Tu, frunza mea albastra

Vine toamna..imi amintesc toamna trecuta cand imi asterneam vise pe suflet...anul acesta voi fi ca orice alt copac muritor...nucul meu e inca frumos..dar ca si el..imi voi transforma visele din verde crud in galben..si apoi in culori ruginii si le voi lasa sa cada peste tot..in scrum de tigara...in lacrimi..in amintiri..
Cred ca viata nu este o lupta continua pentru indeplinirea viselor...mi se pare defapt o lupta continua in construirea unor vise noi si distrugerea celor vechi...viata asa e..visele le pastram in noi, le construim cu frica si stangacie si dintr-o data trebuie sa dispara..Cum facem sa distrugem vise? Cum facem sa uitam vise? Atatea vise..marete..mici..vise de o secunda..vise ce se prelungesc in ani de zile..vise cu liniste, muzica, nisip, zapada, valuri, furtuni, dimineti, seri, nopti, zile..Si pentru ca nu stim sa le facem realitate se intampla ceva si trebuie sa le scoatem din minte si suflet si sa le ignoram..sau sa le uitam..eu imi transform visele in amintiri..nu imi pot uita trairile, cum nu imi pot uita nici visele nascute de trairi...
Basmele, televizorul, filemel, cartile tampesc..eu asa cred..invatam de mici ca: iubirea invinge orice..iubirea schimba oameni si iubirea muta munti si linisteste furtunile pe mare..Nimeni nu ne invata ca iubirea e o lupta..o lupta nu cu alte persoane..ci cu noi..Eu nu stiu cum trebuie sa fie iubirea..si nici nu stiu daca stiu sa iubesc..eu simt iubirea..si cuvintele nu imi sunt de ajuns...Iubirea pentru mine e o combinatie intre culori, zambete, priviri, atingeri, muzica si un alt suflet..Si Nichita Stanescu stia el bine ce stia cand ii spunea: Leoaica...Iubirea zgarie si zgarie si daca nu esti atent incepe sa muste...Nu condamn iubirea, nu o reneg si nu o refuz...o accept, dar mi-ar placea nespus sa nu mai doara asa tare...
Am iubit si iubesc atat de tare...cum nu credeam vreodata...am iubit cum mi-a fost tot timpul frica sa iubesc..orbeste si irational...nu am reusit sa controlez tot ce era negativ..si dupa ignoranta indelungata aplicata fricii de suferinta..a rabufnit totul..iubirea si muscatura ei m-au impins intr-un haos..de ganduri..de sentimente..de nervi...si mi-am aruncat sufletul inainte fara pic de ratiune...mi-a fost frica...si ce simt acum imi justifica frica..
Povestea mea de dragoste a inceput cand eu nici macar nu stiam ca ce se intampla se va numi vreodata inceput..A inceput in priviri, in dans..in soapte si zambete strengare..a inceput ca un joc...Am fost atinsa de multe priviri, dar nici una atat de puternica ca cea de atunci..si apoi m-am strofocat indelung in a citi aceasta privire..in a descoperi ce se ascunde in spatele ei...mi-as fi dorit sa iti citesc sufletul prin ochii tai..dar dupa cum am scris de multe ori ma loveam de un zid..Si cand ti-am atins pielea sarata de mare am stiut ca o sa cad si nu o sa pot stapani niciun gand si nicio ratiune...si atunci mi-au inceput visele..."Your beautiful madness, my beautiful grief"....Ascult acum aceeasi melodie a inceputului si mi se strange stomacul de emotie..si ma intorc inapoi pe plaja si vad si aud si simt ce am vazut si am simtit atunci...si chiar nu era ieri..
Timpul a trecut peste noi si au fost momente in care ti-am vazut sufletul...si l-am iubit nebuneste...iubesc nebuneste tot ce se ascunde in spatele ratiunii date de timp si trecut...si am trecut de zidul privirii si am ajuns intr-un suflet minunat..si privirea rece de altadata se transformase in flacari...si mintea mea si toate gandurile s-au topit de atatea si atatea ori sub aceasta caldura a flacarilor..
Aceasta dragoste m-a plimbat de la nebunie la extaz cu viteze ametitoare..si din lacrimi, tunete si fulgere prelucram zambete, cuvinte frumoase si dor nebun...Stiu ca o sa uit tot raul pe care l-am simtit si pe care mi l-am facut si stiu ca voi retrai la nesfarsit linistea din weekenduri pline de rasfat si aroma de mere..nebunia noptilor  combinate cu alcool si  zapada sau nisip...fericirea zilelor folkiste...imbratisari tarzii in noapte, dimineti   cuminti si senine...
Nu mai am cuvinte...m-as intoarce in trecut si as ramane acolo..intr-o prima seara...ti-as adresa aceeasi intrebare la nesfarsit si m-as uita in privirea ta...si ti-as sopti repetat, obsesiv, pana cand as ramane fara glas si fara putere :"suflete, esti minunat..."



Frunza mea albastra - Mirabela Dauer si Marian Nistor
 Asculta  mai multe  audio   diverse


"Tristi vom cunoaste 
Ceasul lung dupa dezmierdari
Si intreband in stanga si in dreapta trecatorii,
Singuri si fara remuscari,
Ne vom ciocni in cosmos 
Doar uneori ca norii.

Linistea de-atunci 
N-o vom mai regasi, Singuri vom petrece 
Cele din urma clipoe 
In timp ce pescarusul iubirii va muri,
Batand inca o dara 
Din largile-i aripe."

"Si nici atunci nu-i sigur
C-am mai putea sa fim
Eu creanga ta de aur
Tu frunza mea albastra."