesc sa iubesc tot. As absorbi si as inspira intr-o fractiune secunda fiecare bucatica de piele ce mi se arata. Cu fiecare sfarsit de saptamana ma afund si mai mult intr-o iubire continua. Si in cel ce a trecut am analizat totul. Totul. De la un inceput de fir de par pana la un final de corp si suflet. Imi place sa ma pierd in o culoare de ochi pe care nu pot sa o definesc. Imi pare banal sa zic despre ochii tai ca sunt verzi. Nu pot asocia cuvinte si descrieri banale cu ceva in care m-as pierde in orice moment. Se intampla sa mi te asez pe un varf de munte si ma aflu parca intr-o prapastie incercand din rasputeri sa te pot ajunge, dar obosesc si raman sezuta si tacuta in contemplare a frumusetii tale.
Timida si surprinsa descopar noi gesturi si noi cuvinte, noi sclipiri de culoare. Sunt ametita rau si nu ma pot concentra prea bine. Imi place pielea ta. Si ochii tai. Si mainile tale. Si buzele tale. Si parul tau. Sunt ravasita de valul asta de descoperiri. De fiecare data sunt un animal flamand ce pleaca la vanatoare de senzatii. Imi potolesc foamea cand te respir si cand imi dau seama ca nu m-as satura sa te vanez in fiecare zi, caci de fiecare data gasesc numai arome dulci si ametitoare.
Ajung in o asemenea emotie incat te privesc si nu pot decat sa zambesc si sa te sarut. Te pandesc pe furis si ochii mi se scalda intr-o continua devorare a tabloului meu inedit. Dupa acest weekend imi vine doar sa plang.
Imi vine sa plang de la atata frumusete adunata intr-un singur om. Din atata iubire mi te transformi in peisaje care ma lasa fara glas si suflu: imi dai impresia unui rasarit de soare in Vama, imi dai impresia unor raze de soare ce se joaca cu florile si frunze de primavara, imi dai frumusetea unor creste cu rododendron si jnepeni.
Si ai plecat. Si am ramas bulversata cand imaginea s-a topit si eu am ramas inspirand si cautand nebuneste mirosul pielii tale si aroma unor buze calde, calde ce ma poarta in valuri de mare linistita si usor sarata.
24 februarie 2010
The Lost Song
Visam la lucruri marete. Visam ca o sa devin doctor, apoi cantareata, apoi business woman. Apoi visam sa lucrez in cea mai minunata cladire din Piata Victoriei - cladirea BRD. In anul intai de facultate stateam cate o ora in statia de autobuz si ma uitam la masini si mai ales la oamenii care conduceau masinile. Si ziceam: asa da, asa nu. Azi ma uit la Grey's si la Private Practice, mai zdrangan din an in pasti o chitara, visez sa ajung libera, numai business woman nu. Si tot azi detest cladirea BRD din Piata Victoriei. Visam la viata ca la o linie serpuita de culoarea unui cer senin de primavara. Stiam ca nu are sa fie nimic usor si m-am pregatit si m-am educat in a fi pregatita pentru toate cele rele. Acum parca e totul altfel. Visele sunt opuse fata de ce visam odata ( da, da, da..i know..e imposibil sa vrei aceleasi lucruri in etape diferite ale vietii..dar parca ii prea de tot..).
Acum..de fapt..de ceva timp incoace viata imi e un puzzle. Traiesc din piese de puzzle cu forme ciudate si culori diferite si in fiecare zi piesele mele isi tot schimba culorile, forma, textura si muzica.
Ma tot gandesc cum as putea sa fac sa termin o data si sa imi lipesc piesele cu lipici si sa le agat de un perete al mintii si sa zic: "no uite viata mea toata..unita si la locul ei: in fata ochilor mei". Oricat de mult incerc sa pierd o piesa si sa o ignor si sa fac sa dispara ..macar putin din peisaj..parca atunci se incapataneaza sa ia forma ciudata si gigantica. Si piesa asta care imi place cel mai putin si pe care as vrea sa o modelez dupa cum cred eu ca ar fi bine e numai neagra, gri inchis, niciodata rosie sau verde crud. Mie nu imi place puzzle-ul asta. De mica am urat sa imbin piese de puzzle. Si acum trebuie sa imbin dimensiuni care se schimba de pe o zi pe alta. Dar totusi piesa asta X e ca un spin in viziunea unei furnici. E un spin mai mare decat vrejul de fasole care imi intuneca lumina si ma intristeaza. Deci...sunt un puzzle din ala idiot..cu un castel din Franta, cocotat pe un deal..cu culori din alea bizare si intense si uneori scarbos fosforescente si noroc ca in tot peisajul asta luna apare si ea ca o pata de lumina salvatoare.
Si totusi in acest moment in care post-ul asta se voia a fi unul din cele n milioane de posturi depresive si deprimante scrise, gandurile imi alearga spre o piesa de puzzle de culoarea unei esarfe: verde deschis cu verde inchis, un pic de galben, albastru, turcoaz si cer senin de Vama. Si ca sa exagerez povestea acestei piese, voi numi aceasta piesa Chihlimbar ( ma obsedeaza pe mine melodia si trebuia sa ii folosesc titlul in vreun scop). Am adunat aici numai momente frumoase, dar si momente in care simteam ca mi se rupe sufletul, dar acum ele sunt tot frumoase pentru ca am avut cu cine sa le impart.
Vreau sa scriu amintiri din Chihlimbar. Incep cu un dialog: "Eu: -Si de ce ma intrebi toate chestiile astea?".."Ea: -Pentru ca esti sufletul meu si vreau sa stiu"..M-am blocat si am inghitit si fum de tigara. Nu am stiut sa raspund asa cum ar fi trebuit..dar raspund acum pentru ca nu e prea tarziu: "Baby, Love will come trough..it's just waiting for you..haide hai..nu uita de soarele ala din ziua aia si de visele lansate curajos spre un cer fara raspuns. Stiu ca visam la acelasi lucru si trebuie sa ne fie bine ca doar am zis de atatea ori ca o sa fie bine..cause we can't live alone in this life..". Am mai pus in Chihlimbar rasete zgomotoase de copii tembeli, porecle, tampenii, profesori, cafele, multe, multe, multe, multe, multe, multe tigari fumate intens sau fumate aiurea. Si dupa cum am zis am aici si momente dureroase, dar frumoase. Hai sa iti zic un secret. Melodia "read my mind" imi aduce aminte doar de noi: suflete izbite prin cluburi. Cand o ascult imi vin in minte toate momentele in care ne strambam diminetii cu mahmureala in simtiri, cand ma tineai de mana si eu ma schimonoseam de durere atroce de suflet, de seara in care eu ascultam melodia pe balcon plangand si tu fericita in multime. "Cause I don't shine if you don't shine.."..so.."Can you read my mind??"..Si sa stii ca tot in Chihlimbar am pus toate noptile alea de copile nebune care sareau prin balti si visau la fetzi frumosi si toate serile in care vorbeam la telefon si urlam la telefon...
Acum tu, baiat cu dor de mare, o sa te superi pentru ca de tine nu zic nimic. Tu nu esti in Chihlimbar. Tu ai o piesa de puzzle care inca nu are nume si cred ca e cea mai excentrica piesa din toate. Piesa asta e un cameleon nebun care se transforma din moment in moment si prinde toate, dar absolut toate culorile: de la alb imaculat pana la rosu aprins si trece brusc la culoarea noptii.
Inchei cu o melodie pusa in Chihlimbar, melodie ce mi-a schimbat un pic muzica si mi-a marcat tot anul trecut. O melodie pe care am visat la mare si tot pe melodia asta am facut baie in mare. Cand ascult melodia asta ma intorc la viata mea din pantece cand visam inconstient la armonie, stabilitate, la societati cu gust de zahar brun, la oameni de miere, la iubire vesnica si necazuri sub forma de vapori.
Asculta mai multe audio Muzica
Acum..de fapt..de ceva timp incoace viata imi e un puzzle. Traiesc din piese de puzzle cu forme ciudate si culori diferite si in fiecare zi piesele mele isi tot schimba culorile, forma, textura si muzica.
Ma tot gandesc cum as putea sa fac sa termin o data si sa imi lipesc piesele cu lipici si sa le agat de un perete al mintii si sa zic: "no uite viata mea toata..unita si la locul ei: in fata ochilor mei". Oricat de mult incerc sa pierd o piesa si sa o ignor si sa fac sa dispara ..macar putin din peisaj..parca atunci se incapataneaza sa ia forma ciudata si gigantica. Si piesa asta care imi place cel mai putin si pe care as vrea sa o modelez dupa cum cred eu ca ar fi bine e numai neagra, gri inchis, niciodata rosie sau verde crud. Mie nu imi place puzzle-ul asta. De mica am urat sa imbin piese de puzzle. Si acum trebuie sa imbin dimensiuni care se schimba de pe o zi pe alta. Dar totusi piesa asta X e ca un spin in viziunea unei furnici. E un spin mai mare decat vrejul de fasole care imi intuneca lumina si ma intristeaza. Deci...sunt un puzzle din ala idiot..cu un castel din Franta, cocotat pe un deal..cu culori din alea bizare si intense si uneori scarbos fosforescente si noroc ca in tot peisajul asta luna apare si ea ca o pata de lumina salvatoare.
Si totusi in acest moment in care post-ul asta se voia a fi unul din cele n milioane de posturi depresive si deprimante scrise, gandurile imi alearga spre o piesa de puzzle de culoarea unei esarfe: verde deschis cu verde inchis, un pic de galben, albastru, turcoaz si cer senin de Vama. Si ca sa exagerez povestea acestei piese, voi numi aceasta piesa Chihlimbar ( ma obsedeaza pe mine melodia si trebuia sa ii folosesc titlul in vreun scop). Am adunat aici numai momente frumoase, dar si momente in care simteam ca mi se rupe sufletul, dar acum ele sunt tot frumoase pentru ca am avut cu cine sa le impart.
Vreau sa scriu amintiri din Chihlimbar. Incep cu un dialog: "Eu: -Si de ce ma intrebi toate chestiile astea?".."Ea: -Pentru ca esti sufletul meu si vreau sa stiu"..M-am blocat si am inghitit si fum de tigara. Nu am stiut sa raspund asa cum ar fi trebuit..dar raspund acum pentru ca nu e prea tarziu: "Baby, Love will come trough..it's just waiting for you..haide hai..nu uita de soarele ala din ziua aia si de visele lansate curajos spre un cer fara raspuns. Stiu ca visam la acelasi lucru si trebuie sa ne fie bine ca doar am zis de atatea ori ca o sa fie bine..cause we can't live alone in this life..". Am mai pus in Chihlimbar rasete zgomotoase de copii tembeli, porecle, tampenii, profesori, cafele, multe, multe, multe, multe, multe, multe tigari fumate intens sau fumate aiurea. Si dupa cum am zis am aici si momente dureroase, dar frumoase. Hai sa iti zic un secret. Melodia "read my mind" imi aduce aminte doar de noi: suflete izbite prin cluburi. Cand o ascult imi vin in minte toate momentele in care ne strambam diminetii cu mahmureala in simtiri, cand ma tineai de mana si eu ma schimonoseam de durere atroce de suflet, de seara in care eu ascultam melodia pe balcon plangand si tu fericita in multime. "Cause I don't shine if you don't shine.."..so.."Can you read my mind??"..Si sa stii ca tot in Chihlimbar am pus toate noptile alea de copile nebune care sareau prin balti si visau la fetzi frumosi si toate serile in care vorbeam la telefon si urlam la telefon...
Acum tu, baiat cu dor de mare, o sa te superi pentru ca de tine nu zic nimic. Tu nu esti in Chihlimbar. Tu ai o piesa de puzzle care inca nu are nume si cred ca e cea mai excentrica piesa din toate. Piesa asta e un cameleon nebun care se transforma din moment in moment si prinde toate, dar absolut toate culorile: de la alb imaculat pana la rosu aprins si trece brusc la culoarea noptii.
Inchei cu o melodie pusa in Chihlimbar, melodie ce mi-a schimbat un pic muzica si mi-a marcat tot anul trecut. O melodie pe care am visat la mare si tot pe melodia asta am facut baie in mare. Cand ascult melodia asta ma intorc la viata mea din pantece cand visam inconstient la armonie, stabilitate, la societati cu gust de zahar brun, la oameni de miere, la iubire vesnica si necazuri sub forma de vapori.
Asculta mai multe audio Muzica
18 februarie 2010
Copilul divin - Pascal Bruckner
Citesc o carte..
Intrebarea e: "Credeti ca daca oamenii ar sti ce urmeaza ar mai accepta sa se nasca?"
Ei bine eu nu as vrea sa ma nasc...mi-as dori sa fi ramas acolo...in pantece..sa nu simt gust amar de tigari si sa nu simt uitarea asta de viata..As vrea sa incetez a mai trai activ..as vrea sa traiesc pasiv..sa ma vad din exterior si sa imi fiu propriul pion..sa fiu marioneta mea si nu a altora..
Nu..daca as fi putut sa aleg as fi ales sa nu ma nasc si sa nu traiesc..
As fi vrut sa nu traiesc...
10 februarie 2010
Ganduri ninse
Am fost provocata sa scriu. Si nu stiu despre ce sa scriu. E pentru prima oara cand nu stiu ce sa scriu pentru ca am foarte multe de scris. As scrie de toate prin lacrimi si zambete salbatice.
Ziua mea a fost magica. Mi-a transformat varsta asta noua intr-un bine continuu.
Mi se va implini un vis pe care il am de mult timp. Un vis pentru care m-am rugat si al carei neimplinire m-a facut sa plang in momente de singuratate. Al meu frate se va muta in Romania. Stiu ca viata nu o sa ii fie roz si stiu ca eu nu o sa il pot ajuta cu nimic, dar stiu ca daca ma voi sui intr-un tren il voi ajunge de indata. Si mai stiu ca de abia astept sa ne certam pentru ca ne vedem prea des.
Ieri a fost prima data,de foarte foarte mult timp, cand timp de 20 minute am simtit ca am o familie. Si am plans..de fericire si de noutatea sentimentului. Am simtit un nucleu in care nu am fost niciodata. Am simtit iubire si veselie si sprijin si legaturi puternice. Starea mi-a ramas imprimata si e asa de noua incat nu ma mai satur de ea.
Mergem la Viena. Nu am iubit nicicand internetul mai mult decat ieri. Sa stai o zi intreaga sa google-esti Viena e nemaipomenit. E nemaipomenit ca intr-o luna si ceva voi colinda in orasul la care visam in fiecare zi de anul nou. In orasul in care nu credeam ca am sa ajung vreodata si in care m-am imaginat de mii si mii de ori si de fiecare data cu cate un zambet diferit. Visez si acum la orasul acesta si incerc sa ating prin imaginatie ce voi trai acolo si stiu ca sunt incapabila sa imi imaginez adevaratul feeling. Mergem la Viena si inca un vis maret devine implinit. Am visat de mica la Viena...mult am visat..si acum cand totul devine realitate nu pot decat sa zambesc si sa astept sa treaca timpul si sa ma vad acolo. Si merg la Viena si ne vom saruta si ne vom tine de mana si ne vom sopti frumos :"Ich liebe dich"...:D ..Aaaa..si nu stiu daca v-am zis..dar noi mergem la Viena!!!! Si uite asa intr-un fragment am scris cuvantul Viena de atatea ori pentru a ma convinge ca e adevarat. Oricat de mult l-as scrie si l-as rosti tot incredibil mi se pare.
De iubire nu am vorbit de mult. Sunt din ce in ce mai convinsa ca eu nu stiu cum se explica in cuvinte iubirea. Am invatat si am constientizat ca eu sunt o persoana plina de iubiri implinite si neimplinite si iubiri vesnice. Iubirile ce le port cu mine nu sunt la fel si iubirile ce le-am purtat nu se aseamana intre ele si nici cu cele din prezent.
Imi iubesc fratele intr-un fel nebunesc si disperat aproape. Spun disperat pentru ca adeseori fericirea lui e mai importanta pentru mine decat fericirea mea. Si pe mama o iubesc cu lacrimi. Nu pot sa nu tresar in lacrimi cand ma gandesc la una din cele mai puternice fiinte pe care o cunosc. Imi iubesc toti prietenii. Unora le iubesc si calitatile si defectele, altora le iubesc doar calitatile nu si defectele. Imi iubesc toti prietenii in feluri diferite. Iubirea pentru ei pleaca din stari traite impreuna, din calitati pe care stiu ca le au, din defecte care ma fac adesea sa zambesc si din modul in care ei isi construiesc zilele si planurile si viata. Imi iubesc toate prietenele, dar pe nici una la fel de mult ca pe cealalta.
Si pe Voi. Voi. Voi cei pe care v-am iubit. V-am iubit sau nu v-am iubit. Nici voi nu stiti si nici eu nu am sa stiu. In cea mai mare parte a vietii mele nebunesti iubirea mea s-a masurat in suferinta. Am crezut ca iubesc atunci cand sufeream. Si cum imi e imposibil sa nu sufar atunci cand persoane dispar din viata mea am suferit tot timpul. Pentru mine iubirea s-a redus la lacrimi si singuratate si tanjeala dupa ceva ce am avut si mai vreau. Am incercat in fiecare El sa gasesc calitati si sa ignor defecte si am ajuns sa confund aprecierea si respectul meu pentru felurite atuuri cu iubire.
Dar atunci cand am iubit, am iubit diferit. Mi-am modelat sentimentele in functie de situatii si momente. Sunt facuta si mai presus de asta vreau sa imi pastrez amintirile fericite cu sfintenie. Vreau sa imi pastrez in amintiri oameni care m-au invatat despre ei, dar m-au invatat multe despre mine. Si atunci cand imi amintesc imi spun ca i-am iubit. I-am iubit pentru ce au vazut ei in mine sau pentru ce am vazut eu in mine datorita lor. E un pic confuza tema cu trecutul si iubirea. Dar eu iubesc diferit. Voi toti fiti linistiti pentru ca, in amintirile mele, nu va confund.
Acum zambesc si ma innrosesc. Am vorbit de iubiri trecute si acum vreau sa scriu despre iubirea prezenta. In stari de suferinta si singuratate trecutul devine suprem si de neegalat, intr-o stare de iubire prezenta trecutul e amintire dulce si atat. Am mai zis si o mai zic: sufletul meu tembel a alergat intr-una de la suferinta la fericire si inapoi. Sufletul meu se afla de ceva timp ( si vreau sa fie mult, mult, mult "ceva timp") intr-o stare de liniste si are o stare de bine continua. Imi vine mult mai usor sa zambesc si sa rad. Ma simt linistita. Iubirea mea de acum ma face sa am timp pentru mine. Daca inainte incercam sa alerg dupa fericire clipita, acum fericirea asta continua imi da sansa sa ma descopar si sa vad cum sunt. Adica...imi place ninsoarea..imi plac oamenii disperati din zapezi bucurestene...nu ma atinge nicio criza financiara...si am inceput sa pun puncte, puncte ceea ce inseamna ca mi-am pierdut gandurile...ceea ce inseamna ca zambesc. Ei da. Uite ca pana acum nu am recunoscut niciodata ce simt. Dar acum iubesc. Si vai cat de bun e dorul asta apasator si cat de dulce e asteptarea diminetilor de weekend si cat de paradisiaca devina excursia in Viena.
Am fost provocata sa scriu. Nu stiu nici acum ce am scris. Dar afara ninge. Mie imi e un dor nebun. Si nu imi e dor de trecut. Imi e dor de tine, intelegi?
3 februarie 2010
23 si fericirea
Si uite asa trecu si ziua mea de nastere..al doilea craciun din punctul meu de vedere...
M-am tot gandit zilele astea cum as putea sa exprim mai bine cum a fost si cum m-am distrat..dar nu prea pot..
Am mai invatat si am constientizat ceva lucruri legate tot de fericire. Citesc acum Decameronul(poate prea tarziu il citesc) si era in inceputul cartii o descriere in care fericirea e o clipa trecatoare, dupa care inevitabil urmeaza suferinta. Tot altundeva am citit ca fericirea se rezuma la clipe si atunci cea mai mare provocare este adunarea cat mai multor clipe fericite in bagajelul vietii noastre.
Am spus si am scris de multe ori ca fericirea se gaseste in detalii, in momente si pe la 10 ani eram convinsa ca fericirea sta in bani. Trebuie sa recunosc ca banii nu aduc fericirea, dar lipsa lor iti cam elimina orice pofta de fericire.:D
Am descoperit sambata seara (dupa o zi in care am crezut ca ma voi taia cu lama, de rau ce imi era) ca fericirea mea o gasesc in mod constant in oamenii pe care ii iubesc. Mi-am gasit fericirea in chipurile celor mai dragi oameni ai mei si vazandu-i pe toti impreuna si dansand si razand am stiut ca acolo e cadoul meu. Fericirea mea sta in zbenguiala nebuna al lui Cata si al lui Luciana, in rasul isteric al lui Andre, in pura prezenta a lui Chris si Andre, in berea din mana lui Sebi..:)).. in urarile de bine si de iubire ale lui Ioana, in fata stralucitoare al lui Mire. Prezenta a doi alti omuletzi a facut ca o fericire ce tine clipe sa dureze ore intregi..chiar 2 zile intregi. Pentru mine a fost ceva ireal sa fiu tinuta in brate de mister Che si in nici 2 secunde sa intalnesc langa mine zambetul fratelui meu.
Nu..nu...mi s-a parut un vis si acum mi se pare in continuare un vis.
Fericirea mea sta in oameni si in mare. Fericirea mea sta agatata de fericirea unui frate pe care il vad rar si pe care il iubesc cu disperare, de fericirea lui Andrei ( for the first time i-am zis lui Che pe nume..in blog...:)) ) si de fericirea tuturor celor enumerati mai sus ( si pe langa ei ii notam pe Vasi si pe Nicu).
It was indeed a happy birthday!
M-am tot gandit zilele astea cum as putea sa exprim mai bine cum a fost si cum m-am distrat..dar nu prea pot..
Am mai invatat si am constientizat ceva lucruri legate tot de fericire. Citesc acum Decameronul(poate prea tarziu il citesc) si era in inceputul cartii o descriere in care fericirea e o clipa trecatoare, dupa care inevitabil urmeaza suferinta. Tot altundeva am citit ca fericirea se rezuma la clipe si atunci cea mai mare provocare este adunarea cat mai multor clipe fericite in bagajelul vietii noastre.
Am spus si am scris de multe ori ca fericirea se gaseste in detalii, in momente si pe la 10 ani eram convinsa ca fericirea sta in bani. Trebuie sa recunosc ca banii nu aduc fericirea, dar lipsa lor iti cam elimina orice pofta de fericire.:D
Am descoperit sambata seara (dupa o zi in care am crezut ca ma voi taia cu lama, de rau ce imi era) ca fericirea mea o gasesc in mod constant in oamenii pe care ii iubesc. Mi-am gasit fericirea in chipurile celor mai dragi oameni ai mei si vazandu-i pe toti impreuna si dansand si razand am stiut ca acolo e cadoul meu. Fericirea mea sta in zbenguiala nebuna al lui Cata si al lui Luciana, in rasul isteric al lui Andre, in pura prezenta a lui Chris si Andre, in berea din mana lui Sebi..:)).. in urarile de bine si de iubire ale lui Ioana, in fata stralucitoare al lui Mire. Prezenta a doi alti omuletzi a facut ca o fericire ce tine clipe sa dureze ore intregi..chiar 2 zile intregi. Pentru mine a fost ceva ireal sa fiu tinuta in brate de mister Che si in nici 2 secunde sa intalnesc langa mine zambetul fratelui meu.
Nu..nu...mi s-a parut un vis si acum mi se pare in continuare un vis.
Fericirea mea sta in oameni si in mare. Fericirea mea sta agatata de fericirea unui frate pe care il vad rar si pe care il iubesc cu disperare, de fericirea lui Andrei ( for the first time i-am zis lui Che pe nume..in blog...:)) ) si de fericirea tuturor celor enumerati mai sus ( si pe langa ei ii notam pe Vasi si pe Nicu).
It was indeed a happy birthday!
27 ianuarie 2010
Zilele mele de nastere..
In anul 1987, o mama dulce, dulce se pregatea pentru o surpriza marreee mareee si dulce dulce dulce..Voi scrie pentru mine amintiri pe care nici macar nu mai stiam ca le stiu..
De cand ma stiu ma pregateam pentru ziua mea de nastere cu 2 saptamani inainte.
Sa ne intelegem. M-am nascut pe 30 ianuarie 1987, orele 00:50. Eram toata rozosina si roz si mama a plans. Si am chinuit-o vreo 12 ore pe biata mama si i-a fost greu.
Din copilarie imi aduc aminte ca nu era an in care sa nu sarbatorim cum se cuvine ziua mea.
Pana la 5 ani am tot felul de poze facute in Zarnesti, in aceeasi sufragerie, cu torturi delicioase, cu garoafe in jur..caci alte flori nu erau accesibile in acele vremuri. Mama ma pupa in jur de 293508 ori in acea zi. Tata era sec si imi zicea doar la vreo ora dupa trezire la multi ani si ma enerva si nu il mai iubeam asa tare. Fratello era veci pururi simpatic si vesel asa ca el imi sustinea voiosia.
Asadar: 5 ani - mi-am petrecut ziua de nastere la Reghin. Am fost dusa de bunici in centru sa facem poze la fotograf,,eu cu verii mei gemeni. Ce tin minte cel mai bine e tortul din zapada artificiala, ros pe jumatate(si acum cred ca era ros de soareci). Aveam o agrafa roz in par si bocanci din cei mai smecheri, pe care ii caut si acum in fiecare iarna prin magazine. Ma rog..am iesit cam speriata in poze. Si cand am ajuns acasa in bucatarie se afla cadoul de la verisoara mea: o carte de colorat si culori. Si uite asa mi-am petrecut toata iarna: gradinita si colorat.
6 ani - asta e ziua de nastere pe care nu o mai tin minte deloc, pentru ca nu am facut poze.
7 ani- aici o dadusem in boli ascunse si aveam o fustita alba crosetat de mama si un tricou roz si strampi tot roz..sau rosii...si saptezeci de lanturi..si inel si o broza cu un iepuras roz sclipicios..Parca la ziua asta a scapat mama niste sarmale pe jos in bucatarie.
8ani- nu mai stiu
9 ani- nu mai stiu..(numai daca ma uit in poze..)(da aici parca avem jampieri si bocanci pana la glezne si o camasa roz deschis..si o vesta roz inchis si eram geniala..geniala..si mai aveam si parul drept la varsta asta..)
10 ani- am petrecut cu multi colegi..si am primit cadouri..si ne-am fugarit prin casa..si m-am indragostit de un coleg..(cristi..:)))..)..si aveam egari..rosii sclipiciosi si doua sticksuri in loc de picioare..
11 ani -idem 9
12 ani - idem 9
13 ani - chef mare..ca eram deja in clasa a saptea si eram si machiata..si ne-am pozat in fel si chip..ptii..ce veselie mare a fost si atunci
14 ani- this was..one of the best..aveam si eu my first boyfriend...hehehe..si am primit trandafirii..si era si el fericit ca in sfarsit prietena lui o sa aiba buletin..eram tare aratoasa si simpatica..un vis eram..
15 ani - intre 14 si 15 ani am avut onoarea sa imi cunosc tzoapele ce mi-au ramas pana azi surori de suflet. Asa ca au venit andre si cata la zarnesti si am mancat..si le-am prezentat zarnestiul si am primit cadou o felicitare cu masculi..(hihihihiihih) si un lantzic de argint pe care il pastrez cu sfintenie si acum.
16 ani - clasa a 10-a..si pe vremea ceea aveam prieten si a venit in fagaras si am mers in club..si era toata lumea..si in seara aceea baietii si-au facut trocutze in fata clubului..Era prima betiveala adevarata al lui nicu care a venit si m-a rugat solemn sa il ducem acasa daca cumva vedem ca el nu e in stare..
17 ani- prin perioada asta lumea isi sarbatorea majoratele si eu eram inca mica si pitica(ca si ani..ca mitul elefantului exista deja de mult). Si ne-am pornoshogait pe la mine pe acasa. Ne-am pozat in toate felurile. Colleee a mancat muullltt popcorn..atat de mult incat statea lesinat pe langa aragaz. Andre a fost exemplara si m-a ajutat la curatenie si la 12 noaptea am fost introdusa in cada plina cu apa si botezata. Faine vremuri.
18 ani- this was the best of the best: majoratul meu impreuna cu sebi. Ne-am manelizat si alcoolizat in cele mai turbate feluri. Ni s-au ars boxele. Am ras de dirigu. A dansat pana si Ione la ziua mea si eu fumam pe ascuns in baie. La 12 noaptea am fost stropiti si udati si am mai dansat o tura...ce sa mai genial..
19 ani- stiu doar ca era sesiune. Si mi-a fost adus tortul din Fagaras pana in Bucuresti..Aaaaaaa..si aici eram cu Ulpio..care mi-a adus si el flori. (ma incearca acum o senzatie de voma..) Si Sebi mi-a adus o bratara super faina..si un trandafir..si am papat tort. Si de atunci mi-a inceput problema cu Nicu: din acel sfant an Nicu nu imi mai spune La Multi Ani. Vorbim cam 20 de minute la telefon si ma rog de el sa zica si el nu si nu si nu. Yeah..I know..he's special..:))aaa si ca sarbatorim am mers parca in Maxx..dar daca nu mai tin minte inseamna ca nu a fost asa fain.
20 ani- tot sesiune..asta a fost ziua de nastere in care am primit cercei. Multi cercei. Numai cercei. Doar cercei. Si am iesit pe undeva prin oras dar sa mor daca mai stiu unde. Parca tot in vreun club in care azi nu as mai merge nici taiata. Si atunci fu fain..si funny..doar ca era sesiune.
21 ani - Aici a fost faina sarbatoarea si in camin si am fost la suc cu fetele si sebi.:D..si la kfc..si parca atat..ca aveam iar examen in urmatoarea zi.
22 ani- hoohhooohhooohhoooh..si acum sa cante fetele: "ta nanananannannaaaaaa, Portugalia, Portugalia.."...Cata a facut febra de la dans. Ioana la fel. Eu nu stiu ce am facut dar a fost tare fain si vesel. Si am primit muuuullttee cadouri ...si niste flori minunate.:D
23 ani- this year..this year..de 6 ani..de 6 ani nu am mai petrecut cu fratello vreo zi de nastere. But this year fratello iz in the haus..iuuuuhuhuhuhuhuhuhuhuuhuhuhuh
Am uitat sa o mentionez pe Marcela. Nu credeam ca am sa cunosc in aceasta lume o persoana care sa simta odata cu mine fericirea unei zile de nastere si lucrul asta ma face sa ma simt si mai iubita.
In incheiere mi-as dori ca la fiecare zi de nastere de azi inainte sa am alaturi familia mea si cele mai minunate capre din lume: Yohanna, Cata si Andre.
De cand ma stiu ma pregateam pentru ziua mea de nastere cu 2 saptamani inainte.
Sa ne intelegem. M-am nascut pe 30 ianuarie 1987, orele 00:50. Eram toata rozosina si roz si mama a plans. Si am chinuit-o vreo 12 ore pe biata mama si i-a fost greu.
Din copilarie imi aduc aminte ca nu era an in care sa nu sarbatorim cum se cuvine ziua mea.
Pana la 5 ani am tot felul de poze facute in Zarnesti, in aceeasi sufragerie, cu torturi delicioase, cu garoafe in jur..caci alte flori nu erau accesibile in acele vremuri. Mama ma pupa in jur de 293508 ori in acea zi. Tata era sec si imi zicea doar la vreo ora dupa trezire la multi ani si ma enerva si nu il mai iubeam asa tare. Fratello era veci pururi simpatic si vesel asa ca el imi sustinea voiosia.
Asadar: 5 ani - mi-am petrecut ziua de nastere la Reghin. Am fost dusa de bunici in centru sa facem poze la fotograf,,eu cu verii mei gemeni. Ce tin minte cel mai bine e tortul din zapada artificiala, ros pe jumatate(si acum cred ca era ros de soareci). Aveam o agrafa roz in par si bocanci din cei mai smecheri, pe care ii caut si acum in fiecare iarna prin magazine. Ma rog..am iesit cam speriata in poze. Si cand am ajuns acasa in bucatarie se afla cadoul de la verisoara mea: o carte de colorat si culori. Si uite asa mi-am petrecut toata iarna: gradinita si colorat.
6 ani - asta e ziua de nastere pe care nu o mai tin minte deloc, pentru ca nu am facut poze.
7 ani- aici o dadusem in boli ascunse si aveam o fustita alba crosetat de mama si un tricou roz si strampi tot roz..sau rosii...si saptezeci de lanturi..si inel si o broza cu un iepuras roz sclipicios..Parca la ziua asta a scapat mama niste sarmale pe jos in bucatarie.
8ani- nu mai stiu
9 ani- nu mai stiu..(numai daca ma uit in poze..)(da aici parca avem jampieri si bocanci pana la glezne si o camasa roz deschis..si o vesta roz inchis si eram geniala..geniala..si mai aveam si parul drept la varsta asta..)
10 ani- am petrecut cu multi colegi..si am primit cadouri..si ne-am fugarit prin casa..si m-am indragostit de un coleg..(cristi..:)))..)..si aveam egari..rosii sclipiciosi si doua sticksuri in loc de picioare..
11 ani -idem 9
12 ani - idem 9
13 ani - chef mare..ca eram deja in clasa a saptea si eram si machiata..si ne-am pozat in fel si chip..ptii..ce veselie mare a fost si atunci
14 ani- this was..one of the best..aveam si eu my first boyfriend...hehehe..si am primit trandafirii..si era si el fericit ca in sfarsit prietena lui o sa aiba buletin..eram tare aratoasa si simpatica..un vis eram..
15 ani - intre 14 si 15 ani am avut onoarea sa imi cunosc tzoapele ce mi-au ramas pana azi surori de suflet. Asa ca au venit andre si cata la zarnesti si am mancat..si le-am prezentat zarnestiul si am primit cadou o felicitare cu masculi..(hihihihiihih) si un lantzic de argint pe care il pastrez cu sfintenie si acum.
16 ani - clasa a 10-a..si pe vremea ceea aveam prieten si a venit in fagaras si am mers in club..si era toata lumea..si in seara aceea baietii si-au facut trocutze in fata clubului..Era prima betiveala adevarata al lui nicu care a venit si m-a rugat solemn sa il ducem acasa daca cumva vedem ca el nu e in stare..
17 ani- prin perioada asta lumea isi sarbatorea majoratele si eu eram inca mica si pitica(ca si ani..ca mitul elefantului exista deja de mult). Si ne-am pornoshogait pe la mine pe acasa. Ne-am pozat in toate felurile. Colleee a mancat muullltt popcorn..atat de mult incat statea lesinat pe langa aragaz. Andre a fost exemplara si m-a ajutat la curatenie si la 12 noaptea am fost introdusa in cada plina cu apa si botezata. Faine vremuri.
18 ani- this was the best of the best: majoratul meu impreuna cu sebi. Ne-am manelizat si alcoolizat in cele mai turbate feluri. Ni s-au ars boxele. Am ras de dirigu. A dansat pana si Ione la ziua mea si eu fumam pe ascuns in baie. La 12 noaptea am fost stropiti si udati si am mai dansat o tura...ce sa mai genial..
19 ani- stiu doar ca era sesiune. Si mi-a fost adus tortul din Fagaras pana in Bucuresti..Aaaaaaa..si aici eram cu Ulpio..care mi-a adus si el flori. (ma incearca acum o senzatie de voma..) Si Sebi mi-a adus o bratara super faina..si un trandafir..si am papat tort. Si de atunci mi-a inceput problema cu Nicu: din acel sfant an Nicu nu imi mai spune La Multi Ani. Vorbim cam 20 de minute la telefon si ma rog de el sa zica si el nu si nu si nu. Yeah..I know..he's special..:))aaa si ca sarbatorim am mers parca in Maxx..dar daca nu mai tin minte inseamna ca nu a fost asa fain.
20 ani- tot sesiune..asta a fost ziua de nastere in care am primit cercei. Multi cercei. Numai cercei. Doar cercei. Si am iesit pe undeva prin oras dar sa mor daca mai stiu unde. Parca tot in vreun club in care azi nu as mai merge nici taiata. Si atunci fu fain..si funny..doar ca era sesiune.
21 ani - Aici a fost faina sarbatoarea si in camin si am fost la suc cu fetele si sebi.:D..si la kfc..si parca atat..ca aveam iar examen in urmatoarea zi.
22 ani- hoohhooohhooohhoooh..si acum sa cante fetele: "ta nanananannannaaaaaa, Portugalia, Portugalia.."...Cata a facut febra de la dans. Ioana la fel. Eu nu stiu ce am facut dar a fost tare fain si vesel. Si am primit muuuullttee cadouri ...si niste flori minunate.:D
23 ani- this year..this year..de 6 ani..de 6 ani nu am mai petrecut cu fratello vreo zi de nastere. But this year fratello iz in the haus..iuuuuhuhuhuhuhuhuhuhuuhuhuhuh
Am uitat sa o mentionez pe Marcela. Nu credeam ca am sa cunosc in aceasta lume o persoana care sa simta odata cu mine fericirea unei zile de nastere si lucrul asta ma face sa ma simt si mai iubita.
In incheiere mi-as dori ca la fiecare zi de nastere de azi inainte sa am alaturi familia mea si cele mai minunate capre din lume: Yohanna, Cata si Andre.
25 ianuarie 2010
2012=Last week
Ma bucur nespus ca am o tastatura noua care nu mai scoate zgomote. Nu e tocita si gresec constant cuvintele dar am eu grija sa o tocesc.
Ma bucur si mai nespus ca s-a terminat saptamana asta ce tocmai o trecut.
Asa saptamana oribila nu mi-a fost dat sa traiesc de foarte mult timp. In afara de seara minunata in Mojo, am trait constant cu frica. Frica de forte ale gandirii mele obscure si negre. Mi-a fost permanent frica ca mi se va intampla ceva rau. Atat de frica incat vineri m-am oprit in fata unui tren intrebandu-ma daca e bine sa plec la drum cu asemenea ganduri.
Am tresarit de fiecare data cand mi-a sunat telefonul caci eram sigura ca voi afla vesti din cele mai rele.
Mi-am imaginat in fiecare zi cate o moarte tampita si surprinzatoare. Mi-am inchipuit pana si aparitia unui urs flamand pe strazi ale Bucurestiului si mi-am imaginat cum ma spinteca si nimeni nu ma ajuta. M-am imaginat calcata de o masina sau intr-o masina care se roteste ametitor pana cand ma umplu de sange cald.
A trecut saptamana trecuta si am reusit cu ajutorul unui foarte bun prieten si iubit si cu ajutorul unei conversatii continue despre copilarie sa trec peste partea asta a constiintei mele infricata de moarte si de esec si pierdere a aerului inspirat.
Si saptamana asta e ziua mea si astept weekendul pentru care am mari planuri zambarete.
Nu mai vreau nici macar o zi, nici macar un minut petrecut in frica saptamanii trecute.
Ma bucur si mai nespus ca s-a terminat saptamana asta ce tocmai o trecut.
Asa saptamana oribila nu mi-a fost dat sa traiesc de foarte mult timp. In afara de seara minunata in Mojo, am trait constant cu frica. Frica de forte ale gandirii mele obscure si negre. Mi-a fost permanent frica ca mi se va intampla ceva rau. Atat de frica incat vineri m-am oprit in fata unui tren intrebandu-ma daca e bine sa plec la drum cu asemenea ganduri.
Am tresarit de fiecare data cand mi-a sunat telefonul caci eram sigura ca voi afla vesti din cele mai rele.
Mi-am imaginat in fiecare zi cate o moarte tampita si surprinzatoare. Mi-am inchipuit pana si aparitia unui urs flamand pe strazi ale Bucurestiului si mi-am imaginat cum ma spinteca si nimeni nu ma ajuta. M-am imaginat calcata de o masina sau intr-o masina care se roteste ametitor pana cand ma umplu de sange cald.
A trecut saptamana trecuta si am reusit cu ajutorul unui foarte bun prieten si iubit si cu ajutorul unei conversatii continue despre copilarie sa trec peste partea asta a constiintei mele infricata de moarte si de esec si pierdere a aerului inspirat.
Si saptamana asta e ziua mea si astept weekendul pentru care am mari planuri zambarete.
Nu mai vreau nici macar o zi, nici macar un minut petrecut in frica saptamanii trecute.
20 ianuarie 2010
Motiv de bucurie
Ma simt tare onorata si mandra sa anunt si sa scriu ca sa tin minte bucuria:
Sunt nascuta in aceeasi zi cu Emeric Imre: 30 ianuarie.
Repet: ma simt onorata si incantata si ma simt si mai deosebita si mai speciala.
Sunt o diva care si-a gresit cariera si as fi putut fi o diva folkista!!!!
:D:D:D:D:D:D
Sunt nascuta in aceeasi zi cu Emeric Imre: 30 ianuarie.
Repet: ma simt onorata si incantata si ma simt si mai deosebita si mai speciala.
Sunt o diva care si-a gresit cariera si as fi putut fi o diva folkista!!!!
:D:D:D:D:D:D
Cronica unei alte seri de neuitat.
Nu pot sa nu scriu despre serile ultra-mega-reusite in care imi simt viata si o vad asa cum e ea defapt: simpla si minunata.
Last night: Emeric Imre in club Mojo.
Si iarasi ma voi stradui sa gasesc cuvinte si sa nu raman doar la prezentarea simplista gen: am fost, am baut si am plecat.
Ei bine lumea era putina, foarte putina. Eu daca as veni 9 ore pe tren si as vedea asa putini oameni m-as taia cu lama si nu as mai canta deloc. Si cred ca de aici se poate vedea cat de mult conteaza pasiunea cu care acest om canta. Dupa un drum teribil cu trenul din Cluj si pana aici, acest inger al sufletului meu a cantat atat de bine si de frumos incat parea mai viu si mai fresh ca niciodata.
Pe langa melodiile cunoscute de mine am mai ascultat o sumedenie de cantece frumoase din care m-am chinui sa retin macar un vers si sa mi-l scriu pe blog ca sa nu uit si ca sa tin minte cuvinte frumoase pentru momentele in care voi avea nevoie de ele.
Am ras mult aseara. Am ras pentru ca un om cu o chitara si o voce si un zambet ne-a transpus pe toti intr-o stare in care ninsoarea s-a transformat din chin in minune si orasul in cetate de poveste. Poate de aceea ne place noua atat de mult Emeric Imre si muzica folk, pentru ca dupa 3 ore de muzica buna nu poti decat sa te crezi stapan al sufletului tau si al gandirii tale si nu poti sa nu te simti liber si de neinfrant.
Si cand ne-am obisnuit cu atmosfera si cand credeam ca avem voci de cantat si sustinut puternic atmosfera a intrat in scena Cristina ( o alta Cristina al carui nume intreg nu il stiu). Ei bine, cand a inceput sa cante ne-a pierit si piuit si voce si tot. Cristina: blonda, frumoasa, frumoasa, frumoasa, o frumoasa din povesti, cu niste ochi patrunzatori si pe cand ne rugam sa nu aiba voce pentru ca ar fi prea dureros pentru noi (femele individioase) sa suportam a inceput sa cante. Concluzii: voce calda si suava si delicata, zambet mulat perfect cu vocea calda, stapanit bine chitara (un pic cam mare pentru ea). Nota 100 i-am dat si ne-am si enervat pentru ca asa e tara asta: in mass media apar toate...toate..(cum as putea sa zic frumos?).. toate tufele..si adevaratele talente stau pitite si ascunse.
Supriza serii (pentru mine) a fost Eugen Avram ce a cantat 4 melodii. Imi pare ca omul acesta e special si deosebit si pana si vocea lui e speciala. Vocea lui e speciala pentru ca atunci cand il aud mi se agita noi sentimente si noi corzi ale sufletului se lasa prinse in jocul asta folkist.
Ovidiu Mihailescu a incheiat spectaculos seara cu: "LLIILLIILLIILLIILLIII LILI LILI/ ti-am vazut bikinii"..asa ca am avut ce sa fredonam pana acasa.
Concluzii: sufletul mi-a zburat iarasi, Emeric Imre e un ardelean mai ardelean decat ardelenii, caci emana mai multa caldura si mai multa blandete decat toti clujenii la un loc si are un suflet frumos, caci doar un suflet frumos poate pune pe o chitara versuri care iti aduc fericire si tristeturi si zambete si lacrimi.
"Ce bun e vinul demisec
Ce tristi sunt anii care trec
Fara tine, fara o parte din mine
Mai toarna-ti inca un pahar
Ajuta-te sa uiti macar
C-a fost bine, cat ai fost parte din mine" ( Eugen Avram - Ce bun e vinul demisec)
"Hai din lume in mit,
Hai din strugure-n cana,
Sa te beau linistit
Dulcea mea buruiana
Insa indragostit
Si de-a pururi in goana
Totusi eu te-am iubit
Cu o ultima toana" (Emeric Imre - Rana si cutit)
Last night: Emeric Imre in club Mojo.
Si iarasi ma voi stradui sa gasesc cuvinte si sa nu raman doar la prezentarea simplista gen: am fost, am baut si am plecat.
Ei bine lumea era putina, foarte putina. Eu daca as veni 9 ore pe tren si as vedea asa putini oameni m-as taia cu lama si nu as mai canta deloc. Si cred ca de aici se poate vedea cat de mult conteaza pasiunea cu care acest om canta. Dupa un drum teribil cu trenul din Cluj si pana aici, acest inger al sufletului meu a cantat atat de bine si de frumos incat parea mai viu si mai fresh ca niciodata.
Pe langa melodiile cunoscute de mine am mai ascultat o sumedenie de cantece frumoase din care m-am chinui sa retin macar un vers si sa mi-l scriu pe blog ca sa nu uit si ca sa tin minte cuvinte frumoase pentru momentele in care voi avea nevoie de ele.
Am ras mult aseara. Am ras pentru ca un om cu o chitara si o voce si un zambet ne-a transpus pe toti intr-o stare in care ninsoarea s-a transformat din chin in minune si orasul in cetate de poveste. Poate de aceea ne place noua atat de mult Emeric Imre si muzica folk, pentru ca dupa 3 ore de muzica buna nu poti decat sa te crezi stapan al sufletului tau si al gandirii tale si nu poti sa nu te simti liber si de neinfrant.
Si cand ne-am obisnuit cu atmosfera si cand credeam ca avem voci de cantat si sustinut puternic atmosfera a intrat in scena Cristina ( o alta Cristina al carui nume intreg nu il stiu). Ei bine, cand a inceput sa cante ne-a pierit si piuit si voce si tot. Cristina: blonda, frumoasa, frumoasa, frumoasa, o frumoasa din povesti, cu niste ochi patrunzatori si pe cand ne rugam sa nu aiba voce pentru ca ar fi prea dureros pentru noi (femele individioase) sa suportam a inceput sa cante. Concluzii: voce calda si suava si delicata, zambet mulat perfect cu vocea calda, stapanit bine chitara (un pic cam mare pentru ea). Nota 100 i-am dat si ne-am si enervat pentru ca asa e tara asta: in mass media apar toate...toate..(cum as putea sa zic frumos?).. toate tufele..si adevaratele talente stau pitite si ascunse.
Supriza serii (pentru mine) a fost Eugen Avram ce a cantat 4 melodii. Imi pare ca omul acesta e special si deosebit si pana si vocea lui e speciala. Vocea lui e speciala pentru ca atunci cand il aud mi se agita noi sentimente si noi corzi ale sufletului se lasa prinse in jocul asta folkist.
Ovidiu Mihailescu a incheiat spectaculos seara cu: "LLIILLIILLIILLIILLIII LILI LILI/ ti-am vazut bikinii"..asa ca am avut ce sa fredonam pana acasa.
Concluzii: sufletul mi-a zburat iarasi, Emeric Imre e un ardelean mai ardelean decat ardelenii, caci emana mai multa caldura si mai multa blandete decat toti clujenii la un loc si are un suflet frumos, caci doar un suflet frumos poate pune pe o chitara versuri care iti aduc fericire si tristeturi si zambete si lacrimi.
"Ce bun e vinul demisec
Ce tristi sunt anii care trec
Fara tine, fara o parte din mine
Mai toarna-ti inca un pahar
Ajuta-te sa uiti macar
C-a fost bine, cat ai fost parte din mine" ( Eugen Avram - Ce bun e vinul demisec)
"Hai din lume in mit,
Hai din strugure-n cana,
Sa te beau linistit
Dulcea mea buruiana
Insa indragostit
Si de-a pururi in goana
Totusi eu te-am iubit
Cu o ultima toana" (Emeric Imre - Rana si cutit)
18 ianuarie 2010
Albert Camus - Mitul lui Sisif..
Nu vreau sa uit urmatoarele cuvinte..vreau sa le tin minte si poate de aceea le si scriu..
"Ca si marile opere, sentimentele adanci semnifica intotdeauna mai mult decat au constiinta ca spun. Perseverenta unei porniri sau a unei repulsii intr-un suflet se regaseste in anumite deprinderi de a face si de a gandi, se continua in consecinte pe care sufletul insasi le ignora. Marile sentimente poara in ele insele propriul lor univers, splendid sau mizerabil. Ele lumineaza cu pasiunea lor o lume exclusiva, in care isi regasesc propriul climat. Exista un univers al geloziei, al ambitiei, al egoismului sau al generozitatii. Un univers, adica o metafizica si o atitudine a spiritului. Ceea ce e adevarat pentru sentimente specializate, va fi si mai adevarat pentru emotii, la baza lor atat de nedeterminate si totodata atat de confuze si de "sigure", de indepartate si de "prezente" ca acelea pe care ni le da frumosul sau pe care le trezeste in noi absurdul." ( Albert Camus - Mitul lui Sisif )
"Ca si marile opere, sentimentele adanci semnifica intotdeauna mai mult decat au constiinta ca spun. Perseverenta unei porniri sau a unei repulsii intr-un suflet se regaseste in anumite deprinderi de a face si de a gandi, se continua in consecinte pe care sufletul insasi le ignora. Marile sentimente poara in ele insele propriul lor univers, splendid sau mizerabil. Ele lumineaza cu pasiunea lor o lume exclusiva, in care isi regasesc propriul climat. Exista un univers al geloziei, al ambitiei, al egoismului sau al generozitatii. Un univers, adica o metafizica si o atitudine a spiritului. Ceea ce e adevarat pentru sentimente specializate, va fi si mai adevarat pentru emotii, la baza lor atat de nedeterminate si totodata atat de confuze si de "sigure", de indepartate si de "prezente" ca acelea pe care ni le da frumosul sau pe care le trezeste in noi absurdul." ( Albert Camus - Mitul lui Sisif )
Abonați-vă la:
Postări (Atom)