Wiener Waltzer

De mica, mica si pitica, pitica in fiecare zi de an nou ma uitam la Concertul de Anul Nou de la Viena.

Si in fiecare an, organizatorii si cei care transmit Concertul filmeaza orasul intr-un mod suprem si absolut divin.

Pentru mine Viena este orasul cu printi si printese si Strauss si Dunare Albastra. Daca as fi fost printesa as fi locuit in Viena si as fi avut un print habsburg. As fi trait intr-un castel si printul meu ar fi avut numai cai lipitani. Fara sa vreau in copilarie printul meu era tata. Tata a devenit printul meu cand am vazut ca un om simplu poate avea pasiuni atat de mari si momentul in care era extaziat in fata televizorului era infatisarea Vienei pe ritmuri de vals. Si asa am prins si eu aceasta dragoste de muzica buna pentru facut temele de matematica si acum muzica de foarte mare calitate si pentru oameni foarte intelepti si cunoscutori de muzica buna.

Visele pe care le traim in copilarie determina visele din maturitate. Daca atunci cand eram mica vroiam sa fiu printesa in Viena, cand am crescut am vrut bani sa merg in Viena.

Acum realizez ca am crescut si visele copilariei se implinesc incet, incet. Aici si acum constientizez ca dreams come true si ca voi vedea cu ochii mei orasul de care m-am indragostit fara sa stiu ce e dragostea, orasul dupa care plangeam tacut in fiecare zi de an nou.

Tata m-a facut sa iubesc Viena si sa mi se faca pielea gainii cand ascult Strauss si sa plang de fericire cu o zi inainte de plecare, doar pentru ca visul meu ascuns si maret din copilarie se implineste.

Lipseste ceva totusi. Mi-as fi dorit nespus ca aceasta prima calatorie la Viena sa o fac cu tata. Mi-as dori ca in aceste 4 zile tata sa vada ce vad eu. Sa admiram caii lipitani si sa bem cafele.

Dar in timp o sa ma fac si mai mare si o sa am si mai multi bani si cu putina determinare o sa imi implinesc visul asta: voi merge la tata si ii voi spune: "Intr-o saptamana mergem la Viena! Impreuna!"

Acum pot doar sa imi las imaginatia sa valseze pe franturi de memorie lasate de TVR 1 si sa astept sa devina totul realitate.

Romania: tara mea de glorie!

Acestea fiind spuse mai incheiem o saptamana plina de evenimente semi-comico-tragico-dramatico-romanesti. Viata este frumoasa si tara asta ne dovedeste din plin frumusetea speciei umane in inexorabilul timp. M-am tampit si eu cu totul. Imi cer scuze, dar gasesc imposibil ca tampenia sa nu fie molipsitoare intr-o capitala unde trenurile merg inapoi sau nici macar, unde politica isi atinge cote maxime ale desteptaciunii si unde sclavii sunt pe plantatii all day every day.

Eu merg la toaleta cat pot de des: merg preventiv ( acest "preventiv" fiind o mare calitate a speciei umane de gen feminin). M-am trezit in Sageata Albastra sa ma usurez, pe ruta Bucuresti - Pitesti. Sa ingnoram faptul ca apa nu mergea si vasul de wc era ca o oala plina cu apa gata sa dea pe afara. Am ignorat acest aspect fiind motivata de acest preventiv - lait-motiv al vietii mele. Si cum ma uitam io asa pe jos in toaleta Sagetii Albastre imi cade privirea asupra unei adunaturi de lichid de consistenta vascoasa, de culoare alba. Mi-a trecut preventivul, pranzul mi s-a ridicat amenintator in gat si am constatat ca este posibil: anumiti romanashi masculi, care circula cu trenul se masturbeaza in toaleta wc-ului. Adiccaaa...intr-adevar este hipermegaexcitant mirosul din incapere, miscarea lina nu poate decat sa excite si ea , asa ca juisarea intr-o toaleta de Albastra Sageata in tara de Uniune Europeana nu poate sa fie decat un proces perfect normal pentru unii si un motiv de voma preventiva pentru altii ( sau altele).

Imi place la nebunie sa ies la tigara si sa ascult conversatiile altora. Si nu stiu daca ati observat, dar sunt persoane atat de implicate pentru societate si companie sau mai pe romaneste spus atat de preocupate in a parea importante incat folosesc pronumele la persoana intai in orice subiect muncitoresc: proiectul meu, cladirea mea, factura mea, nava mea, transportul meu, imprimanta mea, proiectul meu. Undeva pe parcursul acestor conversatii se uita in a se mentiona: castigul altora, profitul altora, compania altora. Noi suntem ce putem fi si mi se pare absurd sa iti dai importanta cu ceva ce te poseda.

Se mai vorbeste mult de englezisme. Englezismele ie la moda in tarisoara noastra draga. Pentru noi ( cei tineri si imbeciloizi, care lucram de putin timp) engleza prost folosita sau rostita este un motiv de rasete haotice si interminabile. Exemplific cate cuvinte care m-au adus in culmea rasului: Siti Ghet( as in City Gate), Open Spice ( as in open space) si o expresie amuzant a fost: da-i forward lu' baiatu' ala!!!

Schimbarile pot fi un proces pozitiv in viata noastra sau...sau...sau..nu. Ei bine, pentru noi schimbarea cladirii in care ne muncim a fost un proces cat se poate de pozitiv. Notez aici evenimente notabile petrecute in campul nostru de lupta si batalie:

1. e curent. Dom'le aici e curent. Bate vantu! E curent! aalooo..alloo..domnu' de la sindicat..aici e curent, ce naiba!!!!

- Buna ziua

- Buna

- Aveti ceva nemultumiri legate de lumina? Vreti sa schimb un bec ceva?

- Aaaa..da..da..treci aici.

Se suie baiatul pe scara.

- Bun. Acuma astupa gaura aia.

-Ce gaura doamna?

- Gaura de aer. Astupa! Aici e curent!

- Doamna eu sunt baiatul cu lumina.

- Dar aici e curent!

2. Pute!

- Nu pute!

- Ba da! Pute de la baie. Sigur pute de la baie!

- Mie nu mi se pare.

- Pute. Astea nu sunt conditii de munca. Pute si mai e si frig. Aici tot timpul pute!

- Aaaa..pai nu pute de la baie. Pute de la bucatarie. Da pute!

3. Ninooo niinnoo niinnoo...s-au pornit toate alarmele de incendiu. Fugim? Luam foc? Mergem sa vedem ce se intampla!!

- Domnu' domnu' da ce s-a intamplat?? De ce suna?

- Pai doamna nu vezi cum arati cu basmaua aia in cap. S-a speriat alarma asta de dumneata. Normal ca zbiara acuma!!

- Dar e cureenntt!!!

4. O doamna si-a rupt mana in fata cladirii. Protectia Muncii! Asa este. Compania este de vina ca ea era incaltata in tocuri si ea s-a plimbat taman pe tarcul asfaltat si cu model gaurit cu romburi. Asa e! Compania e de vina ca nu a pus o pasune in fata cladirii. Compania e de vina ca noi suntem impiedicati.

5. Daca ma duc la toaleta si ma concentrez bine in gresia neagra o pot vedea pe tanti femeia din toaleta de langa care isi trage fusta, dresurile, se aseaza comod in pozitia de ne-sezut pe wc. Concluzie: baia pentru persoane cu handicap e mai sigura!

6. La etajul 17 tremura biroul. Tremura si cafeaua pe birourile oamenilor.

7. La etajul 17 sunt gandaci.

8. La etajul 17 un nenea care statea la birou s-a trezit cu un sobolan pe birou. Vorbim aici de sobolani care se plimba agale prin sistemul de aerisire. In lipsa de adrenalina si aventura sobolanelul a parasutat exact pe o tastatura. Atentie! Cad soareci!

9. La etajul 17 s-a gasit si o gaura in pereti facuta de soricei. Gaura a fost astupata cu succes.

10. Birourile incep sa tremure si la etajul 15.

11. - Fata, fata, fata, ffattaaa..

- ??? me???

- Da, da! Tu! Stiu ca lucram de un an impreuna si nu am vorbit niciodata, dar vroiam sa te intreb. Cum se cheama jocul ala de-l joci tu? Vreau si eu sa il downloadez!

- Farmville? Se joaca online.

- Nu..nu...nu..unu cu masinutze!!

- Imi pare rau! Sunt fetitza. Nu ma joc cu masinutze.

- Uoofff..bine fata..mersi..eu o sa imi mut biroul ca sa ma pot juca in liniste.

Asteptam cu drag evenimente viitoare a la Romanica.

Tot ce sper e sa nu ma trezesc vreodata cu vreo rozatoare pe birou pentru ca nu vreau sa mor de inima, chiar daca nenea de la sindicat a zis ca se castiga mult daca decedezi la locul de munca.

Over and out!

Cronica de seara - Emeric Trio; Location: Club Mojo

In primii ani ai facultatii alergam disperate de 8 martie la spectacole de striptease. Radeam cu gura pana la urechi, dansam un pic si plecam acasa. But when the time passes, people change.

Mi-am ales de 8 martie un concert Emeric Trio: Emeric Imre, Sorin Zamfir si Gabriel Ghita.

Am fost la ascultat si de Emeric Set si de Emeric Imre si nu ma asteptam sa mai fiu atat de incantata, insa dupa 5 minute de cantat eram cu gura pana la urechi.

Organizarea a fost excelenta, oamenii sunt minunati si relaxati si m-am bucurat sa vad ca a fost mult mai multa lume decat datile trecute.

Tot apas enter si tot incerc sa zic bine ce si cum a fost. A fost minunat.

Emeric Imre a cantat senzational. A cantat asa cum stie el: cald si emotionant si vesel si trist. Si noi zambeam asa tampi si plutind fiecare pe norisorul lui.

Sorin Zamfir-tobe:D- este genial. Cuvantul genial i se potriveste perfect. E in lumea lui. E imposibil sa nu zambesti cand il asculti si il admiri. Pe langa faptul ca e genial este si priceput si se vede si se aude.
Pe Gabriel Ghita - clape:D- il alaturam sus-numitului. Tot timpul traiesc cu impresia ca aceste clape sunt ca sa fie fara sa aiba vreun scop, dar atunci cand sunt manuite in stil clujean si talentat sunetul alearga bine si gadila la fel de bine.
Atmosfera a fost una de Vama. Au lipsit nisipul si briza zapacita a marii. M-am simtit ca in Vama. Am inchis ochii de mii de ori si am zambit. Am zambit muzicii si oamenilor din jur.
Este ceva uimitor atunci cand vad oameni ce isi uita problemele acasa si pentru 3 ore mi se alatura in zborul emotionant al unor versuri, al unor acorduri de chitara si al unei voci dumnezeiesti.
Mi s-a spus la un moment dat ca ar fi senzational sa poti sa il intalnesti pe Emeric Imre pe tren si sa mergi cu el de la Cluj la Bucuresti sau invers. "Are o voce tare, dar e si destept". Am ascultat si nu am putut sa zic cuvinte si m-am multumit cu un zambet de la o ureche la alta.
Spectacolul a inceput pe ritmuri de "Razboi" si am continuat cu "Ramuri de lumina", "Condamnare la toamna", "Gara", "Buna varianta rea", "Oratie de nunta" si inca o gramada de piese a caror ordine am uitat-o si am incheiat cu "Rana si cutit" si un bis "Nebun de alb". Un bis in care omuletzii s-au adunat aproape de scena si au cantat zgomotos, dar atat de frumos incat mi-a venit un pic sa plang( dar m-am abtinut!:D).
Ascult Emeric Imre si incerc sa imi induc o aceeasi stare ca cea pe care o aveam ieri. O stare de 8 Martie sarbatorita cu un trio exceptional, un Emeric Trio care m-a facut sa zambesc sincer, sa uit de carari intortocheate ale sufletului, sa imi vad viata asa cum este: trista si fericita, simpla si complicata.
Inca mai caut cuvinte, dar imi e greu.

"Aud un pian prin zapezi cristaline
Si nu sunt cu tine, vai, nu sunt cu tine,
Chopin, un concert de pian oarecare
Si calea e lunga, si noaptea e mare.
De iarna ma satur, de planset te saturi,
Iubiri intre noi – in o mie de paturi-
Si primavaratec ninsori mai sfasie
Voalul miresei in noaptea tarzie." ( Emeric Imre - Noapte de unul singur)