Obsesii si detalii

"Acuma stiu ca marea ma asteapta..."


Mda..uneori cerebelul meu functioneaza cu viteza melcului turbat si rar mi se intampla sa constientizez in timp util anumite evenimente viitoare..dar..dar..aseara..cand m-am aruncat in niste tocuri (for the very first fuckin' time..:D) si am mers in clubus si am ascultat vama - vara asta..deci nu stiu defapt ce vroiam sa scriu mai sus si nu pot sa percep o ordine logica a cuvintelor..(am uitat sa precizez ca sunt un pic mahmura..iooaii..si n-am mai fost mahmura de anotimpuri intregi)..deci in timp ce ascultam "vara asta" mi-am dat seama ca peste 1 saptamana ma voi iubi cu marea..O sa fie o iubire de tip salut, caci pe frigaraia asta o pot iubi doar prin cuvinte si saluturi calde..
Si dupa ce m-au trecut o suta de fiori din varful degetelor (de la picioare) pana in varful firelor de par (din cap), am simtit o imensa fericire..o fericire care mi-a facut cu ochiul si m-a luat in brate si sper sa nu imi dea drumul si sa ma tina asa pana la toamna..
Tot aseara, dar nu mai stiu exact la care pahar, m-am conversat un pic cu viata si iar mi-a ras in fata. Mi-a aratat inca o data ca e plina de surprize si ca ne daruieste sentimente si oameni la care la un moment dat nici  nu indraznim sa visam, caci anumite vise ni se par pur tampite si irealizabile..Da, da..viata e plina de surprize si atunci cand surprizele sunt legate doar de sufletul nostru putem spune ca life is beautiful...
Ma simt asa incoerenta si e asa de bine sa nu gandesc ce scriu si sa imprastii cuvinte pe un monitor..mi se pare genial si inaltator..si chiar nu ma mai chinui sa dau cuvintelor o insemnatate ca oricum in topul zelist am ajuns pe locul 22000 si ceva...asa ca goodbye dreams with me becoming a famous writer(yeah, yeah am avut si vise din astea..)..a da...si intru saptamanal in top si imi verific locul in top..amu..ori s-or transformat toti bloagerii in niste talentati ori m-am tampit eu cu totul si nu mai scriu lucruri memorabile..unicele tri saituri care ma linkeaza sunt: yohanna, flodorina catalina si maria..sa traiti o mie de ani si sa ma sustineti si cand o sa fiu pe locul 40000...
No azi ii duminica...si m-am bagat cu totul in scriere de tip ardelenesc..si din categoria viata e plina de surprize ..surpriza saptamanii a fost fara indoiala trupa Maya (ex Mishu Calian Band) care or cantat 4 seri in Iron City si noi am fost la 2..:D..(suntem niste semifani adevarati) si surpriza a fost si este for me piesa Scrum..Acum un an..dar chiar un an ca am si scris pe blog eram toata numai lacrimi dupa ce am ascultat de 100000 de ori piesa si acum o ascult over and over again si imi place la nebunie in ce s-a transformat piesa asta.. Este asaaaa..intr-un mare fel ..nu am cuvinte..si daca vreti si voi (voi cei trei de ma cititi) sa deveniti obsedati intrati aici: http://www.doingtheartwork.com/ si dati play inregistrarii facute in emisiunea Alinei Manole, unde or fost baientii invitati. Aaaa..si mai puteti asculta povestea baieteilor cu accent si glas clujenesc si mai puteti asculta Intre nicaieri si adio si of corz, but of corz Viteza Sangelui Meu. Si trebuie sa mai precizez ca au mai fost trei piese care m-au cucerit: Un strigat (pe care o stiam, dar care suna si mai bine), Control (o melodie al celor de la Depeche Mode si transformata intr-o chestie un pic misogina dar de placut..citez: "te am in mana mea..iubito esti sub control") si Zbor (un cover dupa o melodie a unei trupe clujene, dar nu mai stiu cum o cheama pe trupa, dar stiu ca Tudor Raducanu o facut parte din trupa..sau mai face...no..sunt semifan..nu stiu chiar tot)..Asa..deci in piesa Zbor, Sorin Zamfir este de neegalat si Richie o cucerit tot mapamondul..(mapamondul din Iron) cu chitarushca lui..:D..In caz ca nu am vorbit destul despre ei va mai zic ca baietii au magazin online (sunt pe locul 20000 in topul zelist asa ca acest lucru nu o sa fie de mare ajutor) si vreau sa am toti banii din lume ca sa scoata masculii acestia un album si sa devina niste grei ai muzicii romanesti..pentru ca asa merita..Si repet: http://www.doingtheartwork.com/ .
In saptamana ce vine or sa fie mai multe momente orgasmice : 1 Maiu in Vama (dar asta o sa fie de vineri incolo) si Mircea Baniciu in Club Mojo. Mai multe detalii aici. Si eu am castigat si o invitatie pe twitter asa ca puteti si voi!!

Acestea ziind fise voi fuma cele 99 de tigari ramase pentru aceasta zi si va rog eu sa imi amintiti mai des ca viata e frumoasa!

If I could find words..

"Suflete drag, te voi pastra in mine, no matter what, voi zambi atunci cand voi fi batrana si cu par alb si nepotii imi vor sari in cap. Ca si cadou pentru ziua ta, am decis sa te pastrez in sufletul meu orice s-ar intampla."


Viata nu e o linie dreapta si nici o autostrada cu 4 benzi si 2 sensuri. Viata e drum de tara, neasfaltat, prafuit si mergand agale pe drumul asta descoperim oameni, senzatii, sentimente, peisaje, culori, tristete si fericire absoluta.
Se intampla ca in plimbarea noastra sa ajungem la cotituri de drum. Se intampla sa ne ratacim si sa pierdem din minte destinatia finala si atunci hoinarim aiurea pe drumuri necunoscute si noi.
La cotituri de drum ne oprim sa respiram si sa admiram verdele timid de primavara.
Stiu acum ca putem privi dincolo de cuvinte si putem sa simtim mai presus de cuvinte. In spatele cuvintelor trebuie sa gasim fapte, priviri, zambete calde si fericire copilareasca cu suflete indragostite. Putem sa trecem de cotituri si putem sa alegem un drum si mai frumos.
Si acum, spune-mi tu, cum e mai bine? Sa alegem cuvinte si drumuri despartite? Sa alegem tacerea sufletului si sa pornim tinandu-ne de mana pe acelasi drum?

Atac de panica!!!!!

Coldplay este o muzica perfecta pentru ploaie si noros ce cer. Lipsa sefei mele de la birou este o oportunitate perfecta pentru a scrie pe blog.
Atac de panica.
Am citit. Am recitit. Si am incercat sa inteleg si sa inteleg si sa ma inteleg. Nu am reusit.
Inutil sa precizez ca atacul de panica completeaza perfect stari de anxietate. Nu o sa dau copy/paste de pe site-uri cu explicatii psihologice pentru ca nu are rost.
Stiu ca mi s-a spus ca aceste atacuri de panica pleaca de la nemultumiri personale. Si vai, vai,, vai vai cat am incercat sa imi dau seama ce m-a nemultumit atat de tare in aceasta viata.
Si traiesc intr-o intrebare continua si incerc sa imi explic partii vesele si pline de viata ce se intampla.
Sunt putini, cred, cei care inteleg cu adevarat modul in care se produce un atac de panica si este cu adevarat dificil sa sustii o persoana care trece prin asa ceva.
Nu imi pot defini atacurile de panica prin termeni medicali si prin procese fiziologice pe care le ignor complet in timpul unui astfel de atac.
Atacul de panica este un film de groaza, care dureaza 15-20 de minute si care pare a dura 15-20 de ore.
Momentele care il declanseaza sunt intotdeauna ambigue si niciodata nu as putea sa spun ce ganduri il determina si ce ma face sa clachez, sa uit de ganduri pozitive si sa imbratisez cu multa "pasiune" panica.
Dar este groaznic si ametitor si lasa un gust amar.
In punctul culminant al atacului tot ce pot sa fac este sa fug. Imi vine pur si simplu sa alerg. Si nu as fugi de locul in care ma aflu ci de mine. Atacul de panica si victoria lui sunt pentru mine o inchisoare. Nu mai pot sa respir, nu mai pot sa gandesc, nu mai vad bine si nu percep bine ca tot ceea ce se intampla trece si eu nici nu o sa ma prefac in scrum.
Anyhow, in tot acest proces, frica dominatoare este frica de a nu innebuni. Si aceasta frica pleaca de la stari provocate de mine involuntar si am o senzatie continua ca organismul meu nu ma protejeaza, ma inseala, ma dezamageste si vrea cu orice pret sa imi zica ca isi doreste un alt creier.
Ei si daca peste cauzele primelor atacuri de panica am reusit sa trec si daca am reusit sa gandesc pozitiv despre mine si despre lucruri si despre viata, ceea ce nu pot depasi este teama de a nu avea inca un atac. Si tind sa cred ca tocmai aceasta teama il provoaca.
Pare stupid si deplasat stiu. Pentru ca de fiecare data am iesit bine dintr-o criza panicoasa, insa ceea ce se intampla inside my head in timpul atacului e de nesuportat.
Ei...o sa trec eu cu bine si peste asta..dar observ ca lumea vorbeste putin despre probleme de genul..lumea considera slabiciune aceste atacuri (si eu consider tot o slabiciune..sau mai degraba o lipsa de control asupra gandurilor) si in general tind sa cred ca pentru cei care nu s-au confruntat niciodata cu asa ceva starile acestea sunt pur fictive.
No...nu stiu...imi vine greu sa descriu in cuvinte stari din timpul atacului si ma gandesc ca poate daca le scriu o sa imi faca mai bine..si o sa ma simt mai bine..si reusesc sa evadez din inchisoarea asta...
Aaaa..si sa nu uit partea cu adevarat terifianta: eu .. EU..imi provoc singura aceste atacuri de panica..si ce vreau cel mai mult e sa nu le mai am..

Love is in the air???

In povesti avem Feti-Frumosi care se bat cu zmei si se maturizeaza in nu stiu ce proces complicat. Final : "Si au trait fericit pana la adanci batraneti". In 99% din filme toate personajele se iubesc pana la adanci batraneti. Happy ending rulz!!! Noroc cu Romeo si Julieta ca mai avem si sfarsituri tragice, dar tot pana la adanci batraneti. Si atunci cand vezi un film cu sad ending in care viata e viata atunci declari ca : actorii au fost de cacat, scenariul de cacat, dar macar finalul a fost real.

De mici copii ne impleticim in vise cu adanci batraneti. In real life, dragostea nu e nici macar dragoste. Dragostea e o fuga si foame de senzatii care sa iti inalte spiritul si sufletul. Dragostea a devenit azi un "3 secunde de adanci batraneti".

Si ce-i drept suntem si ingnoranti. Avem minti scaldate in basme nemuritoare si realitati palpabile.

Noi nu stim ce e dragostea. Imi pare uneori ca avem cu totii un caietel al cerebelului cu simptome si cauze si efecte ale iubirii. Nimic din ce e scris acolo nu se potriveste cu sufletul. E o lista lunga, lunga de fluturi si pasarele si perfectiune (aaa..by the way..perfectiune nu exista! nici macar in dragoste!) si in timp ce ne inecam simtirile, bifam mintal articolele din lista. E stupid pentru ca visam vise si cand le implinim vrem mai mult si mai mult si mai mult. Dragostea ar trebui sa fie un google. O resursa neintrerupta de senzatii tari si emotii puternice. Noi nu mai avem limite.

"Nu am bifat totul pe lista. Nu imi mai zboara papagali prin capsor. E clar. Nu e dragoste. Nu e dragoste pentru ca mai am mult de bifat aici" sau "Gata lista? Pai asta e tot? Atat e iubirea? Mai adaug aici mine de aur, curcubee de plastic, campii de trandafiri si ...hmm..ce sa mai adaug? aa da..sex in locuri publice si in club si pe o creanga de copac si in padure..".

Supraestiam dragostea. O procesam atat de intens si o transformam in unicul lucru de care avem nevoie pentru a supravietui. Aerul ni se pare poluat, copacii maronii si e primavara, florile violet inchis cand ele sunt roz. Urcam dragostea pe munti inalti si facem din ea un scop de viata si o dovada a fericirii.

Uitam..off..uitam..uitam asa multe...si nu invatam nimic.

De ce nu stim ca iubirea se raporteaza doar la noi si nu la basme si filme?

Dragostea e palpabila si dulce, dar nu tine o vesnicie. Ceea ce ar putea transforma dragostea in eternitate tine doar de puterea individului ( ha!) de a-si pastra suflul in multimea de "3 secunde de adanci batraneti". Iubirea nu trebuie sa fie un scop al unei vieti. Ea trebuie sa fie un sentiment normal ce vine si pleaca pana cand se decide intr-o zi sa iti croseteze un fluture gigant si calm in stomac, in loc de turme de fluturi zgomotosi si mereu trecatori. As tine prelegeri despre cum sa invatam sa ne indragostim cu sufletul si nu cu mintea, despre cum sa ne multumim cu imbratisari putine si calde, cu saruturi timide si ascunse, despre cum sa invatam sa iubirea adevarata e o insiruire de clipe. Dragostea, iubirea fac parte din noi si din viata si stim cu totii ca "Tot ce-i viu e trecator, numai moartea e eterna".

As vrea sa invatam sa iubim mai real si mai concret.

Nota: Ce am scris aici este cauza unei apropiate raceli, a unui suflet calm, a unei ratiuni rationale, a lipsei de glucoza. Vreau doar sa inteleg si eu cand o sa incetam sa mai privim dupa tipare si dupa complicatii "nenecesare".

Fara petale

Mi-ar placea teribil de mult daca ar fi posibil sa ne traim doua vieti: cea pe care o traim si pe care o stim si una asa cum vrea sufletul nostru. Eu cred ca sunt putini oameni care traiesc cu sufletul. Eu simt des cu sufletul si de trait...traiesc cam cu ce apuc..cu creierul si cu mancare comandata si multe tigari.

Melodia "Fara petale" ma poarta insa in viata pe care nu o am si o visez si mi-o imaginez. Si sunt zile in care ma scufund atat de tare in this second life of my dreams, incat in jurul meu se formeaza pustiu si in mine apar goluri, respiratie taiata si ratiune neclara.

In my second life, am cuvinte multe si frumoase si intelepte, port cu mine zambete si impart doar zambete si sufletul imi e atat de fericit.

Acum inteleg de ce muzica care imi e cea mai draga imi produce acel sentiment de suferinta neasteptata, de durere fara izvor: pentru ca aici niciodata ratiunea mea nu ma va lasa sa traiesc dupa dorinta sufletului. Aici, sufletul il am inchis in tacere apasatoare si nori grei si supus unui zbor haotic printre amintiri din povesti insorite si cu parfum de vesnica primavara.

Asculta mai multe audio Muzica